28 iunie 2009

În România s-a furat, cu voie de la sindicat


Tot auzim pe toate drumurile ce ilegalităţi comit politicienii şi cât de corecţi şi cinstiţi sunt alte categorii umane. Chiar credeţi aşa ceva? Astăzi ne vom referi la liderii de sindicat. Aici îl găsim pe anticomunistul Miron Mitrea de la începutul anilor ’90, cel care tuna şi fulgera împotriva bolşevicilor care au furat Revoluţia şi fură avuţia naţională. A fost destul ca tătucul Iliescu să-i arunce un os şi Mitrea a devenit unul din tovarăşii de bază ai PSD-ului şi unul pe care grija celor săraci nu-l mai preocupă, de la înălţimea unei averi considerabile. Şi totuşi, a trăda mişcarea sindicală prin înregimentarea într-un partid politic nu-i cel mai grav fenomen, ce se-ntâmplă în România. De exemplu, poţi fi foarte bine şi politician şi lider de sindicat, fără nici o problemă. Din cele câteva exemple cunoscute, să-l alegem pe tovarăşul Ion Rădoi, senator PSD în perioada 2004-2008 (poate şi astăzi). După şedinţele PSD, Rădoi prezida şedinţele Sindicatului de la metrou (Metrorex), al cărui lider era. Adică, dimineaţa se certa cu sindicalistul Rădoi pentru a apăra banul public, iar după-amiaza se certa cu politicianul Rădoi pentru a obţine salarii mai mari pentru cei de la metrou. Mai mult, pe tovarăşul Rădoi îl cam durea fix în paisprezece de legile ţării, acesta necompletându-şi declaraţia de avere în perioada 2004 – 2008, conform “Academiei Caţavencu”, nr.20/2008 (probabil n-a reuşit să se dedubleze, în acea perioadă). Să mai spunem că are o avere considerabilă (două maşini Audi, fiul său student având alte două maşini, doar tata este cineva în republica bananieră România), iar cât privişte nu ştiu ce ANI, responsabilă cu controlul averilor demnitarilor, aceasta sigur îl va întreba pe tovarăşul Rădoi de unde a avut banii. În altă viaţă.

Niciun comentariu: