Dupa aparitia Fundatiei World Wide Web a lui Tim Berners-Lee, „panza“ internetului a crescut intr-un ritm exponential. La fel s-a intamplat si cu continutul web, fapt ce a generat dezvoltarea unor interfete tot mai complexe de explorare a internetului. Asa-numitele browsere web, portile catre internet, au fost „antrenate“ sa fructifice cat mai multe dintre resursele disponibile si sa lucreze din ce in ce mai rapid, in pas cu viteza de expansiune a www. Lupta pentru crearea celui mai performant browser devine astazi extrem de fireasca, dar cine va castiga?
1991 – file de poveste
Primul browser a fost creat in 1991, bineinteles, de catre Tim Berners-Lee, si s-a numit chiar WorldWideWeb, dupa titulatura fundatiei. Era un soft cu o grafica extrem de rudimentara si nu semana absolut deloc cu browserele sofisticate de azi. Nici nu era nevoie de ceva mai spectaculos, pentru ca www-ul se gasea intr-un stadiu incipient, iar continutul era alcatuit exclusiv din text, un fel de enciclopedie primara. Limbajul utilizat, HTML (HyperText Markup Language), permitea insa incorporarea de hyperlinkuri care te puteau directiona spre alte site-uri, de unde provine si conceptul de navigare pe internet, „calatoria“ de pe un site pe altul in contextul urmaririi unei anumite teme. Primul browser era extrem de stufos in comenzi, pentru ca avea si o functie secundara, aceea de editor pentru site-uri web si implicit de editor de text. Browserul care a permis pentru prima oara introducerea de grafica si tabele s-a numit Violawww; el a fost totodata si prima interfata populara. Creat in 1992, browserul de la Universitatea din California era mult mai prietenos, datorita amplasarii butoanelor de navigatie in partea de sus, asa cum le gasim si astazi la urmasi.
Mosaic – stramosul browserului de azi
Violawww nu a avut insa prea mult timp de afirmare, pentru ca in 1993 a aparut stramosul Internet Explorer si al Netscape Navigator, care a stat totodata la temelia tuturor browserelor moderne: Mosaic. Ca si Violawww, Mosaic rula intr-o prima faza pe sisteme de operare Unix si beneficia de o grafica avansata. A avut si norocul de a aparea intr-un moment in care popularitatea internetului cunostea o crestere semnificativa. Era extrem de simplu de folosit si, gratie acestei calitati, a avut un impact foarte mare asupra utilizatorilor, care isi deschideau abia atunci ochii catre www. „Mosaic este o sarbatoare grafica si le permite utilizatorilor sa calatoreasca prin lumea informatiei electronice cu ajutorul unei interfete point and click. Designul cuceritor al lui Mosaic ii incurajeaza sa-si incarce propriile documente, poze color, sunete, clipuri video si linkuri in retea. Prin clickuri succesive pe linkuri, poti umbla prin lumea online pe carari ale descoperirii si intuitiei“, scria Gary Wolfe in editia de octombrie 1994 a revistei Wired. Am facut cunostinta cu internetul in acelasi an, pe un server Unix al Liceului de Informatica din Bucuresti. Cand am vazut ca pot scrie o adresa pe ecranul VGA (640x480 pixeli) si ca aparea treptat o lume de informatii si imagini, ramaneam cu gura cascata. Ma pierdeam ore in sir intr-un spatiu inedit, plin de surprize. Era practic un joc al descoperirii. Nu stiam inca nimic despre motoarele de cautare, asa ca site-urile erau un mister. De unde sa stii adresa unui site pe care poti gasi continutul dorit? La intamplare sau bazandu-te pe experienta colegilor, care veneau cu sfaturi mai mult sau mai putin relevante. Mosaic era cel mai tare joc online, primul pentru mine.
Mosaic devine Netscape Navigator
Marc Andresen, cofondatorul Mosaic, a vazut ca browserul lui este la clickul tuturor, asa ca, la sfarsitul lui 1994, a creat Netscape Communications Corporations si a transformat Mosaic in Mosaic Netscape si apoi in Netscape Navigator. Popularitatea Netscape a fost extraordinara, datorita facilitatilor de utilizare mostenite de la Mosaic. Nu voi uita niciodata versiunea 2.0 pe care am instalat-o pe noul meu IBM 386, cel dintai computer personal, cumparat in 1996. Programul era incarcat pe trei dischete si tin minte ca la inceput ma uitam la el ca vitelul la poarta noua, in lipsa conexiunii la internet. Nu a durat mult si m-am prins repede cum vine treaba cu Dial-up (conexiune prin telefon la un server cuplat la internet). |mi permiteam doar trei ore de utilizare pe zi, pentru ca altfel as fi dat factura de telefon a parintilor peste cap. Aparuse deja motorul de cautare Altavista, un punct de orientare in oceanul internetului.
Internet Explorer se impune cu forta
O companie in crestere exponentiala precum Microsoft nu putea sta deoparte de noua gaselnita, internetul. Si nu prea are rost sa reinventezi browserul cand exista unul de succes. Microsoft a licentiat asadar Mosaic de la Spyglass Inc. si l-a modificat, rezultatul fiind primul Internet Explorer (IE). Cea dintai versiune (1.0) a debutat in august 1995, in pachetul Microsoft Plus!, un fel de bonus la sistemul de operare Windows 95. Nu l-a bagat nimeni in seama, pentru ca Netscape era deja pe val. Microsoft si-a dat totusi seama care era problema si dupa cateva luni a inclus versiunea 1.5 direct in kitul sistemului de operare Windows NT. Aici lucrurile s-au lasat cu scandal si cu cateva milioane de dolari pentru Spyglass, pentru ca browserul era gratuit si Microsoft nu platea drepturile de utilizare. La sfarsitul lui 1995, Internet Explorer 2.0 era disponibil gratis cu sistemele de operare Windows 95, Windows NT 3.5 si NT 4.0. Acesta a fost momentul din care browserul Microsoft a inceput sa castige teren in fata celorlalte browsere, iar motivul este evident. Fiecare utilizator care isi instala Windows detinea deja si browser. De ce sa se mai chinuie sa ia Netscape sau orice alt browser cand avea unul la „botul calului“? Cu toate acestea, abia in 1999 a inceput IE sa conduca lupta cu celelalte browsere, odata cu lansarea versiunii Internet Explorer 5.
Mozilla renaste din cenusa
In 1998 s-a nascut Mozilla Foundation, care sustinea proiectul open source Netscape. Logo-ul cu dinozaurul rosu a devenit celebru totusi doar intr-un mediu restrans, cel al utilizatorilor de sisteme de operare Unix, al programatorilor satui de browserele care consumau mult prea multe resurse si al administratorilor de sistem, de obicei adepti ai aceluiasi modul de operare. In 2002, browserul Netscape murea, uitat de marea masa a utilizatorilor. A urmat o perioada de tatonare cu Phoenix, iar apoi cu Mozilla Firebird, care avea sa devina in 2004 regele de azi al browserelor. Dinozaurul cel rosu a puit o vulpe la fel de rosie: Mozilla Firefox. Daca in anii ’90 inca ne luptam cu conexiunile Dial-up cu viteza de descarcare infima, din 2002 conexiunile la internet prin cablu au inceput sa intre in „mainstream“ chiar si la noi in tara. Bineinteles ca prin liniile de telefon nu-ti dadea mana sa stai cateva ore bune ca sa descarci un alt browser decat Internet Explorer, situatie care, evident, s-a schimbat radical odata cu aparitia conexiunii prin cablu, iar imperfectiunile browserului Microsoft au dus treptat la o crestere a popularitatii Firefox. Incepand cu versiunea IE 5, au aparut si problemele. Mai mult de sase luni nu a rezistat nici un IE pe computerul meu. Dupa ceva timp de la instalare, incepea sa se incarce greu, sa se blocheze, ba chiar sa refuze sa porneasca, moment in care apelam la alte browsere, iar prima optiune fiabila ramanea Firefox sau Opera.
Opera – zdravan, dar altfel
Browserul Opera a aparul in 1994, ca proiect al Telenor, cel mai puternic operator norvegian de telecomunicatii, dar a fost lansat public abia doi ani mai tarziu, fiind creat special pentru sistemul de operare Windows. A ramas anonim pana in 2000, pentru ca pana in acel moment fusese disponibil doar pentru testare in timp limitat, dupa care trebuia sa il cumperi. O chestie inadmisibila pentru utilizatorii care aveau deja la dispozitie browsere gratuite. In 2000, odata cu versiunea 5.0, Opera a devenit gratuit, sponsorizat de reclame pentru companiile interesate. A sarit in ajutor Google, care in schimbul unei contributii banesti substantiale putea sa-si distribuie reclamele in acest browser, iar in cazul celor mai noi versiuni, motorul lor de cautare a venit ca singurul disponibil direct la instalare. Cu alte cuvinte, Opera este sponsorizat de Google. Browserul norvegian nu a rupt niciodata gura targului, dar a ramas unul extrem de stabil si rapid, desi nu toate site-urile sunt adaptate ca sa functioneze in conditii exceptionale cu acesta. De fapt, este singurul browser care nu mi-a creat personal nici o problema.
S-a trezit Google
De curand, Google a lansat Chrome, propriul browser web, in versiune beta pentru testare. telurile acestui browser sunt siguranta sporita si viteza. Testele specialistilor au relevat faptul ca este intr-adevar cel mai rapid din „gasca“. In ceea ce priveste siguranta, ramane de vazut pe viitor. Cert este ca browserul Chome se autoalimenteaza treptat cu o lista neagra a site-urilor care pot fi daunatoare utilizatorului. Aici gigantul Google este credibil, pentru ca dispune de o baza de date impresionanta cu site-urile pe care le scaneaza in fiecare zi. Chrome este fundamental diferit de celelalte browsere, in sensul ca incearca sa economiseasca resursele de operare intr-un mod inedit. Fiecare „tab“ (site deschis separat) are o „viata“ proprie, astfel ca poti vedea exact in orice moment care dintre ele se incarca cel mai greu si consuma cele mai multe resurse.
Care este cel mai bun browser?
Site-ul lifehacker a facut recent un test cu cele mai noi versiuni ale celor mai importante browsere Internet Explorer 8 beta 2, Firefox 3.1 beta si Chrome 0.2 instalate pe un sistem de operare Windows Vista pentru a afla care dintre acestea este cel mai rapid. La prima pornire (pornire la rece), Chrome a fost surclasat de IE, dar mai ales de Firefox, care a castigat cursa. La pornirea calda (browserele au fost inchise si pornite din nou imediat), castigatorul net a fost Chrome. Tot acesta a castigat si la viteza de incarcare a tab-urilor, desi a pierdut in fata lui Firefox la capitolul resurse utilizate. Este de notat ca Internet Explorer a iesit pe ultimul loc la toate capitolele. In cele din urma, cel mai mult conteaza cum te descurci tu cu ele. Personal, Chrome nu mi-a facut o prima impresie foarte buna. Nu-mi place cum arata interfata, iar cateva site-uri care „zburda“ in Firefox s-au cam impotmolit inexplicabil in Chrome. Nu pot scapa nici de complexul Big Brother, care imi spune ca, dupa ce Google stie deja toate cuvintele mele cheie din cautari, acum imi va cunoaste pe indelete absolut tot comportamentul online, chestie oarecum infricosatoare. Revenind la comparatia dintre cele trei, preferinta fiecaruia va inclina spre browserul care il va ajuta cel mai bine in comportamentul sau de navigare.
Epilog
Desi pana acum utilizatorii se bazau pe un singur browser, datorita acomodarii cu o anumita interfata, noul trend este de a impleti doua sau mai multe browsere. La urma urmei, interfetele nu sunt cu mult diferite la noile browsere, iar aplicatiile uzuale (de ex. motoarele de cautare si serviciul de e-mail) se muta din ce in ce mai mult in acestea. Cat despre securitate, cumpara-ti un antivirus bun!
Preluat de pe http://www.descopera.ro/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu