29 ianuarie 2009

Maica Rusie şi aplaudacii ei din România


O ţară trebuie respectată pentru drepturile şi libertăţile acordate cetăţenilor săi, pentru nivelul de dezvoltare economică şi, nu în ultimul rând, pentru nivelul de civilizaţie atins, adică pentru deprinderile şi obişnuinţele bune ale oamenilor de acolo (nu se ia şpagă, nu se fură, locurile sunt curate etc.). Ce are Rusia din toate acestea ? Mai nimic. Însă pentru aplaudacii din România nu prea contează că-n Rusia este o dictatură în toată regula (dacă zici ceva de Putin, te trezeşti cu Procuratura şi Poliţia la uşă), că despre omul simplu din Rusia kgb-istului de Putin nu se ştie mai nimic (oricum trăieşte într-o cruntă sărăcie), că “celebrii milionari” ruşi de carton s-au îmbogăţit delapidând bunurile fostului imperiu sovietic, că ruşii au o Mafie mai de speriat decât cea italiană, în perioada ei de glorie. Cei care fac pe ei de extaz în faţa “mutărilor lui Putin” să nu uite că acesta provine dintr-un organ represiv numit KGB, cel care este urmaşul NKVD-ului, un fel de Gestapo ce cuprindea brute îndeplinind ordinele Kremlinului de masacrare a “duşmanilor poporului” (să nu uităm că membrii NKVD-ului sunt cei care împuşcau oamenii în ceafă în Basarabia în 1939, odată cu invazia sovietică). Sau poate ruşii trebuie admiraţi că ne-au luat tezaurul, Basarabia şi ne-au adus ciuma roşie. Iar dacă România ar însemna ceva mai mult în Europa, cu siguranţă aceşti barbari, care ne-au cotropit ţara de atâtea ori, ar trebui condiţionaţi să restituie ce aparţine poporului roman. Dar cine s-o facă? Tovarăşul Iliescu, cel care a fost singurul preşedinte dintre ţările fostului lagăr sovietic care a semnat un acord de prietenie cu defuncta URSS, alături de ministrul de externe de atunci Năstase Adrian, anchetatul DNA de astăzi? Pentru cele treizeci de procente gaz rusesc importate, România îşi poate asigura, alături de partenerii din UE, variante alternative, cum ar fi centralele nucleare.
În comparaţie cu ruşii, putem fi mândri că suntem români şi tocmai de aceea vrem înapoi tezaurul şi Basarabia măcar.

P.S. Bunicul meu din partea mamei, care a murit atunci când aveam nouă ani, a fost soldat în al doilea război mondial. Acest om deosebit, ţăran care nu a acceptat niciodată ca bolşevicii să-i ia pământul, spunea mereu: “Să nu uiţi că mai porci ca ruşii nu există naţie pe acest pământ”. Iar despre germani avea numai cuvinte de laudă. Şi dacă Dumnezeu nu-l lua la El atât de repede, mi-ar fi putut povesti mult mai mult decât a făcut-o. Dumnezeu să-l odihnească.

Niciun comentariu: