7 iunie 2009

Cine pe cine păcăleşte


Recent, am văzut pe “National Geographic” un soldat al armatei americane afirmând: “Cred în valorile democraţiei ţării mele şi sunt gata să mor pentru a le apăra”. Ceea ce nu este cazul pentru România profundă, care era pe punctul să aducă în fruntea ţării un infractor, adică pe Adrian Năstase, şi valorile europene. Pentru cei care votează mereu cu neocomuniştii din PSD, protecţia mediului, justiţia şi alte asemenea nu fac nici cât o ceapă degerată. După ce timp de 50 de ani, ei sau părinţii lor au fost învăţaţi să dea şpăgi la greu, să-şi toarne aproapele pentru o butelie în plus sau să injure “imperialismul occidental”, dacă interesele pcr-ului o cereau, ei bine, aceşti indivizi nu au nici cea mai mică legătură cu UE. Pentru firimiturile aruncate lor de mafioţii locali, aceşti oameni (?) merg la vot, lipesc afişe, fac politică (?). Şi uite aşa, înjurată pe la colţuri, stimabila UE îşi alege, chipurile, reprezentanţii români. Din păcate, datorită răului imens făcut de partidele securisto-comuniste gen PSD, PRM şi cele dinainte (PUNR, PSM, FSN etc), prin refuzul legii lustraţiei şi reformării morale a societăţii româneşti, riscăm să rămânem în acelaşi con de umbră o perioadă îndelungată. Cum ar fi arătat Germania democratică dacă după 1945 ar fi fost guvernată de naţional-socialişti din eşalonul al doilea? Răspunsul este evident: cum arată România astăzi, după aproape 20 de ani de democraţie croită de comunişti, după chipul şi asemănarea lor.

Niciun comentariu: