E simplu, oficial şi final: am ieşit în afara realităţii. Zeci de ani de prostie sistematizată şi-au atins potenţialul.
O antielită provincială ratează nonşalant joncţiunea cu lumea modernă şi împinge România spre iraţional. Începutul formelor de organizare inteligentă a vieţii româneşti a fost amânat. Probabil pentru totdeauna, căci această decolare ratată poate avea consecinţe fatale. Politic, ne-am tribalizat, iar economia joacă în regie vodoo.
Priviţi cu atenţie. Scrisoarea în care Văcăroiu şi Olteanu rup cu Europa repetă şi modernizează neamestecul în afacerile interne - ideea fixă şi stupidă a lui Ceauşescu. Adevărul politic intern e neschimbat: feudalism, corupţie, refuz. Priviţi şi mai atent: creşterea economică nu contrazice impasul, ci îl confirmă catastrofic. Raportul de guvernare prezentat de C.P.
Tăriceanu în timp ce pieţele financiare mondiale intrau în colaps e un document halucinant. România lui Tăriceanu pare singura insulă de calm şi prosperitate într-o lume care a luat-o razna. Secretul acestei impresii e, pur şi simplu, ignoranţa.
Primul-ministru pretinde că rata creşterii economice e o cifră necomentabilă. Absurd. Creşterea economică e pretutindeni un semn de fecunditate şi echilibru exprimat formal de o cifră. O economie creşte cu adevărat numai atunci când creşte cu adevărat. Altfel spus, singura realitate economică pozitivă e productivitatea, capacitatea de a crea ceva compatibil cu pieţele lumii. Altfel, o economie produce doar cifre. Creşterea economică alintată de Tăriceanu are două surse: investiţiile străine directe şi consumul pe credit. Nici una nu exprimă o realitate productivă. Amândouă sunt epuizabile. Privatizările au un sfârşit, iar consumul pe credit e stimulat dincolo de capacitatea de plată a datornicilor. 30% din populaţia activă e, într-un fel sau altul, agăţată de credite de consum. Această situaţie încălzeşte statisticile, dar n-are legătură cu economia reală. Febra nu e totuna cu creşterea.
Primul-ministru a livrat un Raport de o seninătate vecină cu autismul.
Dacă feudalismul lui Olteanu şi al lui Văcăroiu nu poate răbda valorile juridice europene, capitalismul lui Tăriceanu nu înţelege nimic din realitatea economică locală şi globală. Căderea pieţelor financiare mondiale a fost rezultatul misticii speculative care a luat cifrele drept realitate. În mare, boala de care suferă şi România. În Occident, sistemul financiar a căzut, dar nu a luat economia cu el. Motivul: economiile occidentale există. Sunt reale. România nu e în aceeaşi situaţie. Ea e expusă masiv riscului, pentru că investiţiile străine şi creditul de consum depind de finanţare externă, iar banii s-au scumpit ameţitor în toată lumea. Căderea fantasmei statistice româneşti va lua cu ea totul, căci pe locul economiei reale nu se află nimic.
România e guvernată iraţional. Tăriceanu şi-a obişnuit poporul cu o mantră nătângă: economia creşte de la sine. O populaţie convertită, astfel, la mistica pilotului automat tinde să creadă că, în aceste condiţii, numele partidului de guvernare e lipsit de importanţă. Realitatea mascată de aceste supoziţii superficiale spune altceva: România se bazează pe consum, nu pe proiect. Pe suficienţă, nu pe inteligenţă. Ne importăm realitatea, în loc să o generăm. Euforia e prematură. România e în declin: populaţia scade, clasa politică îi permite cel mult participarea electorală, tinerii nu pot plăti pensiile bătrânilor mituiţi de Tăriceanu. Alegerile nu sunt o scuză, iar România nu trebuie să devină o afacere ratată de succesul penal al clasei politice.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu