Şi nepoata lui George Enescu a cunoscut temniţele comuniste … din interior

Cornel Todea este un regizor cunoscut, cel care prin anii ’90 apărea la TVR în diverse emisiuni. În 1952, Todea era elev de liceu. Avea 17 ani. În cercul lui de prieteni şi colegi de liceu se găsea, pe atunci şi nepoata lui George Enescu, Marioana Cantacuzino. O parte din elevii respectivului liceu înfiinţează o organizaţie clandestină, “Pătratul roşu”, care-şi propunea să susţină cauza partizanilor anticomunişti. Din “Pătratul roşu” făcea parte şi nepoata lui Enescu, dar şi Todea. Descoperiţi de securişti, o parte din adolescenţi au ajuns la puşcărie. Nepoata lui Enescu, de exemplu, a stat închisă aproape trei ani. Cornel Todea însă a fost eliberat după trei luni, iar într-o notă din arhivele Securităţii este scris: “Din cercetări a apărut cu activitate în această organizaţie (“Pătratul roşu” – n.r.) şi numitul TODEA CORNEL, în urma cărui fapt s-a trecut la reţinerea sa. Ancheta stabilind că acesta este colaborator în problema CANTACUZINO MARIONA, s-a luat legătura cu Serviciul III din această regiune, care confirmă rezultatul anchetei, solicitând totodată punerea în libertate a acestuia. Menţionăm că în acest caz nu am avut cunoştinţă de la începutul cercetărilor, întrucât Serviciul III nu ne-a comunicat”.

O viaţă de artist pentru tovarăşul mult iubit

Greşeala securiştilor, din cauza căreia Todea a făcut trei luni de puşcărie, a fost reparată, totuşi. Astfel că, deşi – dacă nu ar fi turnat - ar fi avut un dosar foarte pătat, Securitatea s-a revanşat faţă de fostul adolescent sufleor. Se vede în CV-ul său, plin de premii, de zeci de spectacole idioate pentru orgoliul dictatorului din Scorniceşti, de zeci de piese de teatru regizate înainte de 1989. I-am povestit marelui regizor în viaţă despre atenţia (a se citi “anii de pârnaie”) deosebită de care au beneficiat toţi cei pe care i-a menţionat grijuliu în notele către Securitate. La care Todea a răspuns doar atât: “Sincer, îmi pare rău!”. Şi a încheiat: “Am încercat să uit acea perioadă din viaţa mea”.

“Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă!”

De uitat, însă, nu a uitat Marioana Cantacuzino. În 1991, aceasta a publicat o carte în care descrie o parte din trăirile intense din nenumăratele închisori pe care le-a colindat în cei doi ani şi unşpe luni de detenţie. Iată un fragment: “Ne spălam de zor cu apă îngheţată. Spălătorul avea o acustică bună şi nu ştiu cum s-a făcut că am început să cântăm colinde. Deodată, uşa s-a deschis şi a intrat răcnind locotenentul Crăciun. N-am avut timp să punem nimic pe noi. Îmi aduc aminte că eram cu picioarele goale în găleţi. Direcţia: la carceră! La Ghencea, carcera era o simplă şi temută gheretă, extrem de eficace. Iarna, se transforma în congelator. În picioare aveam loc toate trei, dar aşezat, numai câte două. Oricum, era prea frig ca să putem sta fără să ne mişcăm cât de cât” (citat din prezentarea dialogului-mărturie intitulat “Cantacuzino, ia-ţi boarfele şi mişcă!”). Tot graţie turnătoriei lui Todea, CV-ul nepoatei lui Enescu arată aşa: este arestată în 1952, ca elevă în clasa a X-a, sub acuzaţia de complot şi acţiune subversivă împotriva statului. Urmează o condamnare la patru ani de închisoare. Este eliberată după trei ani de detenţie. Prima slujbă pe care o obţine după eliberare este de ajutor de sudor pe un şantier din Bucureşti (1955-1956). Urmează taxatoare la IRTA (1959-1960) şi şamponeză la Cooperativa Higiena (1962-1965). În noiembrie 1980, se stabileşte în Franţa, ţară în care solicită şi obţine azil politic. Iar după 1989, foştii securişti au continuat să apară fără jenă la televizor, precum turnătorul Cornel Todea.

Preluat şi adaptat din “Academia Caţavencu”, nr.30/2008.