PRM = dispreţ faţă de lege, morală, bună-cuviinţă

Partidul România Mare s-a format în jurul fostelor scursori bolşevice şi a foştilor securişti care şi-au pierdut obiectul muncii după ’89. Având în frunte un pupincurist notoriu ca V.C. Tudor, cel care scria ode cuplului dictatorial, preamărind “epoca de aur”, timp în care românii trăiau în beznă, frig şi foame. Acelaşi Vadim savura filme porno aduse, înainte de Revoluţie, din decadentul Occident, deoarece, spre deosebire de oamenii de rând ce nu aveau voie să părăsească “raiul socialist”, tovarăsul V.C. Tudor putea circula oriunde cu voie de la Securitate, pe care o preamărea în revista securităţii “Săptămâna”. Plus că mai făcea rost şi de nişte fetiţe (minore) pentru Eugen Barbu, oprindu-şi si lui câte una, probabil. (Legat de acest subiect a scris “Academia Caţavencu”, iar Vadim a făcut mare tam-tam pe faptul că i-ar fi dat în judecată. Ceea ce nu a mai spus fostul şi actualul mâncător de rahat roşu este că a pierdut procesul.) La aceasta se adaugă numeroase procese de calomnie în care a fost implicat, doarece fiţuica numită “Romania Mare” a fost cea în care aruncatul cu zoaie devenise permanent. În urma proceselor pierdute V. C. Tudor a fost amendat, iar amenzile nu şi le-a plătit niciodată tribunaticul patriot, doar fraierii respectând legea şi iubindu-şi ţara. I s-a ridicat şi imunitatea parlamentară pentru a fi judecat în legătură cu numeroasele calomnii la adresa a doi foşti preşedinţi ai României: Emil Constantinescu şi Ion Iliescu. Dar ce înţelege un peremist prin respectarea legii se poate exemplifica şi printr-un dialog telefonic între un redactor al “Academiei Caţavencu” şi Lia Olguţa Vasilescu, deputat PRM de Dolj, legat de cei 1000 $ plătiţi parlamentarilor care nu au locuinţă în Bucureşti (noiembrie 2007):
Rep.: Unde locuiţi în Bucureşti ?
O.V.: De ce ?
Rep.:Locuiţi în apartamentul proprietate personală sau cu chirie ?
O.V.: E problema mea.
Rep.: De când sunteţi deputat şi solicitaţi suma de 25 de milioane lunar, bani publici, pentru chirie, în baza unei declaraţii pe propria răspundere, e şi problema noastră, a cetăţenilor.
O.V.: Dar e preblema mea unde locuiesc. La revedere, bună seara, drum bun.
Quot erat demonstrandum.