România terorizată de clanurile ţigăneşti?

În ultima vreme, tot mai multe ştiri, mai ales din zona Olteniei, sunt cu şi despre ţigani care aplică propria lege – legea bâtei – în spaţiul public din România. Spitale devastate de clanuri ale ţiganilor, locuri unde poliţia nu intervine de frica ţiganilor etc. Românului simplu i se cer taxe şi impozite pentru bugetul de stat, românului obişnuit i se confiscă averea dacă a obţinut-o ilegal, cetăţeanului obişnuit i se pune sechestru pe locuinţă dacă nu-şi plăteşte datoriile la bănci, dar cine-i întreabă pe ţigani cum şi-au construit palatele cu turnuleţe, cine-i întreabă pe ţigani de taxe şi impozite – maneliştii ar fi un exemplu - , cine-i întreabă pe ţigani de prăpădul egologic pe care-l fac pe oriunde trec, cine-i întreabă pe ţigani de încălcarea oricăror legi posibile în această ţară. Aceşti indivizi nu au nici un Dumnezeu (evreii, de exemplu, au unul), aceste brute nu dau doi bani pe viaţa şi integritatea corporală a celor pe care-i întâlnesc, aceşti oameni fără un loc al lor nu dau doi lei pe banii câştigaţi prin trudă de semenii lor cărora le fură fără nici o jenă bunurile. Organizaţiile de romi, care nu fac nimic pentru integrarea ţiganilor într-o societate a normalităţii, ţipă mereu despre discriminare. Trebuie să-i înştiinţeze cineva că hoţii, criminalii, cei fără lege şi Dumnezeu sunt în orice ţară discriminaţi, adică sunt izolaţi de semenii lor. Până atunci aceşti ‘cetăţeni români’, fără nici o legătura cu această ţară formată majoritar din oameni cu frică de Dumnezeu şi poate prea îngăduitori faţă de specimenele care le fac viaţa grea, cum ar fi clanurile ţigăneşti, ei bine, aceşti indivizi nu merită respectul şi aprecierea noastră, doar pentru că ne fac ţara de râs şi ne aduc violenţa în cotidian. Dacă poliţia nu poate sau nu vrea să-i pună la punct, unde sunt reprezentanţii extremei drepte care ar trebui să intervină în anumite momente în viaţa unei naţii? În România, bolşevismul pur este considerat normalitate, iar extrema dreaptă este vânată tocmai de cei care ar trebui să constate că orice balanţă trebuie să fie în echilibru, adică dacă tot ai 3% extremişti de stânga, de ce n-ar exista, din nevoia de echilibru, şi 3% extremişti de dreapta? Ţiganii în Ungaria nu mişcă, adică nu-şi permit să atace spitalele. De ce oare?

Despre un personaj al sistemului ticăloşit Iliescu-Năstase

Vi-l mai amintiţi pe Dan Nica? În 2009 a fost pesedistul demis de la Interne. Acesta a fost pretextul ieşirii tovarăşilor pesedişti de la guvernare, în speranţa că, printr-un Prostănac, vor ajunge din nou la ciolanul puterii. Cine este în realitate Dan Nica găsim într-un articol din “Academia Caţavencu” (nr.2/2009), prezentat mai jos.

“Dan Nica îşi ascunde o vilă de 300 de metri pătraţi încă de când era ministru al Comunicaţiilor în Guvernul Năstase. Căsoiul de pe faleza Dunării a fost primit cadou de la Vega ’93, firmă de construcţii gălăţeană care a spart piaţa, sub guvernarea PSD, cu ajutorul lui Nica.

Dar din dar se face vilă

În 2001, Vega ’93 a început construcţia a mai multe vile tip duplex pe faleza Dunării, la Galaţi, oraş în care locuieşte şi Dan Nica. La începutul lui 2002, în plin mandat PSD, o înţelegere de pradă între Nica, ‘răzeşul’ local (poreclă pe care a căpătat-o datorită mustăţii pe oală de care dispune) care aranja toate licitaţiile, şi Vega ’93 s-a concretizat printr-un cadou pe care societatea comercială i l-a făcut lui Nica. E vorba de un apartament (practic, jumătate dintr-un duplex) în minicartierul de vile construit pe faleza Dunării. Evident, la schimb, ‘răzeşul’ a sarit cu alte cadouri: lucrări pe bani publici pentru Vega ’93, fără număr. Dar era o problemă: pentru că şi atunci, ca şi acum (ian. 2009-n.m.), singura sursă de venit a lui Nica era salariul, ministrul Comunicaţiilor (la vremea aceea) nu-şi putea trece viloiul pe numele său, pentru simplul motiv că nu putea justifica o cheltuială de câteva sute de mii de euro. Aşa că a apelat la diverşi intermediary din preajmă.

Primii intermediari: socrii lui Nica

Primii intermediari găsiţi de Nica, pentru a-şi ‘plimba’ viloiul primit cadou, au fost socrii săi din comuna suceveană Grămeşti. Mai exact, e vorba de sotii Mihai şi Emilia Crăcană, doi bătrânei simpatici care locuiesc la ţară, la munte. Evident, în 2002, ei ardeau de nerăbdare să cumpere (cu 1,35 miliarde de lei vechi) o ditamai hudughia de casă tocmai la Galaţi, pe faleza Dunării. Ce e drept, undeva în zare se vedeau Munţii Măcinului. Care, deşi nu aduc deloc nici cu Ceahlăul, nici cu Rarăul din Bucovina, le-ar mai fi alinat dorul de casă. Deci perfect explicabil că au cumpărat casa din Galaţi. ‘Academia Caţavencu’ l-a sunat pe Mihai Crăcană. Reporterul s-a dat drept un consilier al lui Nica şi i-a făcut o farsă socrului lui Nica: l-a întrebat pe acesta dacă l-au sunat ziariştii să-l întrebe ceva de vila ‘cumpărată pentru domnul ministru Nica’. Iar socrul, puţin intimidate că e sunat de la cabinetul guvernamental, a zis că a fost sunat, dar că el a zis doar că nu o mai are. Nu a avut, normal, nici o obiecţie la formularea ‘când aţi cumpărat casa pentru domnul ministru Nica’.

Al doilea intermediar: finul lui Nica

Pe final de guvernare PSD, Nica s-a plictisit să mai ţină casa pe numele socrilor, aşa că a făcut o mutare şi mai inteligentă: viloiul a fost vândut finului său, Neculai Boghici. Acesta a şi recunoscut, pentru ‘Academia Caţavencu’, că vila îi aparţine naşului său. De altfel, Boghici deţine una asemănătoare chiar în spatele celei a naşului său. De unde, din când în când, se deplasează la vila lui Nica să mai deretice prin casă, care momentan nu e locuită. Între 2004 şi 2005, în acte, cel puţin, Boghici era proprietarul a două vile pe faleza Dunării: una proprie şi personală, cealaltă a naşului, Dan Nica. Probabil că acesta a fost şi motivul pentru care, în 2005, casa a fost din nou vândută: de la finul Boghici, aceasta a ajuns la un nimeni din Bucureşti.

Paravanul actual (2009): o familie modestă din sectorul 6

Pentru 40.100 de euro, acel nimeni (care răspunde la numele de Valentin Mititelu) a preluat povara proprietăţii vilei de pe faleza Dunării de pe umerii lui Nica. ‘Academia Caţavencu’ l-a vizitat pe Mititelu la el acasă, într-un bloc vechi din sectorul 6 al Capitalei, pe lângă staţia de metrou Gorjului. Nu a găsit-o acasă decât pe nevasta omului, îmbrăcată modest. Care, când a aflat ce ne interesează, a rămas fără aer, s-a sufocat, buzele i s-au mişcat, dar vorbele nu au ieşit etc. Apoi a îngăimat că nu ştie să fi cumpărat o casă la Galaţi, după care a închis repede uşa. Nici ea, nici Valentin Mititelu nu au mai fost de găsit. Nici măcar la telefon. S-or fi dus la Galaţi, pentru o vacanţă binemeritată în vila în care nu au intrat niciodată.

Pesediştii gălăţeni, mândri de ‘vila lu’ dom’ preşedinte Nica’

Vicepremierul (în 2009-n.m.) Dan Nica a refuzat să comenteze în vreun fel povestea vilei pe care o deţine, prin paravane successive, pe faleza Dunării. Contactat pe telefoane fixe, la cabinet, dar şi pe cele patru mobile, ‘răzeşul’ s-a ferit să dea vreun răspuns. Chiar şi colegii lui de partid ştiu de această vilă. Unul dintre aceştia, lider de organizaţie de cartier, a gafat monumental la o întâlnire de partid la care participa şi primarul PSD al Galaţiului, Dumitru Nicolae. De faţă cu presa, şeful PSD de cartier l-a îndemnat pe edil să mai trimită echipele de salubritate ale Primăriei şi pe faleza Dunării (bulevardul Marii Uniri, unde e vila lui Nica), ‘că a ajuns gunoiul să-i îngroape vila lu’ dom’ preşedinte Nica’. Cu ochii cât cepele, pesediştii l-au înjurat pe înfundate pe şeful de cartier: ‘Boule, tocmai de faţă cu presa ţi-ai găsit să vorbeşti de vila lu’ dom’ Nica?!’.

Vega ’93, un Vegas din bani publici

Vega ’93, firma care i-a făcut cadou vila lui Nica, a avut numai de câştigat. În perioada guvernării PSD, toate contractele mari de construcţii pe bani publici din Galaţi au fost direcţionate spre Vega ’93. Printr-un parteneriat cu baronul pesedist de Vrancea, Marian Oprişan, Nica a permis intrarea Vega ’93 şi pe piaţa închisă a Vrancei (unde, la Panciu, firma gălăţeană a construit o cramă în curtea tatălui lui Nica). La schimb cu favorul lui Oprişan, Nica a oferit contracte, la Galaţi, pentru Aispa Star ’95, firmă din Vrancea protejată de Oprişan. Tot între 2000 şi 2004, Nica a reuşit să ‘smulgă’ o mie de hectare din teritoriul judeţului Brăila, pentru proiectul unei zone metropolitane. Blocurile ANL construite pe această suprafaţă, dar şi lucrările de infrastructură din zonă, de peste 20 de milioane de euro, au fost câştigate de Vega ’93. Tot pe linie de partid pesedist, firma gălăţeană a primit verde să împânzească faleza Dunării cu vile şi blocuri de 8-10 etaje, fără aviz de mediu, deşi construcţiile pun în pericol stabilitatea falezei, teren neconsolidat care poate aluneca în Dunăre. Tot cu ajutorul primarului PSD de Galaţi, printr-un artificiu birocratic, Vega ’93 a pus mâna pe importante suprafeţe de teren în nordul Galaţiului, unde a ridicat un cartier de vile.

Nica, rafinat slujbaş la stat

În afară de vila de pe faleza Dunării, estimată la câteva sute de mii de euro, declaraţia de avere a lui Dan Nica – politician care nu a recunoscut vreodată că ar avea vreo afacere proprie – este considerabilă pentru un slujbaş care s-a limitat la salariu. Pe lângă un apartament de patru camere, în Galaţi, şi un Audi A4, bat la ochi colecţiile de artă pe care ‘răzeşul’ le-a acumulat în perioada în care îl copia pe Bombonel. Pe lângă bijuteriile de câteva sute de milioane de lei vechi, în declaraţia de avere a lui Nica apar timbre româneşti şi străine de peste 700 de milioane de lei vechi, tablouri, icoane de lemn şi sticlă de alte câteva sute de milioane de lei vechi, dar şi trei ceasuri de mână scumpe.”

Cum apără CSM-ul infractorii din România

Nivelul de trai dintr-o ţară nu ţine numai de bani, ci şi de siguranţa cetăţeanului. O democraţie autentică este aceea în care cetăţeanul obişnuit – reprezentantul clasei de mijloc, mai ales – este apărat de organele statului pe care le întreţine plătind taxe şi impozite. În România, puterea judecătorească, aşa-zis independentă, nu are nici o treabă cu interesul cetăţeanului. O parte din judecătorii acestei ţări se fac vinovaţi pentru miile de crime de după 1989, pentru milioanele de infracţiuni comise asupra oamenilor nevinovaţi, care au avut ghinionul să fie lăsaţi de izbelişte de judecători şpăgari, care pentru o pungă de arginţi eliberează infractori pe bandă rulantă. Dacă criminalul Mailat era judecat în România ar fi făcut maxim cinci ani de puşcărie, după care era eliberat pentru bună purtare (în Italia a fost condamnat la închisoare pe viaţă, fără posibilitatea eliberării condiţionate). Dar cine-i controlează pe aceşti magistraţi care aplică legile după cum vor muşchii lor? Organul suprem de control în justiţia din România se numeşte Consiliul Superior al Magistraturii (CSM). Acest organism ar trebui să fie format din persoane asupra cărora să nu planeze nici măcar umbra vreunei îndolieli. Din păcate, la conducerea CSM au fost persoane cu un trecut dubios şi chiar mai mult decât atât. Dar cum înţelegea CSM-ul să eficientizeze actul de justiţie prin 2008, găsim în “Academia Caţavencu” (nr.1/2009). Iată mai jos articolul.

“În toamna asta (toamna anului 2008-n.m.), Camera Deputaţilor a respins solicitatrea DNA de începere a urmăririi penale împotriva deputaţilor Adrian Năstase şi Miron Mitrea. Cu ultima brumă de bun-simţ disponibil din ţara asta, conducerea Uniunii Naţionale a Judecătorilor din România (UNJR) a atacat această decizie a Camerei Deputaţilor. Nasol: pe faza asta, judecătorii de la UNJR au probleme mari, cauzate tocmai de colegii lor magistraţi. Mai precis, sunt puţin vânaţi de CSM, asumţiţi asupra lor de o plângere a lui Adrian Năstase. Care s-a bocit la CSM că e inadmisibil ca nişte judecători să aibă bunul-simţ să ceară ca Justiţia să fie independentă şi autonomă în ţara aste de rahat turcesc cu apă rece.
În mod normal, CSM ar fi trebuit să se găinăţeze de sus pe plângerea lui Năstase şi să claseze solicitarea. Pe motivele simple că, totuşi, libertatea de exprimare e încă garantată de Constituţie în România, iar UNJR, ca asociaţie profesională a judecătorilor, are dreptul să exprime o părere legată de profesia de magistrat. Dar nu, CSM a avut o idee de-a dreptul bolşevică. A sărit ca arsă la plângerea curajosului Năstase şi a decis că trebuie să judece pe cineva, dar nu pe UNJR, ca organizaţie a breslei magistraţilor, ci pe membrii conducerii Uniunii. Se ajunge astfel la legea mafiotă a tăcerii în breasla judecătorilor, toţi cei care ridică vocea fiind reduşi la tăcere de CSM (Comitetul de Stat Mieluşel … în faţa infractorilor). Cum să nu se simtă bine Bombonel atunci când, pe lângă bolşevicii din Parlament, este apărat şi de ‘prietenii infractorilor’ din CSM.”

Ţiganii din Franţa = ţiganii de la Antenele securistului Voiculescu

Atunci când cei din Occident ne confundă cu ţiganii cerşetori, violatori, criminali din civilizatul Apus, nu fac decât ceea ce fac zilnic ziariştii lu’peşte de la Antene (de exemplu). Atunci când de Revelion (de Sărbători, în general) aduci ţigani manelişti să ‘distreze’ poporul, nu poţi pretinde respectul francezilor. Atunci când de Revelionul 2010 îl pui pe Adi Minune să joace rolul unui general roman (ce oroare!), nu poţi pretinde ca românii să nu aibă ‘salutul românesc’, identic cu gestul de a cerşi, în ochii rafinaţilor francezi. Atunci când preşedintele României atrăgea atenţia că ţiganii sunt o problemă în Europa, organizaţiile ‘hoţilor fără frontiere’ au sărit ca arşi că ‘De unde ştie preşedintele?’. Unde sunt liberalii roşii şi neocomuniştii pesedişti care se dădeau de ceasul morţii pe la tembelizor, legat de subiectul ‘păsărică’? Pe românii care nu merită identificaţi cu ţiganii cine-i apără tovarăşi pesedişti şi liberali roşii? Nu am văzut emisiuni la iRealitatea sau Antena securiştilor pe stil nou despre marea problemă ţigănească a românilor la ei în ţară şi în Europa. Nu am văzut politicieni care să plângă pentru faptul că aceşti cetăţeni (?) de mâna a şaptea trăiesc din furt, cerşit, în tot soiul de ghetouri care arată mai rău decât colibele africanilor. Mai grav, România a devenit raiul infractorilor mai ales datorită ţiganilor fără nici o lege, fără nici un Dumnezeu. Ţiganii nu au nici un Dumnezeu, iar fără Dumnezeu totul este posibil. Îşi vând copii, ucid fără remuşcări, poluează, trăiesc în afara societăţii. Pentru aceşti ‘cetăţeni români’ ce fac toţi cei care se dau de ceasul morţii de grija ţărişoarei lor? Până una alta, suntem, noi românii, bătăia de joc a europenilor datorită incapacităţii unora (politicieni, ziarişti, preoţi, gură-cască) de a încerca să se diferenţieze de ţigani. Românaşi amatori de manele şi obiceiuri ţigăneşti, datorită vouă toţi europenii civilizaţi ne ocolesc, ne batjocoresc, ne desfiinţează ca naţie civilizată. Ţineţi-o tot aşa şi în câţiva ani vom avea Rromania, o ţară de manelişti şi inculţi.

Cum se pot evita site-urile cu manechine şi nu numai

Prin 2008 sau 2009, a apărut un motor de căutare pentru cei cu lectura Bibliei la zi şi rugăciunile update-te. Se numeşte Cathoogle şi are restricţionat accesul la site-uri cu ‘probleme’. Dacă încercaţi căutări după cuvinte ‘fierbinţi’, vi se va sugera, politicos, să încercaţi altceva. Se poate seta browser-ul să se deschidă mereu la pagina de căutare ‘Cathoogle’ şi aveţi un filtru suficient de bun, pentru copii de exemplu.

În 2008, clientela liberală beneficia de venituri imense, din bani publici

În cele ce urmează avem un alt exemplu de bugetar de lux produs de guvernarea liberalo-pesedistă. Personajul se numeşte Cătălin Cotruţ şi era, în 2008, reprezentantul României în Consiliul Organizaţiei Internaţionale a Aviaţiei Civile (OAIC). În această calitate strângea numai din banii de diurnă 85.000 de euro pe an, deci peste 7.000 de euro lunar. La care se adăuga salariul de 6.400 de dolari, tot lunar. Pentru comparaţie, salariul lui Cotruţ era de două ori mai mare decât al unui ambassador. Salariul şi cheltuielile reprezentantului nostru la Montreal, care se ridica la vreo 500.000 de euro pe an, au fost stabilite în 2007 printr-o hotărâre de guvern, care prevedea că acestea vor fi suportate din bugetul Aeroportului Internaţional “Henri Coandă”, AACR şi ROMATSA. Pe faza asta, sindicaliştii de la AACR s-au enervat – normal, doar din banii lor se plătea jumătatea aia de million de euro pentru Cotruţ – şi au deschis acţiune în instanţă în contradictoriu cu Guvernul României şi Ministerul Transporturilor. Iar Curtea de Apel Bucureşti le-a dat câştig de cauză în iunie 2008, anulând hotărârea de guvern evocată mai înainte. Normal, guvernanţii liberali au contestat decizia Curţii de Apel Bucureşti la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Numai că, înainte de termenul de judecată de pe 16 decembrie 2008, aceiaşi guvernanţi (deja cu un picior în opoziţie) au copt o nouă hotărâre. Pentru “aprobarea unor noi măsuri privind menţinerea reprezentantului României ales în 2007 în Consiliul OAIC până la sfârşitul mandatului”, în aceleaşi condiţii foarte avantajoase pentru Cotruţ. Această mişcare a lăsat acţiunea sindicatului fără obiect, având în vedere că aceştia au atacat în instanţă vechea hotărâre de guvern, înlocuită (pe 4 decembrie 2008) de o alta. Cam aşa erau plătiţi membrii clientelei liberale, cea pentru care se dădeau hotărâri speciale de guvern.

Informaţii preluate din “Academia Caţavencu”, nr.1/2009.

Pentru neocomuniştii din PSD proprietatea a fost şi este un moft

Parveniţii capitalismului de cumetrie, adică pesediştii, au avut, şi au, o ură viscerală faţă de respectarea legii, faţă de respectarea drepturilor omului, în general. Aşa se face că, de-a lungul celor douăzeci de ani de capitalism bananier, neocomuniştii au încercat mereu să legifereze furtul proprietăţilor de către bolşevici, veniţi în România pe tancurile sovietice. În cel mai pur dispreţ faţă de valorile lumii civilizate, urmaşii clanului Ceauşescu, cu sprijinul securiştilor din PRM şi a altor rătăciţi în tranziţie, 10 ani au ţinut foştii proprietari la uşa tribunalelor, fie că aceştia solicitau o amarâtă de casă, din care au fost izgoniţi de bolşevici, fie proprietăţi mai importante. De abia după anul 2000, atunci când foştii comunişti s-au gândit că nu-i aşa rău să fie la braţ cu americanii în NATO sau cu britanicii în UE, au început să apară primele semne de respect al proprietăţii. De exemplu, tovarăşii pesedişti ţipau din gură de şarpe, în 1999, că torţionarul sârb Miloşevici este bombardat de americani, durându-i undeva de masacrul de la Srebrenica, unde, în iulie 1995, au fost ucişi aproape 8.000 de bosniaci, mai ales bărbaţi cu vârste între 12 şi 77 de ani, al căror cadavre au fost aruncate în gropi comune. Acesta a fost, tovarăşi pesedişti, cel pe care-l apăraţi în 1999, prin Parlament şi pe la tembelizor. Datorită acestei politici de aservire a României spaţiului slav, fără atacurile teroriste 11.09.2001, România nu era admisă prea curând în NATO. Revenind la problema proprietăţii, iată şi câteva legi introduse de tovarăşii lui Ilici, prin care dreptul de proprietate devenea un moft. Legea 112/1995 punea piedică retrocedărilor, iar legea 10/2001 dădea la cap proprietarilor de imobile naţionalizate. România a plătit ani de zile, din bani publici, adică ai noştri, toate despăgubirile acordate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO), în perioada cât pesediştii se jucau de-a democraţia în România. Pentru binele României, acest partid bolşevico-mafioto-securist nu trebuie să mai guverneze niciodată în această ţară, care nu este numai a lui Vanghelie, Năstase sau Voiculescu.

Câte ceva despre fonturi

Nu ştiu dacă aţi întâlnit celebrele pătrăţele, atunci când un anumit program nu recunoaşte anumite simboluri. De exemplu, diacriticele din limba română au o istorie mai mult decât interesantă, în cadrul diverselor sisteme de operare. Fonturile vechi (dinainte de 1990) nu aveau decât 255 de caractere. Degeaba căutai diacritice româneşti sau consoane poloneze. Aveai toate şansele să obţii un pătrăţel. Fonturile noi cuprind toate semnele limbilor europene. Mai mult, fonturile de sistem, cele mai evoluate, precum Lucida Grande sau Helvetica, au până la 64.000 de simboluri, cuprinzând litere din alfabetul chinez, coreean sau japonez.

Windows 95 a introdus, primul, un set românesc de caractere. Pe vremea aceea, standardul Unicode era la început, iar România mai avea puţin şi cădea de pe hartă, cu Academie cu tot. De aceea, Microsoft a apelat la codarea din limba turcă, care avea semnul “Ş”. Numai că turca nu avea “ţ” şi “Ţ”, cu virgulă. De aceea, a apărut în Windows “ţ” cu sedilă. Pe de altă parte, dacă se lucrează pe Mac, se foloseşte ‘layout-ul’ românesc elaborat de Apple, unde “ş” este cu virgulă. De aici, un adevărat război al fonturilor între Mac şi PC, în privinţa diacriticelor limbii române. Este adevărat că Microsoft a venit târziu cu un set complet de caractere româneşti, pentru Windows XP. Numai că ‘update-ul’ este pentru utilizatorii legali de soft. Ceilalţi utilizatori de PC folosesc în continuare caractere româneşti cu sedilă, preluate din limba turcă.
Să-i mulţumim încă o dată tătucului Ilici şi patrulaterului roşu (PDSR+PRM+PUNR+PSM) care guverna România în acea perioadă pentru zona gri în care ne găseam. Clăbucii de la gura lui Vadim n-au făcut decât să ne aducă litere turceşti în limba română, în timp ce ungurii aveau toate caracterele limbii maghiare incluse în Windows 95.

Masacrul de la Katyn a dovedit lumii cât de barbari şi criminali au fost bolşevicii

Pentru ‘boborul’ cu creierul spălat de dictatura comunistă, americanii sunt invadatorii care se amestecă oriunde, iar ruşii sunt, dragi tovarăşi şi ‘preteni’, demni de tot respectul. Pentru aceştia nu există crimele săvârşite de ruşii bolşevici, pe oriunde au trecut. Pentru acei moşuleţi, care privesc cu nostalgie la ‘trecutul măreţ’ al ‘boborului sovietic’, durerea şi suferinţa adusă milioanelor de oameni de ciuma roşie nu există. Pentru intelectualii lu’ peşte din Moldova nefurată de ruşi, crimele şi deportările românilor din Basarabia sau nordul Bucovinei nu contează, mai degrabă aceştia se ‘delectează’ cu ţigăneala de la posturile tv decât să-şi amintească de destinul frânt al unei ţări, respectată şi respectabilă, adică România mare din perioada 1918 – 1939. Suferinţa basarabenilor, a celor ucişi şi torturaţi în temniţele comuniste, nu sunt importante într-o ţară de manelişti sau de stâlcitori de limbă română. Pentru consumatorii de mici şi bere, pentru maneliştii care nu plătesc niciodată impozit pe venituri, pentru pupincurişti precum Vadim sau Păunescu, pentru neocomuniştii din PSD, pentru liberalii roşii şi alţi asemenea lor, nu contează masacrele comise de bolşevici. Iar unul din aceste masacre, poate cel mai îngrozitor măcel comis vreodată, a fost cel din pădurea Katyn. Peste 20.000 de ofiţeri polonezi a fost executaţi de bolşevici, din ordinul lui Stalin. Cel mai mare criminal al tuturor timpurilor, Stalin adică, a arătat lumii ce înseamnă comunismul pur. Bravul popor polonez, supus atâtor vitregii ale istoriei, a plătit cu sânge de martiri dreptul de a exista. Tovarăşii lui Ilici Iliescu au lăsat urmaşilor un exemplu de ce poate însemna regimul ateu bolşevic. Ruşii trebuie reduşi la tăcere, atunci când vorbesc de terorism. Au practicat oriunde şi oricând măcelul. De la execuţiile din Basarabia la cele din Cecenia. Bravul popor cecen a fost învins în urma unor sângeroase masacre, de care vom auzi după ce dictatorul Putin nu va mai fi numărul unu în Rusia. Aceşti ruşi barbari vor plăti odată şi odată pentru toate vieţile frânte, pentru toate crimele comise în Europa şi nu numai, pentru genocidul practicat de-a lungul şi de-a latul ultimelor sute de ani. Pentru ruşi, dispariţia URSS-ului a fost doar început. Ce nu ştiu aceşti criminali este o regulă importantă în istorie: tot ceea ce clădeşti pe forţă nu rezistă timpului.

Foştii comunişti fac legea şi legile în Parlamentul României democratice

Cum momentul adoptării legii lustraţiei pare tot mai îndepărtat (dacă în România pupincuriştilor Vadim şi Păunescu va fi adoptată vreodată o asemenea lege), ei bine, în aceste condiţii, Parlamentul este populat cu foşti bolşevici, care ne dau, nu-i aşa, preţioase indicaţii despre capitalismul multilateral dezvoltat. Iată câţiva dintre ei:

1. Hrebenciuc Viorel (deputat PSD): fost membru al Comitetului Judeţean (CJ) Bacău al Partidului Comunist Român (PCR) (1989). Despre el am mai scris.


2. Dan-Ilie Morega (deputat PNL): fost membru în CJ Gorj al PCR (1984-1989), deputat în Consiliul popular al judeţului Gorj (1985-1989). Din declaraţia sa de avere mi-a atras atenţia depozitul bancar de la BRD, din 2009, de 1.064.858 RON, adică peste 10 miliarde de lei vechi. Oricum, adunând tot ce apare în declaraţia de avere a tovarăşului, putem afirma că Dan-Ilie Morega este milionar în euro.


3. Răţoi Ghe. Neculai (deputat PSD): fost instructor teritorial la CJ Iaşi al PCR (1978), preşedinte al Consiliului popular Tg. Frumos (1983), preşedinte al Consiliului popular orăşenesc Paşcani (1983), deputat în Consiliul popular al judeţului Iaşi (1985-1989), memebru în CJ Iaşi al PCR (1973-1989), membru în Biroul CJ Iaşi al PCR şi şef al secţiei organizatorice a CJ Iaşi al PCR (1989). Din declaraţia de avere se poate afla că salariul anual al unui deputat este de 57.062 RON (2009), adică peste jumătate de miliard de vechi se plătesc pentru binele fostului tovarăş. Acesta mai are şi pensie, conform aceleiaşi declaraţii de avere, în sumă anuală de 26.000 RON, adică peste un sfert de miliard de lei vechi, ceea ce înseamnă o pensie lunară de peste 21 milioane de lei vechi.


4. Gheorghe Antochi (deputat PSD): fost secretar cu probleme agricole al CJ Bacău al PCR (1985-1989), vicepreşedinte al Comitetului executiv al Consiliului popular Bacău (1980-1989), deputat în Consiliul popular al judeţului Bacău (1980-1989). Un alt milionar în euro, poate chiar miliardar, dacă adunăm toate veniturile din declaraţia de avere.


5. Victor Raul Surdu (deputat PSD): fost membru în CJ Iaşi al PCR (1979-1989), secretar cu probleme agrare al CJ Iaşi al PCR (1985-1987), director general adjunct (1980) şi director general al DGAJ Iaşi (1982). Scris de fost politruc bolşevic în declaraţia de avere, de unde reiese ca şi tovarăşul Surdu este milionar în euro, dacă adunăm toate veniturile.


6. Aurel Vlădoiu (deputat PSD): fost secretar cu probleme de agricultură şi secretar cu probleme organizatorice la CJ Vâlcea al UTC (1970-1979), primar al oraşului Olăneşti (1979-1989), membru supleant în CJ Vâlcea al PCR (1984-1989), deputat în Consiliul popular al judeţului Vâlcea (1980-1989). Milionar în RON, dacă adunăm veniturile din declaraţia de avere.


7. Constantin Sever Cibu (senator PNL): fost membru supleant al CC al PCR (1989).


8. Petru Şerban Mihăilescu (senator PSD): fost secretar al Comitetului UTC din Institutul de Cercetări şi Proiectări pentru Maşini-Unelte şi Agregate din Bucureşti (1971), deputat în Consiliul popular al sectorului 4 (1982-1985), secretar general al Consiliului de Miniştri, funcţie asimilată cu cea de secretar de stat (1987).


9. Mocanu Vasile (deputat PSD): deputat în Consiliul popular al judeţului Iaşi (1985-1989). Interesant la fostul tovarăş este declaraţia de interese, de unde reiese că are şi funcţia de vicepreşedinte al Partidului Socialist Democrat – filiala Iaşi. Luptă în continuare tovarăşii pentru cauze care au adus România în lagărul comunist. Aşa să-i ajute Marx, Engels, Lenin, Stalin, Ceauşescu şi, ultimul pe listă, cu voie de la Securitate, Ion Iliescu.

În aşa-zisa Cameră superioară a Parlamentului, unde preşedinte este Prostănacu’, pentru a vedea declaraţiile de avere trebuie să le download-ezi. Este un mod de a face oamenii să renunţe la număratul banilor publici, aruncaţi prin vilele stimabililor.

Informaţiile referitoare la trecutul parlamentarilor sunt preluate din “Academia Catavencu” (nr.1/2009).

Variante de parolat fişiere

Dacă aveţi ceva de ascuns privirilor curioase, o metodă ar fi parolarea fişierelor. Există un progrămel numit DirLock, pe care-l puteţi găsi şi copia de pe site-ul ‘Softpedia’ (legătura o aveţi mai sus). Această aplicaţie minusculă se instalează rapid pe calculator, pentru ca apoi să-ţi pună la meniul ‘right click’ (click dreapta), făcut pe orice folder, opţiunea ‘Lock/Unlock’ (lock = lacăt). Aplicaţia este gratuită şi se comportă exact ca un seif pus la dispoziţie de orice hotel. După ce folder-ul a fost parolat (există şi opţiunea ‘Hide’(ascuns)), opţiunea din ‘right click’ se tranformă în ‘Unlock’ şi e valid doar câmpul pentru completarea parolei. Dacă vă e mai uşor, puteţi seta un ‘Master Password’ şi, de-acum încolo, e de ajuns să dai ‘Lock’, iar folder-ele se vor cripta după password-ul respectiv. O singură problemă există: DirLock funcţionează numai pentru volume (partiţii) NTFS (de obicei, partiţia C:, acolo unde se află instalat Windows-ul). Se poate afla ce fel de partiţie este prin click drepta – Properties – File System : … (aici este trecut felul partiţiei NTFS sau FAT32, de exemplu).

O alternativă la DirLock, tot gratuită, este My Lockbox, care e ceva mai complicat, dar are avantajul că îţi oferă un singur spaţiu de depozitat fişiere spre parolare. Tot pe acest site, fspro.net, găsiţi şi alte soluţii pentru criptare, parolare, … .

Din nou despre filme

Întâmplător am dat peste alte două site-uri cu şi despre filme. Primul este FilmBox.ro. Acesta se prezintă aşa:
“Filmbox este primul serviciu din România destinat livrării legale a filmelor prin Internet. Cu ajutorul serviciului nostru puteţi verifica ultimele apariţii şi descărca direct de pe site filmele preferate. Filmele pe care le descărcati pe calculator au asemenea unor DVD-uri închiriate o perioadă de valabilitate în care pot fi vizionate de oricâte ori doriţi. Pentru a avea acces la filmele dorite trebuie să aveţi un cont de utilizator. Serviciul Filmbox se adresează exclusiv clienţilor de pe teritoriul României.” Alte detalii găsiţi pe site.

Al doilea este FilmeOnline. Aici, pentru download, eşti invitat pe alte trei site-uri, la care-ţi trebuie cont, pentru a descărca filmul. Se pot vedea şi trailere de pe Youtube despre filme, plus filmuleţe direct pe site.

Baronetul liberal a produs o justiţie coruptă şi aservită politicului

A fost odată la Iaşi, şi poate mai este, un magistrat având funcţia de prim-procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iaşi. Se numeşte Valentin Iordan şi era, poate mai este, procurorul de casă al baronetului liberal de Iaşi, Relu Fenechiu pe numele său. Iar acest Iordan avea în fişa postului, stimaţi contribuabili, lupta pentru binele public şi închiderea celor care încalcă legea, cum era în acea perioadă baronul liberal Fenechiu. Nefiind ‘fraier’ să lupte pentru ca prostimea din această ţară să se simtă protejată de lege şi autorităţi, stimabilul Iordan era el însuşi un infractor. Iată ce scria “Academia Caţavencu” (nr.51/2008) pe această temă:

“Ce mai face acest Iordan, în afară ca aranjează dosarele favorabile pentru Fenechiu? Păi, mai face următoarele: aranjează o licitaţie pentru o societate în schimbul unui Peugeut, pedepseste cu dosare contrafăcute partenerii de afaceri care-i încurcau afacerile iubitei sale, cere anchetarea unor poliţişti rutieri care avuseseră curajul să-l oprească în trafic, obţine un apartament de la stat chiar dacă nu avea dreptul, îşi hărţuieste sexual colegele şi financiar colegii, intervine în mod abuziv peste activitatea procurorilor din subordine.”

În ciuda faptului că aceste fapte ale lui Iordan au fost prinse într-un raport al Consiliului Superior al Magistraturii (CSM) – care susţinea excluderea sa din magistratură –, la finele guvernării liberalo-pesediste acest magistrat corupt era bine-mersi în funcţie, doar pe Relu Fenechiu trebuia să-l apere cineva. Abia în ianuarie 2009 Agenţia Naţională de Integritate îl acuză de fals în declaraţii. Iată ce scrie în documentaţia ANI:

“Agenţia Naţională de Integritate, în baza prevederilor Legii nr. 144/2007, cu modificările şi completările ulterioare, a sesizat, la data de 8 ianuarie 2009, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iaşi cu privire la infracţiunea de fals în declaraţii, prevăzută şi pedepsită de art. 292, Cod Penal, săvârşită de către domnul VALENTIN IORDAN, Prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Iaşi.

Conform actului normativ menţionat, Agenţia Naţională de Integritate a verificat averea acestuia şi a constatat că domnul Valentin Iordan nu a respectat dispoziţiile legale privind completarea şi depunerea declaraţiilor de avere şi de interese.

În urma analizării declaraţiilor de avere datate 24.03.2005, 03.11.2006, 04.06.2008 şi a documentelor solicitate instituţiilor competente, au rezultat aspecte care au fost apreciate ca fiind indicii cu privire la săvârşirea infracţiunii de fals în declaraţii, prevăzută de art. 292, Cod Penal, asupra căruia doar organele judiciare au competenţa de a se pronunţa, motiv pentru care s-a dispus sesizarea Parchetului competent.”

Din păcate, justiţia de cacao din România nu s-a pronunţat (sau poate n-am găsit) nici până azi (aprilie 2010) dacă acest Iordan este sau nu vinovat. Şi în tot acest timp bătrânii României sunt ucişi de tot soiul de infractori, cu ‘sprijinul’ unor procurori şi judecători pentru care legea este o barieră pentru ‘fraieri’, iar ei nu sunt ‘fraieri’. Mai mult, cuibul se securişti şi corupţi din CSM blochează orice tentativă de a face din justiţia română ceea ce trebuie să fie: o autoritate în slujba oamenilor integri, nu în protejarea infractorilor.

7 aprilie 2009, ziua în care s-a murit pentru libertate

Dacă în Moldova nefurată de ruşi, ‘boborul’ a fost mereu încolonat pentru a-l vota pe bolşevicul de Ilici, iar momente de trezire a conştiinţei naţionale nu prea au existat în ultimii zeci de ani la dreapta Prutului (în 1989 nu a fost nici o Revoluţie pe aici, de murit au murit alţii pentru ca ‘uoi’ Gheorghe să aibă azi televiziune prin cablu, maşină, vilă, …), ei bine, românii din stânga Prutului au dovedit lumii, în aprilie 2009, că sunt urmaşii lui Traian (doar nu degeaba cea mai cunoscută formaţie de limbă română pe Terra este ‘Ozone’, made in Basarabia). În amintirea momentelor de acum un an, în 30 de oraşe din România, la Chişinău şi la Bălţi vor fi comemorate victimele din 7 aprilie 2009, acei eroi ai neamului românesc, a căror jertfă merită cinstirea şi neuitarea noastră. Într-un mesaj primit de la Noii Golani este prezentat programul acţiunilor. Iată mesajul:

Pe 7 aprilie aprindem o lumânare pentru victimele protestelor anti-comuniste de la Chişinău

Acum un an, tinerii din Republica Moldova au iesit pe strazile Chisinaului pentru a protesta impotriva rezultatelor alegerilor din 5 aprilie. Sute de persoane au fost arestate, unele dintre ele suferind torturi groaznice. Au fost inregistrate 4 decese in conditii foarte suspecte: Valeriu Boboc, Eugen Tapu, Ion Tibuleac si Maxim Canisev.

Pe 7 octombrie 2009, la 6 luni de la evenimente, 15 orase au adus un omagiu memoriei tinerilor căzuţi atunci in luptele cu autorităţile de la Chişinău care încercau să reprime revolta. Sperăm ca acum, la un an de la Revoluţia de la Chişinău, oameni din cât mai multe localităţi, vor aprinde lumânări in locuri simbolice pentru orasul lor. Vrem astfel să arătăm că jertfa acestora, pentru libertatea românilor din dreapta Prutului nu este uitata si este cinstită aşa cum se cuvine.
Până acum, orasele în care vor avea loc astfel de manifestări sunt:

- de la ora 18.00 in Chisinau (Piata Marii Adunari Nationale) si in Balti (in fata Primariei)
- de la ora 20.00 in
* Alba Iulia / in fata Catedralei Ortodoxe
* Bistrita / Piata Petru Rares
* Brasov / Piata Sfatului (la fantana arteziana)
* Botosani / in fata muzeului de istorie
* Bucuresti / Borna “KM.0 al Libertatii si Democratiei” – Piata Universitatii
* Buzau / pe platoul Dacia
* Caransebes / la crucea de langa Catedrala ortodoxa
* Cluj / in fata Catedralei ortodoxe
* Constanta / statuia Victoria din parcul de la Primarie
* Cugir / Parcul primariei
* Dej / Parcul Mic
* Deva / Parcul Cetatii, langa statuia lui Mihai Eminescu
* Floresti / Piata Centrala
* Galaţi / langa Teatrul Dramatic la monumentul Eroilor din decembrie 1989
* Hunedoara / Monumentul Eroilor (langa hotel Rusca)
* Iasi / in parcul Voievozilor
* Nisporeni / Piata centrala, la statuia lui Stefan cel Mare
* Petrosani / in fata hotelului Onix
* Pitesti / Piata Milea, la monumentul eroilor din decembrie 1989
* Ploiesti / Piata Victoriei (in fata Primariei) la monumentul pentru eroii din decembrie 1989
* Sibiu / in fata Casei de Cultura – Monumentul Eroilor din decembrie 1989
* Oradea / in fata statuii lui Mihai Viteazu
* Suceava / Biserica Invierii Domnului (Biserica Trei Clopote), la Troita ridicata in memoria eroilor Revolutiei Române din decembrie 1989
* Slobozia / in fata Catedralei ortodoxe
* Stefan Voda
* Targoviste / Platoul Prefecturii
* Timisoara / pe scarile Catedralei
* Tulcea / in fata Catedralei
* Vaslui / la statuia lui Stefan cel Mare

E foarte important pentru ca sacrificiul tinerilor sa nu fi fost în zadar ca MIERCURI fiecare din noi să aprindă o lumânare ca simbol al neuitării.

P.S. Pentru a înţelege de ce avem o Românie neîntregită, iată o afirmaţie a unui director de şcoală de pe aici. Venind vorba de posibila integrare a Moldovei în UE, respectiva afirmă: “Cum să intre în UE aceşti ruşi, mai degrabă ar intra turcii”. Pentru respectivul personaj nu contează că basarabenii sunt români, nu contează că bunicii şi străbunicii ei au fost deportaţi, deznaţionalizaţi, li s-a băgat pe gât limba rusă, li s-a furat totul de către bolşevicii veniţi pe tancurile sovietice. Am toată admiraţia pentru ardeleni, cei mai bravi români, care nu uită că Ardealul este pământ românesc. Cum să fie Basarabia între graniţele României când, în Modova nefurată de ruşi, specimene de genul celor de mai sus (de)formează conştiinţe. Ca respectivul personaj sunt mii pe aici, (de)formatori de opinie pentru care adevărul nu contează, iar viaţa lor mediocră, în care respiră, se reproduc, adică supravieţuiesc, este mult mai importantă decât nişte milioane de oameni ucişi şi deportaţi de bolşevici. România nu va fi niciodată mare, atâta vreme cât ‘boborul’ este educat de zeroTV, antenele securistului Voiculescu, iRealitatea lui Vântu sau ‘intelectuali’ fără conştiinţă naţională. Doar un miracol, precum cel din Decembrie 1989, poate face din România o ţară pentru toţi românii, inclusiv pentru cei din Basarabia. Să sperăm că nu în Vanghelie, Becali sau Prigoană stă viitorul nostru ca naţie respectată şi respectabilă. Romania mai are conştiinţă doar prin tinerii care azi vor aprinde o lumânare pentru Valeriu Boboc, Eugen Tapu, Ion Tibuleac si Maxim Canisev. Ei s-au jertfit pentru ca noi să nu uităm.

Cum a produs guvernarea liberalo-pesedistă pensionari de lux

Liberalii de azi sunt tot mai departe de valorile liberalismului autentic. Jalnici epigoni ai unor strămoşi celebri, membrii găştii lui Crin Antonescu nu realizează că sexul neprotejat cu neocomuniştii din PSD ar putea îmbolnăvi grav PNL-ul. Mai mult, liberalii roşii, care ne dau nouă lecţii de democraţie, au fost cei care au produs în România pensionari de lux, persoane care aveau un singur merit: făceau parte din camarila liberală. Iată ce scria “Academia Caţavencu”, în numărul 52/2008.

“Până să se instaleze Ludovic Orban în fruntea Ministerului Transporturilor, Geică Florică, actualmente bugetarul cu cea mai mare pensie descoperită din România (era în decembrie 2008-n.m.), era simplu director în cadrul Autorităţii Aeronautice Civile Române (AACR). Această amorţeală în care rămăseseră îngheţate talentele ascunse ale lui Geică Florea a fost înlăturată de apariţia în scenă a lui Şică, care, cum a venit la minister, l-a şi numit director general al AACR, în mai 2007. I-a stabilit un salariu de bază de aproape 5.500 RON, un spor de conducere de 1.300 RON, un spor de vechime identic şi un contract de performanţă cu premiu annual inclus, de 12 salarii.

Primul pas spre pensia de 300 de milioane de lei vechi: eliberarea din funcţie

Toate aceste modificări substanţiale în veniturile şi statutul fostului inspectoraş n-au făcut decât să-i deschidă acestuia apetitul şi viziunea pentru noi culmi presărate de succese şi inginerii financiare. Cum din palmaresul pestriţ de sporuri şi premii lipsea o pensie pe măsură, Geică s-a antrenat cu Orban pentru o nouă provocare. Iar Şică i-a administrat un tratament cu steroizi ministeriali care să-i crească pensia până la recordul absolute.
Conform legii de calculare a pensiilor (din 2008-n.m.) pentru personalul aeronautic civil, pensia este “în cuantum de 80% din media veniturilor totale brute realizate în ultimele trei luni de activitate anterioare lunii în care are loc pensionarea”. Singura problemă era că de această prevedere (pensia = 80% din media veniturilor brute pe ultimele trei luni) nu beneficiază şi directorul. Dar şi asta s-a rezolvat.
Orban i-a prescris lui Geică niscaiva ordine de ministru pentru a-l scoate din starea asta. Primul, emis pe 18 ianuarie 2008, îl elibera pe Geică din funcţia de director general, ca în aceeaşi zi, alt ordin să-i redea doar atribuţiile funcţiei (ceea ce înseamnă că, practice, Geică era în continuare director, dar nu formal, adică nu era numit director, ci doar avea atribuţii de director).

Salariu de consilir: 28.000 de lei

În a doua etapă, Geică s-a apucat să-şi umfle sistematic salariul, pregătindu-l pentru cele trei luni care se iau în calcul la pensie. Iniţial, omul şi-a dat lui o funcţie de consilier în cadrul AACR, cu un salariu de bază de 7.800 RON şi cumul de pilotaj de 2.500 RON. În aprilie 2008, printr-o decizie a (omului cu atribuţii de) directorul general Geică Florea, consilierul Geică Florea beneficiază de un spor de fidelitate de 23%, radicand, astfel, valoarea sporurilor încasate la 15.500 RON. Aici intervine şi Ludovic Orban şi îi trânteşte un premiu anual de peste 40.000 RON, în iunie 2008. Tot atunci, Geică stabileşte să acorde a majorare cu 12% a salariilor de bază pentru tot personalul AACR, exceptând personalul navigant. Ca urmare a acestei decizii, salariul consilierului Geică creşte şi ajunge la 10.800 RON, cu sporuri la 17.400 RON (plus alte premii, prime, bonusuri şi diurne de pilot, care ajungeau la aproximativ 15.000 RON lunar).

Capodopera lui Orban: după pensia de 300 de milioane, reînscăunarea ca director

În ultima fază, Geică Florea (cu atribuţii de director general) îşi semnează propria decizie de ieşire la pensie, din funcţia de consilier, în august 2008, obţinând celebra pensie de 30.000 RON. Fix în aceeaşi zi, directorul general adjunct îl numeşte înapoi consilier pe Geică, cu 13.000 RON salariu şi sporuri de 160% din salariu. Iar la o lună după, Orban îl numeşte DIN NOU pe Geică în funcţia de director general al AACR, crescându-i salariul la 15.000 RON. Toate aceste informaţii sunt prinse într-un raport al Inspectoratului Teritorial de Muncă Bucureşti, venit în control la AACR după scandalul iscat de pensia gigantică a directorului AACR.
Chair dacă, la momentul respective, de ochii lumii, Geică şi-a pierdut funcţia de director general, acesta a rămas în continuare pe funcţia de consilier, încasând în acelaşi timp şi salariul cu sporurile aferente, şi pensia de 30.000 RON, şi prime lunare, şi diurne de zbor, cumulând astfel venituri lunare de aproximativ 100.000 RON. Adică un miliard de lei vechi." (autoarea articolului: Roxana Jipa)

Ce spune un specialist despre browsere

Mulţi începători în ale programării web mă întreabă adesea ce extensii folosesc pentru a-mi usura munca de zi cu zi. Sincer, dintre toate browserele, Opera îl folosesc din cauză că e recunoscut ca fiind cel mai rapid la încărcarea şi afişarea paginilor, iar pe lângă asta are un fel de debug-er intern pentru javascript şi are şi client inclus de torent. Când lucrez la un site, folosesc Firefox care datorită extensiilor a devenit foarte popular, însă Google Crome vine rapid din urmă şi datorită stabilităţii şi securităţii mari pe care o are are toate sansele să ajungă pe primul loc, în ciuda faptului că e cam mare consumator de resurse. Avantajul la Crome e că pe lângă tonele de extensii şi skin-uri disponibile, oferă stabilitate, astfel dacă ţi se blochează un tab dai end task doar la acel tab fără să îţi crape windows-ul sau browserul, iar celelalte tab-uri merg în continuare şi în plus încă nu a fost spart (dovada că de 2 an în toate concursurile de hacking înca nu a fost găsită nici o vulnerabilitate în Crome). De Internet Explorer nu am ce să zic nimic bun, e cel mai atacat browser şi cel mai prost dezvoltat, nu recomand folosirea lui decât în situaţii extreme. Safari nu mă încântă, mi se pare o clonă de IE, oricum e folosit prea puţin ca să conteze.

Specialistul se numeşte Fanache A. Remus şi este project manager la SoftwarePlaza (dacă am citit şi înţeles bine, la o căutare pe net). Şi ar trebui să-l credem, nu?

Comuna primitivă: oameni care se bat ca maimuțele la OTV

Emisiunea „Pe mâna soacrei” are un scop precis: satisface dorința bolnavă a unora de a vedea cum se snopesc la sânge vecinii de la bloc. Scenele violente durează zeci de minute.

Cristinica ţipă isteric la soţul ei, Vlad. Printr-un gest brutal, îl trânteşte pe canapea şi, ca o luptătoare de sumo, se năpusteşte asupra lui. „Bă, te rup în bătaie”, zbiară tânăra femeie. Începe cafteala.

Bătaia ca divertisment

Tatăl fetei îşi suflecă mânecile şi se apropie de ginere cu paşi de căpcăun: „Te omor cu mâna mea!”. Totul e povestit cadru cu cadru din emisiunea „Pe mâna soacrei” de la OTV, ediţia din 20 februarie 2010.

Bătaia începuse la minutul 22 al emisiunii. În timp ce socrul îşi lovea pe înfundate ginerele, se aude soneria de la intrare. În scenă intră Tanti Nuţi, în vârstă de 66 de ani. Poate nu credeţi, dar e amanta lui Vlad, soţul Cristinei, care e mult mai tânăr.

Nuţi fusese invitată la o cafea, dar nu ştia ce o aşteaptă. Cristinica se repede turbată la uşă, o apucă pe „bătrâna sexy” de păr şi o trage din hol pe canapea. Acolo, Vlad se ferea de palmele încasate de la socru fără să riposteze. „Ce răbdare să mai am cu tine, fă?”, urlă Cristina la tanti Nuţi, şi bătaia începe cu şi mai multă furie.

Scenariul acestui reality-show de la OTV, realizat cu figuranţi ca toate emisiunile de acest gen din audivizualul românesc, depăşeşte tot ce s-a încercat în acest domeniu. E prima emisiune din România în care bătaia nu e pretextul sau un detaliu picant, ci scopul în sine. E o senzaţie total diferită de cea pe care ţi-o transmite un meci de wrestling.

În emisiunea „Pe mâna soacrei” sunt puşi să-şi care pumni şi picioare, oameni obişnuiţi care ar putea fi vecinii tăi, rude apropiate sau colegii de serviciu. E ca şi cum ai descoperi, privind pe gaura cheii, partea cea mai ascunsă a vieţii colegei tale de serviciu.

Striptease la 66 de ani

In emisiunea din 20 februarie, bătaia durează 24 de minute din cele 46 ale emisiunii. Cam atât ţine un meci de box în 7 reprize. Scenariul e halucinant: doamna Flori, mama fetei, are o firmă prosperă. Vlad e fostul şofer care a intrat pe sub pielea şefei şi a reuşit să obţină mâna fiicei moştenitoare. Acum, Vlad e administrator la firmă.

Tanti Nuţi ţine contabilitatea, iar cei doi pun la cale un plan prin care să delapideze toţi banii din societatea doamnei Flori. De aceea, Vlad o seduce pe contabilă, care, la un moment dat, face striptease în faţa amantului.

Îşi ridică fusta de piele peste şunci, îşi scoate lasciv bluza şi rămâne într-un sutien negru care balansează peste abdomenul greoi. Vorbim despre o femeie supraponderală, în vârstă de 66 de ani.

Nuţi e, la propriu, ruptă în bătaie în apartamentul doamnei Flori. Actorii transpiră, respiră greoi, efortul nu e disimulat. Vlad îşi apucă soţia de gât, dar tanti Nuţi încasează un picior în plin stomac.

Bătrâna fuge ca disperata pe hol, caută uşa salvatoare printr-un tunel de palme şi şuturi în fund. În sfârşit, scapă şi fuge pe casa scării. Emisiunea se încheie cu o întrebare retorică a moderatorului: „Ce legătură poate exista între dragoste şi bani?”.

32 de minute de pumni şi de picioare

Recordul celei mai lungi bătăi televizate este însă altul, episodul „Gloria”, din 27 martie. Subiectul de telenovelă e doar pretextul, urmează o bătaie monstruoasă.

Soacra apare la uşa celor doi amanţi şi începe să urle. Îi pică la îndemână o farfurie şi o aruncă spre ginere. Gloria sare pe soţ care, la rândul său, împarte pumni în toate părţile. Ginerele e culcat la pământ, iar maştera de soacră-sa îl pocneşte cu geanta.

Apare şi socrul. Începe să-i care şi el pumni şi palme. Tânărul e împins cu capul în canapea şi cu genunchii în covor. Mama turbată ia o farfurie şi o ridică să i-o spargă în cap. E punctul culminant, însă totul se opreşte aici. Ginerică scapă fugind ca disperatul pe scări. Totul a durat 32 de minute.

Unghii în carne, păr smuls şi pumni la ficat

Capturile sunt selecţiuni din cinci emisiuni „Pe mâna soacrei” luate la întâmplare.

Secvenţele surprind fidel violenţa dezlănţuită, urletele şi disperarea victimelor.

E posibil ca unii să considere această analiză o publicitate indirectă la emisiunea pe care o înfierăm.

Chiar şi-aşa, subiectul nu trebuie evitat.

ȘEFUL MONITORIZĂRII DE LA CNA: „N-AM CE SĂ LE FAC!”

Legea spune atât: dacă nu se omoară, e bine

Emisiunile se de rulează cu binecuvântarea Consiliului Naţional al Audiovizualului (CNA). Există o singură regulă: protagoniştii să nu se omoare. În rest, se pot bate la nesfârşit dacă totul începe după ora 23.00. E singura condiţie pe care o impune legea.

Scârbit, dar resemnat

Scenele descrise mai sus au fost urmărite chiar în biroul şefului monitorizării TV de la CNA, Dan Liciu. Reporterul EVZ l-a rugat să vizioneze câteva episoade pentru că am vrut să-i înregistrăm reacţia.

A privit la început cu interes, apoi pufnea cu mâinile în şold dând semne că-şi pierde răbdarea şi n-a rezistat toate cele 20 de minute cât ţinea păruiala. Pus la patru ace, în costum şi cămaşă impecabile, Dan Liciu trebuie să urmărească astfel de emisiuni, aşa scrie în fişa postului său.

„Nu am ce să le fac! Ne raportăm doar la lege, iar articolul 21 din Legea Audiovizualului le permite să se bată cât vor după o anumită oră. Dacă le interzici, eşti acuzat că faci cenzură”, comentează şeful monitorizării din CNA.

„Pe mâna soacrei” e de cinci luni în grila OTV şi s-a remarcat în rândul publicului drept „emisiunea aia la care lumea se bate”. La început, Dan Diaconescu a pus-o sâmbăta la ora 20.00 şi aşa a rulat timp de câteva săptămâni. Până când cineva a sesizat CNA, şi membrii consiliului i-au ars lui Diaconescu o amendă de 50.000 de lei.

Figuranţii, plătiţi cu 150 de lei ziua

Ulterior, OTV a mutat emisiunea la ora 23.00, şi toate discuţiile s-au încheiat aici. Însă, recent, românii din Franţa şi Italia au reclamat din nou emisiunea „Pe mâna soacrei”, pe care copiii lor o urmăresc prin satelit. Reclamaţia are la bază faptul că, din cauza diferenţei de fus orar, minorii au acces la această emisiune înainte de ora 23.00. Problema nu are o rezolvare.

La CNA se ştia, zilele trecute, că OTV va pune punct acestui reality-show la sfârşitul lunii martie. „Aşa ne-a anunţat Doru Iuga, directorul general al postului OTV”, ne-a informat Dan Liciu. Pentru EVZ, Iuga a spus altceva: „A expirat contractul cu casa de producţii, dar îl vom reînnoi. Cât despre amendă, mi s-a părut absurdă. Emisiunea a fost foarte bună, mai ales că la final l-am oferit pe doctorul Cristian Andrei să-i consilieze”.

Figuranţii folosiţi în acest tip de reality- show sunt plătiţi cu circa 150 de lei pe ziua de filmare. Suma e comunicată oficial de agenţia Twist Media Casting, care cu asta se ocupă, cu recrutatul de carne de tun pentru emisiuni „autentice”. „Dacă producătorul cere lucruri deosebite, să se dezbrace sau să recurgă la acte de violenţă, tariful poate creşte. Noi n-am făcut casting pentru emisiunea de la OTV şi, personal, nu încurajez oamenii să participe la aceste reality-show-uri pentru că îi pun într-o postură jenantă”, afirmă Silviu Velicu, de la Twist Media.

PERICOL REAL

Sadismul se transmite generaţiilor viitoare

„OTV invocă audienţa mare, dar asta nu înseamnă preferinţa publicului, ci manipularea unei mase oameni spălată pe creier din 1990 încoace”, spune Bogdan Naumovici, creative director la Leo Burnett.

„Pe moment, agresivitatea nu este rea, pentru că altfel n-am rezista ca specie. Însă efectul se cumulează în timp, se modifică modelele comportamentale ale viitoarelor generaţii. Practic, efectul nu se simte acum, ci peste 30 de ani”, punctează psihologul Adriana Dragoş.

Cea mai terifiantă emisiune din lume a fost considerată „Scare Tactics”, produsă în SUA în 2003. A fost un show cu camera ascunsă care înscena situaţii de groază, cum ar fi descoperirea unui cadavru în maşină.

Preluat din "Evenimentul Zilei".

KGB-istul Ion Iliescu este coautorul procesului de rusificare din Basarabia, după 1989

La începutul anilor ’90, întrebat fiind de ce Republica Moldova a aderat la C.S.I. (Comunitatea Statelor Independente, o formă de supravieţuire a Imperiului rus), premierul de atunci al Moldovei a spus: “Nu avem de ales. Avem mari probleme economice, iar România nu ne-a oferit nici măcar un pachet de biscuiţi gratis.” Reamintim că în acea perioadă grupul kaghebisto-bolşevic din jurul lui Ilici avea o singură preocupare: obţinerea puterii politice şi economice, într-o ţară unde a avut loc o revoluţie anticomunistă. Acesta a fost adevăratul chip al rusofonilor care au introdus democraţia originală în România şi au format caracatiţa ce a cuprins ulterior întreaga societate. Germania, de pildă, a construit chiar unităţi militare pe teritoriul Rusiei, în care să se retragă armata sovietică, numai să plece ruşii din Germania. În acest timp, tovarăşul Ilici semna Tratatul de prietenie cu URSS, acţiune care avea să pună cruce aspiraţiilor basarabenilor de a reveni acasă. Această cârpă kaghebistă a îngropat viitorul acestei ţări şi are pe conştiinţă morţii de după fuga dictatorului. Acest rusofil şi-a clădit viitorul politic pe cadavrele copiilor ucişi de cei cărora li s-au dat arme în decembrie 1989, pe victimele mineriadelor, pe minciună şi ipocrizie. Nucleul KGB-ist din decembrie 1989 a împiedicat societatea românească să o rupă definitiv şi iremediabil cu trecutul bolşevic, iar Basarabia a fost lăsată la cheremul ruşilor. Odată şi odată trebuie început un proces al neocomunismului kaghebist instaurat în România de Ion Iliescu şi acoliţii săi.