Despre desfătările occidentale

“Mulţumesc zeilor că sunt bărbat, iar nu femeie, grec, iară nu barbar, om liber, iară nu sclav.” Cam pe-aici, prin perimetrul acestei recunoştinţe greceşti, se învârte dezorientat sentimentul nostru de satisfacţie că nu ne-am născut în Etiopia. Dacă vrem să mulţumim cuiva pentru lucrurile complicate care ne fac să trăim confortabil şi superficial, adică pentru plasme, sateliţi, apă caldă, mobile, călătorii cu avionul, credit ipotecar, aspirină ori site-uri XXX, acum avem ocazia. Destinatarul e descris în ultima carte a lui Lucian Boia* şi răspunde la numele generic “Occident”. Occidentul e un produs de sinteză cu multe ingrediente, nefinalizat, aflat în evoluţie permanentă, născut în zorii neolitici ai Europei printr-un concurs de împrejurări care aduce a conspiraţie norocoasă. Şansele lui istorice acoperă întregul catalog de uimiri şi coincidenţe fericite editat de cronologia umană. De la Gulfstream-ul care a încălzit coastele nordice ale continentului la pădurile germane care au dat lemn pentru corăbii, de la filozofia greacă la creştinismul “orientat”, de la configuraţia optimă a reliefului european la “micul optim climatic” din secolele IX – XII, cel care a permis aventurile vikingilor, de la colaborarea alimentară nord-sud, adică de la sinteza pâine-ulei-vinului cu carne-bere-laptele la milenarism, de la raţionalism la defrişările intensive, de la industria morilor de apă la explozia orologeriei, de la ogoare la burguri, de la populaţia redusă la libertăţi mai mari, de la colonizarea agricolă la ofensiva intelectuală, de la intoleranţă la marea ciumă, de la catolicismul rentabil la marile descoperiri geografice, de la naşterea ştiinţei moderne la mitul progresului, de la ideologiile vizionare la tehnologiile infinitului mic, în fine, de la primul vârf de săgeată făcut pentru vânzare la cucerirea cosmosului, Occidentul n-a obosit să-şi rafineze portretul niciodată terminat. Iar ăsta e, fără discuţie, norocul nostru decisiv.

* Lucian Boia, “Occidentul, o interpretare istorică”, Humanitas, 2007.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.2/2008 (autor Doru Buşcu)

Amintiri din perioada dictaturii

Nicolae Steinhardt (monahul de la Rohia), evreul convertit la ortodoxism, cel care nu si-a turnat prietenii la securitate si pentru aceasta "vina" a fost condomnat de dictatura bolsevica, acest Om a purtat in ultimii ani ai vietii un dialog epistolar cu Zaharia Sangeorzan. Dupa '89 acesta din urma a publicat cartea "Monahul de la Rohia raspunde la 365 de intrebari incomode". Remarcabil spiritul de observatie prezent la Steinhardt privind decaderea satului romanesc in timpul dictaturii. Este inca o dovada a raului moral imens facut de clica atee ce guverna Romania. Daca azi ingrozim Occidentul prin numarul mare de hoti, trebuie stiut ca aceasta "deprindere" s-a invatat si perfectionat in comunism.
Zaharia Sangeorzan:
- Ce valori morale credeti ca mai pastreaza satul romanesc de azi ?
Nicolae Steinhardt:
- Mai pastreaza unele valori, desi se prezinta si el grav contaminat si corupt. Dovada aceasta declaratie a unei batrane maramuresene, la Surdesti, langa biserica. E intrebata de un grup de vizitatori straini - prin talmaci - cum traieste, daca nu duce lipsa de cele necesare traiului. Raspunde venerabila sateanca asa: cu ce castigam, cu ce ni se da, cu ce furam, ce ce pica, ne descurcam. Teribil raspuns, care arata cat de jos am coborat, in cat de adanci straturi a patruns spiritul smecheresc.

Între adevărul istoric şi accidentele istoriei

Basarabia, nordul Bucovinei şi Ţinutul Herţei au fost dintotdeauna pământuri româneşti. Chiar dacă în decursul istoriei au existat şi momente nefericite. Şi poate cel mai nefericit moment a fost invadarea Basarabiei de către Ion Antonescu. Cum indiferent de scop trebuie să ţii cont de mijloace, cum nu te duci să-ţi recucereşti iubita alături de un criminal, eventual cu cuţitul în mână, tot aşa Antonescu nu trebuia să intre în Basarabia alături de Hitler, chiar dacă motivul a fost unul justificat: pentru a-l elibera de jugul rusesc. Cei ce fac apologia lui Ion Antonescu uită că acest gest a avut consecinţe dramatice pentru toată România. Astfel am plătit daune de război imense ruşilor (am fost consideraţi cotropitori), puterile aliate, la sugestia ruşilor, nu ne-au recunoscut statutul de ţară învingătoare (deşi bunicii şi strabunicii noştri au murit cu miile prin Ungaria şi Austria), iar în memoria unor oameni din Basarabia am rămas drept “fascişti”. Repet, intenţia lui Ion Antonescu a fost una lăudabilă, dar momentul şi mijloacele au fost foarte prost alese. Aceasta însă nu scuză în nici un fel clica bolşevică de la Chişinău, care în cel mai pur stalinism, continuă măsluirea adevărului istoric. Iar acesta e unul singur: Basrabia a fost, este şi va rămâne mereu pământ românesc.

O gaşcă ce a distrus România: gaşca Ion Iliescu (I)

Scurtă introducere

Influenţa găştii Ion Iliescu în România de după ’89 a fost una majoră. Practic nu s-a putut guverna această ţară fără acceptul, uneori tacit, al acestui grup. Formată din rusofoni, foşti naţional-comunişti, foşti ofiţeri de securitate, foşti turnători la securitate şi foşti infractori de drept comun, gaşca în cauză a guvernat, chiar şi din opoziţie, această ţară. Toţi cei care i s-au împotrivit au fost distruşi.
Dintre victimele celebre ale găştii am putea aminti:
• Petre Roman, care s-a gândit să facă reformă economică. Rezultatul: debarcarea sa, regimul Iliescu de atunci subvenţionând la greu mineritul, prin bani alocaţi din bugetul de stat, chiar dacă România se îndrepta spre colaps financiar. Dacă azi avem cele mai mici salarii din UE, aceasta este rezultatul întârzierii voite de către gaşca Iliescu a reformelor economice, pentru ca membrii grupului să pună mâna pe puterea economică, în perspective pierderii puterii politice. Aşa se face că firme rentabile în ’89 au ajuns în ruine, falimentate intenţionat, pentru a fi vândute pe nimic membrilor găştii Iliescu.
• Emil Constantinescu şi PNTCD. Când Virgil Măgureanu declara în ’96 că va vota schimbarea ştia foarte bine a România este pe marginea prăpastiei. Furată şi adusă la sapă de lemn de gaşca Iliescu, economia naţională era în pragul falimentului. Şi cum poţi compromite mai temeinic pe cineva decât dându-i o să conducă o maşină stricată. Venind la putere în ’96, forţele democratice din România au găsit visteria ţării goală, iar economia la pământ. Au urmat reformele nepopulare, dar necesare, care au condus la pierderea popularităţii. Dacă adăugăm şi faptul că gaşca Iliescu organiza din umbră mineriade (cum a fost cea din ’99), căderi de fonduri (căderea FNI-ului a fost opera foştilor securişti din jurul lui Sorin Ovidiu Vântu), divizarea unor partide (Radu Vasile a fost turnător la securitate, iar impulsul spre groapa istoriei a PNTCD-ului a fost dat de acest individ) avem imaginea completă a faptului că membrii găştii Iliescu au făcut jocurile şi în perioada 1996 – 2000.
• Traian Băsescu. Poate singurul care a reuşit să mai taie din ghearele găştii Iliescu. De aici şi ura viscerală faţă de Traian Băsescu. Nu întâmplător a fost singurul preşedinte suspendat din funcţie. După acel moment, Băsescu a înţeles că nu poate guverna România fără acceptul găştii Ion Iliescu. Rezultatul: PSD-ul este la guvernare, ceva de neimaginat în mandatul lui Traian Băsescu. Tăriceanu a guvernat România cu 17 % reprezentare parlamentară deoarece a avut acceptul găştii Iliescu. Nici o moţiune de cenzură nu l-a clintit.

P.S. Pentru fraierii care mai votează în România, devine foarte clar că democraţia bananieră adusă în România de grupul kgb-ist a lui Ion Iliescu nu dă doi bani pe votul nostru. Până la urmă, ultima soluţie rămâne încă o revoluţie.

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XXII)

CASCADELE FRATILOR ISKANDARANI: TIGARETA 0

Pe langa inginerilie financiare ale pegrei bancare si toate tipurile de trafic clandestin implicand nuclee teroriste, a treia componenta a economiei subterane din Romania regimului Iliescu au reprezentat-o marile combinatii transfrontaliere. La prima vedere, afaceri comerciale curate, la o vedere ceva mai atenta, escrocheni comerciale fara frontiere. Romania regimului Iliescu a cunoscut cateva asemenea jonglerii tranfrontaliere, din care serialul "Tigareta" a atins celebritatea.
Mass-media romaneasca a acordat spatii imense escrocheriilor transfrontaliere din serialul - in nu se stie cate episoade - al "Tigaretei". Conventonal, se vorbeste doar de "Tigareta 1" si "Tigareta 2". Dar in Romania a mai existat o "Tigareta": "Tigareta 0". Inventatorul acesteia a fost sirianul Zaher Iskandarani, omul caruia Iliescu i-a acordat certificatul de luptator in Revolutia romana. Cel supranumit in mediile malavitei timisorene "Printul Banatului". Zaher, ajutat de fratele si Maher, au patentat la noi sistemul cascadelor. Ori, aitfel spus, "Tigareta 0".

ROMANO-SIRIANUL ZARER ISKANDARANI SI FILIERA CIPRIOTA RAM

Zaher Iskandarani s-a nsscut la 1 ianuarie 1958, in Siria. Ca cei mai multi sirieni, beneficiari ai relatiei de stransa pretenie dintre Ceausescu si liderul sirian Hafez Al Assad - relatie indusa si serviciilor lor secrete - Zaher Iskandarani a venit in Romania si s-a instalat la Timisoara. Oficial: student, anul I, la cursurile Facultatii de Constructii din Timisoara. Neoficial: traficant si, se pare, om de legatura al serviciilor siriene cu cele sovietice. Ceva din activitatea ini Iskandarani se pare insa ca a suparat Securitatea romana, astfel ca, in 1981, Militia ii organizeaza sirianului un flagrant, in cursul unei tranzactii. Se confisca pe loc un kilogram de aur si 300 000 de lei, suma considerabila la vremea accea. Zaher reuseste, cu toate acestea, sa dispara. Cateva luni mai taarziu este surprins insa si arestat in casa Corneliei Pomana prietena devenita, ulterior, sotia lui Zaher. Dupa o condamnare oficiala de trei ani si patru luni, se spune ca Zaher ar fi parasit Romania. Revine insa rapid in decembrie 1989, la revolutie, si capata un certificat de luptator, aprobat de Ion Iliescu.
Beneficiind de inlesnirile certificatului, Zaher Iskandarani se lanseaza in afaceri. Secondat de fratele sau Maher, pune pe picioare sistemul operatiunilor in cascada. In 1992, Zaher primeste cetatenia romana, ceea ce nu face decat sa-l avantajeze in raporturile cu statul de drept al domnului Iliescu: la drepturi, Zaher era mai roman ca oricine, la obligatii, Zaher se replia prompt: investitor strain. Tot in 1992, firma sa RAMI figura pe primul loc in topul societatilor comerciale timisorene. Prin 1994-1995, o serie de firme - avandu-l, patron pe Zaher - gravitau in jurul navei amiral RAMI, cu nume dintre cele mai stranii: Bloody Fox (Vulpea sangeroasa), Kiss and Kill (Saruta si ucide), Black Baron (Baronul negru) etc. In Timisoara insa, ca si in rapoartele lui "L 'Observatoire Geopolitique des Drogues", Zaher Iskandarani era mai cunoscut sub porecla "Printul Banatului”. Reteaua comerciala a lui Zaher, demarata cu un capital subscris de 100 de milioane lei (RAMI cu doar 28 milioane), atingea, curand, performante impresionante, observate de Garda Financiara si Inspectoratul General al Politiei. Astfel, numai intre martie 1994 si aprilie 1995, firmele lui Zaher au introdus in Romania 209 transporturi de tigari si cafea, insumand 294 000 de baxuri si 575 tone de cafea. Toate aduse din Belgia Si Elvetia cu documente, de regula, false. Beneficiind insa de inalte protectii si complicitati, luptatorul siriano-roman din Revolutie devenise o persoana intangibila la Timisoara, cel putin atata timp cat cotiza, acolo unde trebuia. Ca de pilda, cu ocazia Forumului Crans Montana de la Bucuresti, din aprilie '94, cand "Printul Banatului" s-a numarat printre sponsoni oficiali ai manifestanti, orchestrate din umbra de abilul Viorel Hrebenciuc. Omul care il introdusese si pe palestinianul Kamel Kader in mediul prezidential de la Palatul Cotroceni, ori in cel guvernamental de la Palatul Victoria, in calitate de consilier.
In cursul unei descinderi a politiei la domiciliul unuia dintre parteneni lui Zaher s-au descoperit sigilii false romanesti, bulgaresti si maghiare, ba chiar si o stampila a MAE.
Mecanismul in cascada pus la punct de Zaher, de contrabanda economica cu tigari si cafea, transpare cel mai bine din foiletarea Dosarelor 4945/95 si 4946/95 ale Tribunalului Judecatoriei Timis. Firma My San SRL - avandu-i ca asociati pe Zaher Iskandarani si Cornelia Pomana - a derulat un import de tigari Bastos, Assos si LM de la firma cipriota Ram Thade LTD, pe baza contractului cu numarul 327/1993, la un pret de achizitie greu de imaginat: 8.25 USD baxul, fata de circa 60.00 USD, practicat pe piata internationala. Ordinul Circulara 13/1994 al Directiei Generale a Vamilor si Ordonanta 26 impuneau majorarea taxelor vamale conform preturilor internationale. Abilul Zaher, utilizand contractul din 1993 incheiat cu partenerul sau cipriot de la Ram Trade, a contestat insa in instanta, solicitand recalcularea taxelor vamale. Si, coincidenta, de fiecare data romano-sirianul a castigat, invocandu-se fie caracterul abuziv al ordonantelor, fie in virtutea libertatii contractuale.
Afacerile lui Zaher si oamenilor sai - Mujea Marcelini, Jabri Tabrizzi sau Abdul Lazkani mergeau struna cand, in 1995, filmul afacerilor in cascada s-a rupt brusc. Se apropiau alegerile din 1996. Anul preelectoral 1995 impunea unora sa stranga bani negri pentru zile albe.
Asa se face ca, prin mai 1995, doi politisti Romani sosesc subit in Cipru, dornici sa il intalneasca pe partenerul cipriot al revolutionarului "Print al Banatului". La Camera de Comert a Ciprului, prima surpriza: nu exista nici o firma inregistrata sub numele Ram Trade Company, ci doar una Rami Trade Company, inregistrata sub numirul 54146 din anul 1993. A doua surpriza: firma cipriota ii avea ca patroni chiar pe Zaher Iskandarani (cu 900 actiuni) si pe Cornelia Pomana (cu 100 actiuni).
A treia surpriza: firma cipriota nici micar nu avea ca obiect al afacerilor sale comertul cu cafea si tigiri. Pe scurt: romano-sirianul Zaher importa tigari si cafea de la partenerul cipriot Zaher. Afaceri derulate in cascada, intre o firma-fantoma si una inregistrata in Romania, contravenmd astfel principiului libertitii contractuale, prevazute de Codul Comercial si Codul Penal.
De fapt, Zaher brichisise in Cipru un adevirat paienjenis de firme care, chipurile, derulau afaceri cu My San SRL si Ram Trade din Romania, in calitate de exportatori. Asa cum parea sa fie si cazul firmelor cipriote ETS Andreas Kallis ori Silver Coast Resources. Cel putin, conform documentelor celor doua firme din Timisoara ale lui Zaher (My San si Ram). Tranzactii despre care, insa, firmele din Cipru - partenerele lui Zaher - habar n-aveau: in plus nu-si recunosteau antetul, iar semnaturile erau falsificate.
Politistii din Romania au mai descoperit ca tranzactiile din Cipru figurau pe numele firmei-fantoma Ram Trade Company, cu conturile deschise la Bank of Cyprus.
Pentru a pune in acord documentele cu situatia de fapt, Zaher Iskandarani a incercat - mai intai in Cipru, la Camera de Comert - sa metamorfozeze pe Rami, firma care figura in registru, in Ram, dar fara succes. A reusit insa in Romania, unde Zaher a sustinut, prin avocati, ca in sentintele prin care fusese scutit de taxele vamale se strecurase o eroare: in loc de Rami Trade Company LTD, se trecuse Ram. Lipsea, vezi Doamne, o litera. Ca dovada, s-a prezentat completului de judecati un certificat de inmatriculare al firmei Rami, cu motivatia ca greseala apartinea partenerului cipriot. Cine era cipriotul, nu s-a mai amintit in instanta. In depozitele firmelor lui Iskandarani, Garda Financiara a descoperit tigari, fara acte legale, in valoare de 70 miliarde lei. A fost identificat si sistemul prin care Zaher le introducea in tara: importa tigarile din Elvetia si le vamuia in Ungaria, dupa aceea, le introducea in Romania cu acte false. Prin acest sistem, Zaher pagubise statul roman cu 10 milioane USD. La Constanta, rivalii lui Zaher utilizau o alti metoda: tigarile erau considerate depreciate, se intocmea un raport ca au fost arse, apoi, tigarile depreciate erau vandute cu acte false. Cam 50% din tigarile de pe piata romaneasca erau introduse, in acei ani, dupa schema Zaher.

FUMATI RADIOACTIV?

Pe 5 octombrie '95, puntile prieteniei construite intre Zaher si regimul Iliescu par sa se rupa, iar "Printul Banatului" este arestat. In acel moment Zaher achizitionase, printr-o donatie, la Saclaz, un teren apartinand catorva beneficiari al Legii 18, pe care construise o fabrica, wide urma sa produca tigari. Afacerea putea deveni extrem de rentabila datoriti unui alt mic detaliu: provenienta tutunului importat. Potrivit dezvaluirilor lui Jabri Tabrizzi, patronul firmelor timisorene Dallas si AJT, fost partener de afaceri al lui Zaher, mafia internationala a tigarilor pusese in circulatie, dupa 1986, tutun din Ucraina si Rusia, al carui pret extrem de scazut se datora accidentului de la Cernobil. Alifel spus: tutunul era iradiat! De aceea, tutunul ucrainean sau rusesc se comercializa la un pret mult mai scazut, decat cel practicat pe piata internationala. Conform informatiilor lui Jabri Tabrizzi, tigaretele ieftine tip LM (fabricate in Cipru sau Elvetia) ori tip BOND (de fabricatie braziliana) soseau la Timisoara pentru firmele lui Iskandarani, Marcelini si Lazkani. Despre stocrile de tutun iradiat din Ucraina si Rusia au maicirculat informatii. Nimeni, se pare, n-a avut insa interesul sa treaca la investigatii oficiale de laborator.
"Printul Banatului" a fost favorizat de regimul Iliescu si atunci cand i s-a acordat dreptul sa imbutelieze apa plata, din Valea Cernei. In schimb, investitorilor occidentali li s-a comunicat ca era vorba de apa strategica.
Interesant este ca, dupa ce prietesugul lui Zaher cu autoritatile regimului Iliescu s-a rupt, in anul preelectoral 1995, un asociat al lui Iskandarani l-a actionat injudecata pe sirian, la fel de subit. Asociatul - nimeni altul decat Radu Tinu, fostul adjunct al Inspectoratului de Securitate Timisoara, pana in decembrie '89 -asociat cu sirianul la firma Tival SRL, l-a dat injudecata pe Zaher pentru recuperarea a 246 000 USD, contravaloarea a 1200 tone de motorina, livrate de S. C. Import-Export SA. Bucuresti. Profitand de relatiile si protectiile inalte pe care le-a avut sub regimul Iliescu cel putin pana in anul preelectoral 1995- Zaher Iskandarani, prin sistemul in cascada, a reusit sa adune sume mari in valuta, pe care le-a transferat imediat la Bank of Cyprus, utilizand documente false.
Anvergura cascadelor lui Zaher au sfarsit prin a starni suspiciunile Uniunii Europene, care a inceput sa-i inveshgheze afacerile transfrontaliere. In Romania, cazul sirianului si sistemului sau de cascade a fost dezvaluit de mass-media, in primul rand de ziarul "Timisoara", fara de care sirianul ar fi ramas, probabil, in umbra.
"Tigareta 0" ramane in analele economiei subterane romanesti legata de numele "Printului Balcanilor", Zaher Iskandarani, un sponsor al regimului Iliescu. Cel putin, pana in anul preelectoral 1995.

TIGARETA 1: FILIERA FRATLOR NASSAR CONTRA FILIEREI FRATILOR ISKANDARANI

Intre "Tigareta 0” si "Tigamta 1" exista o stransa conexiune.
"Ttgareta 1" n-ar fi existat, daca baxurile intrate pe aceasta filiera in Romania n-ar fi ajuns la o apriga concurenta cu baxurile intrate pe filiera "Tigareta 0". Concurenta contrabandistilor, implicati in cele doua filiere, a generat insa - si acesta este aspectul poate cel mai interesant - o confruntare intre protectorii celor doua filiere de contrabanda, plasati in sferele cele mai inalte ale puterii regimului Iliescu.
"Tigareta 1" a avut la baza contractul dintre fratii Elias (Elie) si Michael (Mike) Nassar si El Ghadban Wael - libanezi asociati la firma Ema Trading cu Romtehnica, intreprinderea de comert exterior a Ministerului Apararii Nationale (M.Ap.N.). Din aprilie 1991, devenita regie autonoma, controlata, insa, de aceiasi stapani. Contractul libanezilor cu Romtehnica prevedea o vanzare de arme si de munitie pentru infanterie si artilerie, specifice fostului Tratat de la Varsovia. La inceput, fratii Nassar au platit armamentul in dolari. Apoi s-a convenit ca plata sa se faca in lei si dolari. Platile s-au efectuat prin transfer bancar dar, la un moment dat, s-au stopat, deoarece bancile nu cunosteau provenienta valutei. Altfel spus, vanzarea de armament dintre Romtehnica si Ema Thading avea un caracter confidential. Dat fiind blocajul de transfer in banci, libanezii si Romanii au convenit asupra altei forme de compensare: plata cash. In februarie '93, fratii Nassar si Wael au achitat cash 990 000 USD regiei Romtehnica. Fiindca BRCE (Bancorex) nu a vrut sa primeasca banii, ministrul apararii, gen. Nicolae Spiroiu, l-a anuntat pe premierul Vacaroiu care - intr-o sedinta de guvern - a luat decizia ca BRCE sa accepte, totusi, depunerea banilor. Ulterior, fratii Nassar si regia Romtehnica au convenit asupra altei modalitati de plata a armamentului: in locul ultimei transe din bani, libanezii urmau sa livreze baxuri cu tigari. Baxurile libanezilor au fost puse la pastrare, in depozitele militare Clinceni si Calea Plevnei, urmand ca ele sa fie comercializate prin magazinele regiei Romtehnica.

POVESTEA TIGARETEI DIN BEIRUT, CU FILTRU LA BUCURESTI

De fapt, istoria operatiunii "Tigareta 1" a inceput la Beirut. Un cunoscut traficant de arme libanez s-a adresat ambasadei romane din Liban, solicitand un mijlocitor pentru contactarea unui furnizor roman de arme. Atasatul militar al ambasadei a informat "Directia Informativa a Armatei" (D.I.A.) care a transmis cererea regiei Romtehnica. Doi libanezi, Michael (Mike) si Elias (Elie) Nassar au inceput exportul de armament din Romania, in numele traficantului din Beirut, pe baza contractului cu Romtehnica. O prima observatie: fratii Nassar au fost agreati, intre altele, deoarece avusesera si anterior anumite contacte cu autoritatile romane (Elie vorbea destul de bine romaneste). In acelasi timp, libanezii aveau conexiuni si cu alte servicii secrete (MOSSAD si GRU). In momentul cand platile au inceput sa se faca in baxuri cu tigari, iar acestea sa fie comercializate pe piata romaneasca, a aparut conflictul de interese cu celelalte filiere de traficanti, infiltrati anterior in Romania.

FILIERA NASSAR CONTRA FILIEREI ISKANDARANI

Mike si Elie Nassar au penetrat piata romaneasca a tigarilor, dupa ce obtinusera in prealabil, de la Londra, monopolul marcilor KENT, LUCKY STRIKE, PALL MALL si VICEROY. Desfacerea tigarilor cu marcile mentionate ale fratilor Nassar a ajuns sa concureze marcile al caror monopol ii apartinea "Printului Banatulul", luptatorului revolutionar al domnului Iliescu, celebrulul Zaher Iskandarani, precum si asociatului acestuia, Michel Makhoul: marcile CAMEL si MONTE CARLO. Daca fratii Nassar se bucurau de protectia structurilor informative ale M.Ap.N., Zaher aveaprotectori din sferele politice inalte ale regirnului Iliescu, protectori dezvaluiti de Mike Nassar intr-o inregistrare inedita, asupra careia vom reveni. Conflictul dintre traficantii de tigarete s-a transferat, astfel, intr-un conflict intre protectorii celor doua retele, situati chiar in nomenclatura regimului Iliescu.
Pana in momentul lansirii fratilor Nassar pe piata romaneasca a tigaretelor, retelele de traficanti stabilisera o intelegere si isi delimitasera riguros teritoriul. Atat la mircile de tigari, cat si pe zone de desfacere. Potrivit lui Mike Nassar, importul de tigari din Romania se ridica, in 1993, la un volum de 3040 milioane de dolari pe luna. Cand fratii Nassar au intrat pe piata romaneasca a tigaretelor; totul era, asadar, bine delimitat intre traficanti. Astfel ca libanezii stricau regulile jocului. Al unui joc, extrem de profitabil si pentru traficanti, dar si pentru inaltii protectori ai acestora. Care le-au sarit, imediat, in ajutor. Asa a aparut scandalul "Tigareta 1", care a inflamat mass media romaneasca o bucata buna de timp.

DOM' PROFESOR, MIKE SI TRANSLATORUL

Potrivit dezvaluirilor lui Mike Nassar, intr-o inregistrare a unci convorbiri cu Virgil Magureanu - publicata in paginile "Evenimentului zilei" in mai 1998 - rezulta ca reteaua lui Zaher Iskandarani si Michel Makhoul ar fi fost sub protectia lui Florin Georgescu, ministrul de Finante, George Danielescu, fost presedinte BRCE, precum si a unor personaje importante din Direetia Generala a Vamilorsi Garda Financiara. (Care, evident, au contestat vehement afirmatiile libanezului). Se pare ca flagrantul si demantelarea retelei fratilor Nassar s-ar fi facut in urma discutiei ministrului de Finante, Florin Georgescu, care a protestat pe langa ministrul Apararii, gen. Nicolae Spiroiu, deoarece Florin Georgescu fusese informat ca intr-un depozit din Bucuresti al Armatei se aflau dosite tigari KENT de contrabanda. Cei doi ministri au descins intr-unul din depozitele militare, unde au gas it baxurile KENT ale fratilor Nassar.
In urma descinderii, a izbucnit scandalul "Tigareta 1". Mai marii armatei si potentatii politici au scapat, bineinteles, cu fata curata. In fata instantei au comparut doar oamenii din esalonul doi al afacerii: gen. mr. Valeriu Ursu (directorul general al regiei Romtehnica), col.(r) Teodor Balan, col.(r) Ion Pantece si maistrul militar Ion Mandruta, condamnati, cu suspendare, in 1997
Faptul ca la comanda armatei se gasea gen. Nicolae Spiroiu - un agreat, pe atunci, al PDSR - iar gen.mr. Florentin Popa de la "Directia de Inzestrare a Armatei" (implicat in afacerea "Motorola" si a achizitionarii unor tancuri rusesti, depasite, la preturi umfiate) se afla si el in gratiile regimului Iliescu, a facut ca afacerea "Tigareta 1" sa fie repede musamalizata. Gen. Florentin Popa a declarat ca nici macar n-a avut habar despre intelegerile cu firma Ema Trading sau de inchirierea depozitelor armatei. cu toate ca nu stia nimic, acelasi gen. Florentin Popa stia totusi ca, in cadrul contractului de vanzare a armamentului dintre Ema Trading si regia Romtehnica, partea libaneza primise materialul militar cu aprobarea ministruiui Spiroiu. Ce declara insa acesta? Ei bine, gen. Nicolae Spiroiu sustinea: "Eu stiu ca relatia cu Mike Nassar - pe care nu l-am cunoscut personal – desfasurata prin Romtehnica, a fost legala, corecta si profitabila, sub toate aspectele, pentru statul roman (...) Conducerea intreprinderii i-a inchiriat, legal si de buna credinta, cateva spatii disponibile, din patrimoniu propriu, nu al armatei".
Un lucru este sigur, din tot ceea ce a declarat gen. Spiroiu: ca afacerea a fost profitabila. Pentru cine? Aflam din inregistrarea inedita, amintita anterior, a convorbirii lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu, directorul de atunci al SRI, in prezenta translatorului, colonelul Dragos Caraiman. Inregistrarea a fost facuta intr-o vila din Poiana Brasov, la sfirsitul anului 1993, si poate dovedi marile complicitati dintre retele de traficanti si unele personaje importante ale regimului Iliescu, caci in inregistrare se fac referiri frecvente la Florin Georgescu, George Danielescu, Mihai Stefan, Mihai Panzariu, Petre Adrian, Mihai Stefan etc. Astfel Mike Nassar ii explica, la un moment dat, lui DOM' PROFESOR: "Pana acum, jocurile astea se faceau la nivele mai mici, nu era protectie, dar acum se joaca la nivel inalt, de asemenea nu am probe. Danielescu l-a protejat intotdeauna pe Petre, si asta este ... pentru dolari (...). Acum, Georgescu protejeaza foarte puternic pe acesti oameni. Daca mergi sa faci vama pentru KENT platesti 120 de dolari pe bax. La fel si CAMEL. Pe piata, CAMEL si KENT sunt insa in competitie. Acuma, CAMEL protect de Mihai Sefan si ei facut special aprobare pentru CAMEL la 70 dolari. De aceia platit numai 36 dolari. Unde diftrenta?"
Mike Nassar sustinea ca, pentru protectia pe care i-o oferea armata, el platise 1,3 milioane USD. Plus, alti 500 000 USD unui anume ofiter superior, pe nume Rus. Obiectivul principal al discutiei lui Mike Nassar cu Virgil Magureanu il constituia negocierea eliberirii fratelui libanezului, Elie, arestat. Dupa ce Mike a platit o cautiune de 3 milioane USD, Elie a fost pus in libertate. Mass-media a sustinut insa ca eliberarea lui Elie Nassar se facuse la interventia oculta a directorului SRI.
Bineinteles, "DOM' PROFESOR" a negat.
Totusi un cotidian (E.Z.) a mentionat - in urma unor investigatii - ca un general (D), fost apropiat al lui Magureanu, sustinea ca, in timp ce "Afacerea Tigareta 1" aparea pe prima pagina a presei, Virgil Magureanu l-ar fi intrebat daca n-ar fi bine ca SRI sa ia de la Mike Nassar un milion de dolari, pentru a i se facilita eliberarea fratelui.
Fostul mirustru al Apirarii, gen. Nicolae Spiroiu, a fost insa mult mai transant, afirmand ca, din cate stie, Elie Nassar ar fi fost eliberat la interventia directa a lui Virgil Magureanu.
Epilogul? Fratii Nassar si-au mutat cuibul la Moscova unde, sub protectia mai vechilor lor prieteni din servicille secrete sovietice, apoi ruse, isi continua linistiti traficul de arme si tigari. Alti doi traficanti, Michel Makhoul si Victor Issa si-au mutat si ei afacerile de contrabanda cu tigari la Kiev, in Ucraina.
In Romania insa serialul "Tigareta" continua.

"TIGARETA 2", UN DOSAR DESCRIS:
VITALI USTUROI, CREIERUL AFACERII "TIGARI CONTRA ARME", ADEVARATA PISTA
A TRAFICULUI

Multe dintre elementele afacerii "Tigareta 2" fac din aceasta ancheta un dosar deschis, caci ancheta oficiala a procurorilor militari s-a restrans, deocamdata, doar la persoanele angrenate direct in reteaua tigarilorASSOS. Cu toate acestea, afacerea conduce indubitabil spre primii ani ai regimului Iliescu, deoarece creierul intregii afaceri este o cunostinta mai veche a noastra, pe care l-am intalnit atunci cand ne-am ocupat de tentacula Bancorex si ventuza sa, Valeologia: Vitali Ustroi (Usturoi), mana dreapta in Romania a celebrului mafiot rus Boris Birustein. Stapanul absolut, timp de mai multi ani, al mafiei moldoveano-ucrainene, fost ofiter in fortele speciale sovietice "Spetznaz".

MAFIA SPENTZNAZ IN ROMANIA

Afacerea derulata in noaptea de 16/17 aprilie 1998, care a hipnotizat saptamani la rand mass-media, a fost pusa la punct de Vitali Usturoi (fost cadru al GRU sovietic, profil Spetnaz, misiuni in civil), impreuna cu col. Trutu1escu, la Galati, cu cateva saptamani mai inainte, intr-o camera de hotel. Se stie ca Trutulescu facea parte din comanda "Batalionul 404" Buzau, cu specialitatea cercetare-diversiune in spatele frontului - adica "Spetznazul” romanesc - iar in decembrie 1989 cei din "404", aflati sub comanda maiorului Ghergulescu si a lui Trutulescu, au actionat - intr-o interoperabilitate deplina - cu grupurile "visautniki" (civile) ale GRU, atat la Tumisoara, cat si la Bucuresti. Aceasta colaborare a ramas unul din secretele cele mai profunde ale "revolutei romane", avand in vedere, de pilda, contributia "Spetznaz" la "revolutia de catifea" de la Praga, din 1989. "Fratia Spetznaz" a functionat si dupa "puciul lui Potemkin" (august 1991) de la Moscova, reunind intr-o mafie pe ofitrrii ex-sovietici si pe cei din fostele taari comuniste. Pentru ca in toate statele "Tratatul de la Varsovia" existau unitati de tip "Spetznaz", cu ofiteri pregatiti in URSS, la Odesa. Dupa 1990, Vitali Usturoi a devenit patronul celebrei firme Valeologia (Chisinau), acuzata pentru contrabanda cu arme si substante radioactive in favoarea mafiei ex-sovietice "Komunitatea" (K). Sub regimul FSN, Bancorex a acordat credite importante Valeolagiei; credite nerambursate pana in ziua de astazi. Apare astfel, cel putin ciudat, ca Parchetul Militar a exonerat din cercetirile sale tocmai momentul mitial, cel al proiectarii afacerii derulate la Otopeni, in noaptea de 16 aprilie, penultimul tronson al traseului avionului AIR SOFIA. Cu atat mai mult, cu cat Vitali Usturoi, impreuna cu lt.col. SPP Dan Saulea, a gravitat si in jurul afacerii din 1994, de la Vila-Lac Snagov). Atunci cand au fost surprinsi, in flagrant, ofiterul SPP Vladimir Cumpanasu si hocheistul stelist Halauca, in timp ce traficau 4,556 kg. de substanta radioactiva.

AIR SOFIA: ORIUNDE, ORICAND, ORICE

Asa cum se stie, cursa speciala Air Sofia a incarcat baxuri ASSOS la Atena, venind de la Mombassa (Kenya). Deoarece aeronava n-a ajuns in Kenya prin teleportare, exista sansa sa se extinda cercetarile asupra intregului parcurs al avionului care a descarcat baxurile ASSOS pe aeroportul Otopeni-Militar. In primul rand, pentru a elucida natura zborului complicat intreprins de Air Sofia. Ar fi normal, astfel, sane intrebam: a) din ce directie venea avionul Air Sofia, atunci cand a aterizat la Mombassa?; b) ce marfa a descarcat acelasi avion la Mombassa?; c) ce a incarcat avionul la bord in Kenya, si a descarcat apoi la Atena, in schimbul preluarii baxurilor ASSOS? Ar fi cazul sa ne punem asemenca intrebari, din moment ce compania Air Sofia a mai fost avertizata de SUA, in urma transporturilor clandestine de rachete "Scud" din Coreea de Nord in Iran (1994). Ori, atunci un avion al aceleiasi companii bulgare a fost retinut, in 1995, in Insulele Capului Verde, cu 100 tone armament (rachete "Strela" si munitie) destinate, aparent, Ecuadorului.
La zborul anterior, cel din 23 martie 1998, avionul Air Sofia, dupa ce a dcscacat baxurile pentru Roza Prod Impex SRL, a incarcat armament, comanda a regiei Romtehnica la Intreprinderea Mecanica Cugir. Asadar, un barter "arme contra baxuri", in toata regula. Sa reamintim ca regia Romtehnica a mai facut tranzactii discrete, ca cea din 1995, cu uraniu importat din Rusia, prin intermediul serviciilor bancare ale Bankcoop (filiala din Piata Romana si sediul din Negustori nr. 11).
Marile operatiuni mafiote nu se desfaoara niciodata la nivel strict national. Ele au, intotdeauna, o anvergura internationala asa cum o sugereaza si traseul urmat de avionul, cursa speciala, Air Sofia, cel care a aterizat la Otopeni, penultimul tronson dintr-o operatiune speciala complexa.
Prin implicarca lui Vitali Usturoi si a Mafiei (militare) ruse, afacerca "Tigareta 2" este legata, la randul sau - precum un fir rou - de afacerile geostrategice urzite la Moscova, intr-o operatiune vasta de contrabanda, demara inca de la inceputul anilor '90, si in care oamenii regimului Iliescu - cum am vazut din anatomia afacerilor "Tigareta 0" si "Tigareta 1" - au fost implicati din plin, inca din primul moment, prin cardasiile cu fratii Iskandarani sau Nassar.

15 ianuarie – Ziua naţională a limbii române

Pe vremea cand Dumnezeu umbla cu Sf. Petru pe pamant, intr-o noapte ploioasa, au ajuns la marginea unui sat si abia au indraznit sa bata cu toiagul in prima poarta. Caini mari s-au repezit sa-i sfasie, dar numaidecat s-a auzit un glas barbatesc intreband:
- Cine bate?
- Oameni buni!
Atunci omul, potolind cainii, i-a poftit in casa, unde nevasta si copiii abia se trezisera din somn, si a inceput a da porunci, dar cu blandete.
- Mario, ia mai pune cateva vreascuri pe foc. Tudore, da fuga la fantana dupa o ciutura de apa proaspata. Ilenuta, ia vezi de o olita cu lapte proaspat.
Si le-a dat sa se spele si sa se stearga cu stergare albe si i-au ospatat, si i-au dus sa doarma intr-o odaie in care mirosea a gutuie si busuioc.....

A doua zi dimineata iar le-a dat sa se spele, i-a ospatat si le-a pus in traista niste mere cum nu mai vazusera si le-a urat drum bun.
Si cum au iesit din sat, Sf. Petru a inceput sa se roage de Dumnezeu:
- Doamne, fa ceva pentru oamenii astia, ca tare ne-au primit frumos!
- Ce-ai vrea sa fac Sf. Petre, c-ai vazut ca nu erau nevoiasi.
- Doamne, fa ceva ca sa-si vada macar o data sufletul!
- Sa-si vada sufletul spui Sf. Petre? - Da, Doamne, sa-si poata vedea sufletul, asa cum vedem noi plopul cel de-acolo!
- Bine, Sf. Petre, a raspuns Dumnezeu, privind ganditor la satul din vale.
- Iar dupa o vreme, in neamul acela de oameni s-a nascut Mihai Eminescu"".
""Atat timp cat pe aceste pamanturi, soarelui i se va spune soare, iubirii - iubire si poeziei, poezie, pe EL nimeni nu-l va tagadui.""(Geo Bogza)

Ce învaţă tinerii din emisiunile televiziunilor patronate de un fost securist

La început (începutul poveştii) a fost un dictator. Ca orice dictator avea conturi în străinătate. De acestea aveau cunoştinţă securiştii din comerţul exterior, care alimentau aceste conturi, printre altele prin vânzarea de arme către tot soiul de moguli din Africa şi nu numai (dar clica bolşevică de la Bucureşti organiza mitinguri pentru pace – probabil acele arme vândute africanilor aduceau multă pace veşnică). Printre ofiţerii acoperiţi care aveau cunoştinţă de conturile lui Ceauşescu era şi Dan Voiculescu, nume de cod Felix. Şi cum acei bani, făcuţi din truda oamenilor mânăţi cu biciul de un cizmar analfabet, trebuiau să-şi găsească un rost, au apărut antenuţele. Dar mai ales Antena 3. Pe acest post evoluează un maimuţoi care asigură circul, pe numele său Mircea Badea. Amendat recent de CNA, acest individ, care se crede inteligent datorită unor maimuţăreli neinteligibile, afirmă: “Da, l-am făcut nebun pe Stolojan. Şi ce-i cu asta?”. Ce înveţi de aici: că-n România lui Mircea Badea şi Dan Voiculescu poţi spune orice, poţi arunca în oricine cu lături, nu-i nici o problemă. Toate cursurile de civilizaţie, prin care suntem învăţaţi să preţuim valoarea umană, în toate formele ei de manifestare, dispar în faţa acestui specimen numit Mircea Badea. Toate credinţele noastre privind înţelegerea şi acceptarea celuilalt nu fac nici cât o ceapă degerată, pentru un individ care-i mătură scamele cu limba lui Felix. Oare cu ce-am păcuit noi, românii, ca să avem parte de circul din antenuţele lui Felix. O societate se construieşte, nu se demolează. Ori prin ceea ce fac lacheii lui Voiculescu seamănă doar ură, neîncredere, minciună, calomnie, ignoranţă.

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XXI)

PRESEDINTELE TURNULUI BABEL AL DROGURILOR

MAFIA "ALBA"

"La Depeche Intemationale des Drogues" (DIG), una dintre publicatiile lui "Observatoire Geopolitique des Drogues" (OGD), reprezinta Un adevarat barometni al metamoffoza ni Romaniei, dupa 1990, intr-o veritabila placa turnanta a traficului international de' droguri. Spre deosebire de "Raportul anual" al OGD, publicatia sus amintita descrie in amanunt opera(iuni precise, oferind astfel infonnatii concrete despre traficul de droguri in care Romania a fost implicata dupa '90. Nasii locali si conexiunile lor internationale, ca si complicitatile interne, sunt radiografiate si introduse pe ordinatoarele lui OGD, deoarece Romania, dupa '90, a devenit - din nefericire - un reper pe harta traficului mondial de droguri. Cantitatile de droguri care au tranzitat Romania la nivelul anilor '90-'96 sunt impresionante, iar capturile destul de modeste. Conform DIG, autoritatile romane ale tirnpului erau in deplina cunostinta de cauza, dar regimul Iliescu nu a dat rnciodata dovada de vointa politica pentru a decapita mierele narcotraficantilor.
DIG nr.27, din ianuarie 1994, insera sub titlul "Romania -Turnul Babel al drogurilor" urmatoarea constatare: "Romania a devenit una dintre cele mai importante placi turnante ale traflcului cu toate tipurile de droguri". Cauzele acestei situatii dezastmoase sunt vszute de publicatie in tarele regirnului instalat la putere, imediat dupa caderea lui Ceausescu. "Aceasta specializare [a Romaniei, n.n] a fost pregatita prin mostenirea retelelor formate sub regimul Ceausescu, coruptia generalizata a fortelor de ordine si criza economica". Perpetuarea retelelor de trafic clandestin ale regimului Ceausescu, sub regirnul Iliescu, probeaza si o continuitate de preocupari. Se stie ca noul regim, instalat in decembrie '89, a inchis ochii si a tolerat pe teritoriul Romaniei o serie de orgaiatii teroriste dar si mafiote. Personaje din acest medu au capatat acreditari guvernamentale, asa cum a fost cazul notoriu al lui Kamel El Kader, devenit consilier al secretarului general al guvernului, Viorel Hrebenciuc.
Ofiteri ai Politiei din Constanta an dezvaluit unui corespondent al OGD ca noua filierd ugandeza, pusa la punct intre 1990 si 1993, tranzita prin Constanta imense cantitati de hasis. Analiza filierei ugandeze a hasisului demonstreaza caracterul transnational si complexitatea retelei, care grupeaza pakistanezi, africani, israelieni si europeni, dar avea, ca placa turnanta, Constanta.
Drogul, provenit din Pakistan, era incarcat in portul Mombasa (Kenia), pe una din navele companiei de navigatie "Shimoni-Tea", cu destinatia Haifa (Israel), via Durban (Africa de Sud). La Haifa, incarcatura de droguri era preluata de nave ale companiei "Zim-Antwerpen", care sosean la fiecare cincisprezece zile in portul Constanta. De aici drogurile fund transportate de compania israeliano-romana "Zim-Rom" pana in Italia, via Bratislava. Creierul retelei ugandeze, un anume Kali, cetatean german de origine ugandeza, lucra cu societatea romana Rimpex SRL din Bucuresti. La un moment dat, reprezentantul lui Rimpex nu s-a prezentat sa preia transportul de ceai si, dupa 23 de zile, vamesii si-au varat nasul, descoperind astfel 4,4 tone de hasis. Un al doilea transport de droguri de pe filiera ugandeza a fost incarcat tot la Mombasa, de catre compania de navigatie Victoria Impex Company din Kampala, pe vasul Barbara D, avand destinatia finala portul Maracaibo din Venezuela, via Durban. La Durban, traficantii ugandezi n-au mai gasit un cargo catre Venezuela (cu escale la Capetown si in Panama), asa incat an decis sa schimbe destinatia initiala. Dupa ce au disimulat 6 tone de hasia in baloturi de bumbac, au incarcat marfa pe vasul Pelikan, cu destinatia Haifa. La Haifa, drogul a fost incar cat de Zim Antwerpen, adus la Constanta, de unde transportul a fost preluat de importator; societatea slovaca Slovimpex SRL din Bratislava, care ar fi trebrnt sa-l predea la Munchen. Din nenorocire pentru traficanti, cargoul a sosit la Constanta pe 3 septembrie, dupa ce autoritatile portuare descoperisera cele 4,4 tone de ceai, amintite mai sus, ceea ce a antrenat si o perchezitie pe cargoul in cauza. Ofiterii din port, care au tinut sa-si pastreze anonimatul, i-au marturisit corespondentului OGD ca: "Oricum cantitati mult mai importante si mai bine protejate au tranzitat prin portul Constanta". Protejate de cine? Nu este greu de banuit. si nici unde se scurgeau cornisioanele stoarse de la traficantii ugandezi, pentru ca acestia sa-si vada linistiti de treabs fara accidente, cum au fost capturile din 26 august si 3 septembrie '93.
Potrivit DIG nr.27 (ianuarie '94), filiera cocainei este la fel de complexa in Romania ca si cea a hasisului. Una dintre aceste filiere era condusa de Alexandru Docmanov, care disimula pana la 100 kg de pudra in statui de metal, ce voiajau apoi dintr-un post de vama in altul. Doi dintre complicii lui Docmanov au receptionat 109 kg de cocaina intre 1991 si 1993, marfa pe care au plasat-o in Italia. Cei doi complici, doi columbieni, inarmati cu pasapoarte venezuelene, tranzactionau cocaina cu un anume Omar din Timisoara. Interesant este ca, atunci cand columbienii au picat, Omar a sters putina, dupa ce primise in prealabil un telefon de avertisment din Bucuresti, de la un politist roman care lucra pentru retea.
La randul sau, DIG nr.30, din aprilie 1994, semnala urmatoarele: "Cantitati foarte mari de droguri sosesc in Romania: hasis pe cale maritima via Africa; cocaina din America de Sud pe cale aeriana sau maritima, heroina pe rutele din Balcani". Pe langa retelele internationale care, cu intinse complicitati in administratie, transformasera Romania intr-un adevarat turn Babel al drogurilor dupa 1990, apar nasii Romani, narcotraficantii autohtoni. DIG nr.30 ii identifica pe unul dintre acestia: "Un traficant roman, caruia i se spune “Printul, a controlat, intre 1990 si 1993, o retea de trafic cu hasis catre Germania, din Timisoara si Arad, via Polonia." in realitate "Printul" nu era altul decat romano-sirianul Zaher Iskandarani, supranurnit "Printul" sau "Regele Banatului", Un protejat (pana in 1995) al regimului Iliescu. Reteaua "Printului" era una internationala. "Organizatia este compusa mai ales din polonezi si tigani Romani, insarcinati sa treaca in mod clandestin, frontiera care separa Polonia de Germania si sa comercializeze (drogul n.n.), dupa ce acesta a fost tranzitat prin Ucraina". Lucrurile au mers bine pan a in 1993, cand apare concurenta: mafia rusa Condusa de un anume "Vadim". DIG nr.30 precizeaza:
"La sfarsitul anului 1993, aceasta organizatie (a "Printului" n.n.) a fost preluata in parte de mafia rusa din Basarabia si Moldova, dirijata de un anume “Vadim”. “Printul” a contra-atacat si, ajutat de vamesii romani, i-a taiat aprovizionarea cu droguri lui “Vadim”". Asadar, cand se punea problema unor rivalitati pe piata traficantilor de droguri intre un mafiot roman si un mafiot rus, vamesii romam ii taiau aprovizionarea rusului, ajutandu-l patriotic pe mafiotul roman. DIG nr.30 mai dezvaluia: "Traficantul roman (“Printul" n.n.) a trebuit, totodata sa-si schimbe rutele de trafic si sa le utilizeze acum pe cele care traversau Slovacia si Republica Ceha". Pe filiera "Printului" se afla si un om de afaceri de la Chisinau, care poseda o societate comerciala in asociatie cu un cetatean turc. Basarabeanul calatorea la volanul unui automobil de lux, in care dosea pan a la 10 kg de hasis, la fiecare calatorie. Corespondentul ODG a observat cum un autovehicul al politiei cehe se prezenta de fiecare data, intr-o anume zi, la locul stabilit - langa orasul Prestice - pe ruta catre Germania, pentru a incasa cei 500 de dolari ca sa lase marfa sa treaca. In ciuda razboiului, "Printul" utiliza, in aceesi masura, si rutele iugoslave.
DIG nr.27, din decembrie 1993, aducea grave acuzatii unor reprezentanti ai autoritatilor romane. Despre un general-locotenent de politic se spunea ca ar "figura in fisierele politiei italiene si germane, ca patron al traficului de automobile furate". Acest personaj ar fi lucrat din 1990 intr-o stransa legstura cu generalul Filipov, seful politici bulgare, care actiona sub acoperirea unci societati comerciale de la Sofia, patronate chiar de fiul sau. Acelasi numar din DIG mai acuza pe un alt general roman de politic, si pe adjunctul sau, ca ar fi fost implicati in traficul de heroina care provenea din Afganistan, via Ucraina. Banii murdari ar fi fost apoi spalati la hotelurile Astoria si Continental din Timisoara. Se mai vorbea si de asocierca unor politisti Romani de rang inalt cu nasi ai "N'draghetta" calabreze, asa cum erau fratii Lombardi, care opcrau la Satu Mare. Walter Esposito, responsabilul transporturilor de droguri pe ruta Romania-Ungaria-Austria-Italia s-ar fi aflat -sustine DIG nr.26 - sub o inalta protectie romaneasca. O concluzie importanta a publicatici era - in 1993 - aceea ca traficul de droguri din Est utiliza vechile retele ale traficului de arme dintre fostele state comuniste, membre ale Tratatului de la Varsovia, si tairile arabe. Inaltii functionari de pe vremea lui Ceausescu, preciza publicatia, continuau sa ocupe posturi importante sub regimul Iliescu. In plus, am adauga, Kamel El Kader aparea in fotografii umar la umar cu Presedintele Iliescu, asa cum se intamplase la Forumul "Crans Mon¬tana" de la Bucuresti (1994), sponsorizat - intre altii - de "Printul Banatulul", Zaher Iskandarani.

ROMANIA LUI ILIESCU: CEL MAI MARE DEPOZIT DE DROGURI DIN EUROPA DE EST

Raportul OGD pe 1997, la capitolul Romania, analizand situati drogurilor in perioada 1995-1996 - Ultimii doi ani ai regimului Iliescu - face Un rechizitoriu amplu si documentat, demonstrand ca Romania, mai ales in penoada '92-'96, Se transformat dintr-o tara de tranzit a drogurilor, intr-o tara de fabricatie si consum, mai ales a heroinei. Sunt indicate trei cauze principale ale acestei situatii catastrofale: haosul legislativ, coruptia pana la cele mai inalte niveluri si tolerarea in Romania a unor organizatii teroriste si mafiote, cunoscute prin implicarea lor in traficul de droguri, de care se facea vinovat regimul Iliescu in penoada 1992-1996, cu o accentuare in '95-'96.
O prima tendinta pentru perioada '95-'96 – constatata de raportul OGD din 1997- este aceca ca traficantii de droguri nu se mai limiteaza doar la tranzitarea Romaniei si trecerea drogurilor in Ungaria. Constituirea unor stocuri importante de droguri permite o redistribuire, constata raportul OGD, in directia spatiului Schengen, via Polonia si Republica Ceha. In cursul a numai patru ani ('92-'96), cantitatile de droguri stocate in Romania - avand una din principalele surse mai noi Caucazul, cu tranzitarea porturilor rusesti si ucrainiene - au crescut considerabil. Circa 6 tone de droguri au fost confiscate in 1996, in principal derivate ale canabisului, dar si ISO de kg de cocaina si 62 kg heroina, confiscate la granita de vamesii unguri. Care trecusera, bine mersi, prin vama romaneasca. Potrivit raportului OGD din 1997, hasisul din Romania provenea din Cornul de aur al Africii de Est, marihuana din Nigeria, cocaina din Columbia, Venezuela si Brazilia. Iata de ce raportul OGD/97 considera ca Romania anilor '92-'96 s-a transformat intr-o veritabila placa turnanta a traflcului international de droguri tari. Descoperirea a doua fabrici de heroina, abia in 1996, au confirmat supozitiile politistilor europeni, aflati in post la Bucuresti, privind noul rol jucat de Romania lui Iliescu in traficul cu acest drog. "Toate aceste activitati legate de trafic au provocat cresterea ofertei pe piata interna si dezvoltarea toxicomaniei", sustme raportul OGD/97. In continuare, raportul din 1997 preciza:
"Romania nu mai joaca, asadar, doar rolul unei tari de tranzit terestru, aerian si maritim al drogurilor provenind din Asia de sud-est, Turcia, America Latina si Africa". Ce rol a avut insa regimul Iliescu in transformarea Romaniei dintr-o tara de tranzit a drogurilor, intr-o tara de productie si consum, mai ales a heroinci? Iata ce afirma raportul OGD pe 1997: "Noul rol al tarii in traficul de droguri, al heroinei mai ales, a fost agravat de mai multi factori... Narco-activitatile au exploatat, dupa caderea lui Ceausescu, dezordinea, a legislatie inadecvata, criza economica si coruptia pe scara larga. In sfarsit prezenta in Romania a unei minoritdti turce, ca si a emigraqilor kurzi, iranieni, albanezi, chinezi etc., a favorizat traficul. Aceasta fara (Romania, n.n.) este, in particular, a importanta baza a partidului muncitorilor din Kurdistan (PKK), organizatie kurda aflata in rdzboi cu statul turc". Asadar, pe langs coruptie, legislate inadecvata, dezordine, regimul Iliescu a favorizat traficul de droguri dure si prin continuarea cardasiei cu o serie de organzati teroriste (gen PKK), binecunoscute pentru implicarea lor in traficul de droguri. Sa observam ca, la acest capitol, regimul Iliescu nu a facut altceva decat sa continue binecunoscuta cardasie a regimului Ceausescu cu terorismul. Raportul OGD pe 1997 considera, totodata, ca "este prea devreme sa stim daca tentativa de moralizare a vietii publice, intreprinsa de noul guvern, ales in noiembrie 1996, va avea efecte durabile".
Raportul OGD citeaza si rapoarte ale SRI, dupa care 60% din drogurile care intrau in Romania, intre anii '95-'96, proveneau de pe filiera turca. Cea mai importanta captura de heroina (42kg) s-a efectuat la 12 decembrie 1996, intr-un autobuz turc apartinand companiei turce "Toros". Drogul se afla ambalat in pachetele mici, de 500 de grame. Unul dintre cetatenii turci, arestat cu prilejul capturii, era chiar fratele proprietarului companiei. De regula, dupa ce introduc drogurile in Romania, turcii utilizeaza cetateni de alte nationalitati, pe post de carausi (camile, in argou). Dintre 95 de traficanti arestati in Bucuresti in 1996, 41 s-au dovedit a fi iranieni, 20 Romani si 14 turci. "Heroina provenita din Afganistan si din tarile Asiei centrale", constata raportul OGD din 1997, "patrunde in Romania via Moldova si Ucraina. Pana in 1995, acest drog era expediat rapid, via Ungaria si Slovacia, catre statele Europei Occidentale: in principal, catre Austria, Italia, Germania si Tarile de jos (Belgia si Olanda)".

COLABORAREA REGIMULUI ILIESCU CU RETELELE PKK

O parte din traficul de droguri desfasurat in Romania - constata raportul 0GD/97 - se afla in mainile kurzilor, dintre care cci mai multi apartin organizatiei teroriste PKK. Potrivit raportului OGD/97, PKK se ascunde in spatele unci orgarnzaatii de masa, denumita generic "Frontul de Eliberare al Kurzilor" (in original ERNK), care grupeaza diverse organizatii de femei, tineret, studenti sau oameni de afaceri kurzi din Romania. Oamenii de afaceri kurzi, de pilda, s-au grupat in "Asociatia Oamenilor de Afaceri din Orient". Despre aceasta asociatie, raportul OGD din 1997 sustine Ca servea drept "excelenta legatura pentru activitatile PKK". Toate organizatiile kurde din Romania se aflau in 1996 sub controlul strict al PKK (Partidul Muncitorilor din Kurdistan), iar seful PKK era, in acelasi timp, si selul frontului ERNK. Responsabilul direct pentru colectarea fondurilor era una si aceeasi persoana cu delegatul pentru probleme de propaganda al PKK, si, in acelasi timp, director al ziarului kurzilor din Romania, "Vocea Mesopotamiei". Ziar care se distribuia nestingherit, gratis, la gurile de metrou din Bucuresti. Raportul OGD specifica faptul ca acesta era un om de afaceri prosper, care urmase cursuri de literatura engleza la Oxford. Circa 90% dintre kurzii din Romania faceau parte din organizatii care apartineau ERNK si cotizau, in acest cadru, la PKK. Detaliu important: 75% dintre acesti mici investitori orientali din Romania sunt de nationalitate turca, dar in realitate, kurzi, iar ERNK le punea la dispozitie capitalul initial pentru a demara micile afaceri remarca raportul OGD/97. Potrivit statisticilor politici romane - citate de raportul OGD/97 - circa 65% din totalul capturilor facute la vama sunt de la asemenea companii de transport. Purtatorii de cuvant ai PKK si ERNK nu numai ca au negat ca organizatiile lor ar fi implicate in traficul de droguri, dar au specificat ct, de fapt, acestea colaborau cu Politia romana serviciile anti-drog din Romania au facut, dupa '90, patru capturi pe baza informatiilor oferite de organizatiile kurde. Totusi, nici un kurd nu a fost vreodata implicat. Conform OGD., colaborarea PKK si ERNK cu politia, sub regimul Iliescu, nu era altceva decat un mod abil al kurzilor de a-si inlatura concurenta de pe piata drogurilor, cu mana politiei romane. Pozitia politiei romane, care a apreciat in mod manifest acest gen de colaborare, ramanane oricum ambigua, se specifica in raportul 00D197. Nicolae Ulieru purtatorul de cuvant (din acel moment) al SRI, a declarat ca Serviciul Roman de Informatii detinea date sigure privind implicarea kurzilor in traficul de droguri si arme, dar nu le putea face publice. Este de remarcat ca, desi SRI stia perfect ce fac organizatiile PKK si ERNK in Romania, regimul Iliescu a ignorat informatiile si a preferat sa continue colaborarea clandestina cu kurzii. Este usor de presupus de ce: fonduri clandestine pentru partidul de guvernamant si clientela sa politica". Sa mai remarcam si alt aspect: este pentru prima data cand o organizatie internationala ca OGD dezvaluie, intr-un raport anual difuzat la scara mondiala - asa cum este raportul OGD/97 - colaborarea secreta a regimului Iliescu cu PKK, in afaceri care vizeaza domeniul crimei organizate internationale. Iata un subiect inedit, asupra caruia raportul OGD/97 ofera primele indicii importante si de la care poate demara o ancheta de amploare: regimul Iliescu si crima organizata transnationala, '90 - '96".

AFACEREA "CALU"

Conform OGD/97, kurzii erau implicati atat in traficul clandestin care tranzita din Turcia catre Romania, via Bulgaria, cat si in cel care tranzita Ucraina spre Moldova, venind din spatiul rus. Potrivit politiei romane, citata in raportul OGD/97, "drogul care ne vine din tarile fostei Uniuni Sovietice se afla sub controlul maflilor ruse, caucaziene si ucrainiene". PKK avea legauri cu toate aceste mafli. Legaturile kurzilor cu mafia rusa au fost facilitate de faptul ca organizatiile acestora sunt legale. In Rusia, ba au si reprezentanti oficiali. Un simbol viu al colaborarii regimului Iliescu cu kurzii si mafia rusa il constituie afacerea Calu. In septembrie 1995, politia turca" a arestat la Edime un roman, al carui pseudonim era Calu, impreuna cu sase kurzi ("turci"), care transportau 2 kg de heroina, cinci pistoale si o mitraliera. Calu a declarat la interogatoriul luat de polita turca" din Edime, ca el era la al optulea transport de heroina catre Romania, si de exploziv, din Romania in afara. Calu a recunoscut ca lucra pentru PKK. Conform raportului OGD/97, surse apropiate serviciiior secrete romane au dezvaluit ca agentul Calu era unul dintre oamenii lor si ca acesta lucra, in acelasi timp, si pentru mafia din Transnistria. Un ofiter al Armatei a 14-a ruse a declarat unui corespondent OGD, in 1995, ca trupele ruse "au favorizat comertul cu droguri provenind din Extremul Orient". Potrivit ofiterului, traficul de droguri din zona era condus de un evreu rus, care avea si ceetenie elvetiiana, individ din anturajul presedintelui Snegur. Mafiotul facea obiectul unui mandat de arestare in Rusia, pentru trafic de diamante industriale si arme. Este vorba de celebrul gangster Boris Birnstein, care detinea in Moldova de peste Prut cvasimonopolul exporturilor de materii prime (intre care, cel al lemnului), monopolul asupra bancilor, al.societatilor de asigurare, prin intermediul marelui sau concern "Seabeco" si cel care controla si imprimarea banilor in Moldova. Alaturi de monopolul fabricarii de pasapoarte, "Seabeco" mai controla turismul si devenise, intre timp, proprietarul luxosului hotel MOLDOVA din Chisinau, inclusiv al cazinoului din hotel, ambele proprietatea KGB pana in 1991. Concernul "Seabeco" mai dispunea in Moldova, in 1996, de 12 ferme de crescatorii, care produceau 3.500 de tone de curcan pentru piata occidentala, pe langa monopolul traficului de droguri si masini furate din Germania si Austria. Una dintre aceste masini i-a fost facuta cadou de Birnstein ministrului de Justitie al Moldovei, cu care acesta a fost prins la Viena in 1992. Automobilul fusese furat, de fapt, de mafia ucraineana din orasul Heilbron (Germania). Ministrul nu era decat un curier al lui Birnstein, intre ale carui afaceri intra si traficul de carne vie, cu moldovence, pentru bordelurile din Germania. In realitate, Birnstein si Seabeco se ocupau cu spalarea banilor mafiei ruse, bani care ajungeau apoi, curati, in bancile din Elvetia. Cine era, de fapt, Birnstein? Conform FBI si Interpol, Birnstein emigrase din URSS in Israel in anii '80, re-emigrase cu un pasaport canadian, pentru ca in 1991 - utilizand vechiul sau pasaport sovietic - sa revina in Republica Moldova, unde si-a procurat un pasaport moldovenesc. L-a ademenit pe Mircea Snegur cu o mare cantitate de motorina, pe care apoi a vindut-o tot el, dar in numele lui Snegur, la un pret mult mai avantajos, in Suedia si Finlanda, impartind ulterior castigul cu Snegur. Imediat, Birnstein a obtinut primele monopoluri in Moldova: fabricarea permiselor de conducere auto, precum si cel al importului si exportului de motorina si benzina. La alegerile din 1996, Birnstein a finantat campania electorala a lui Snegur, fortandu-l insa pe acesta sa nu intervina in favoarea eliberarii grupului Ilascu, pe care mafiotul il considera nationalist. (La fel a procedat si ex-ambasadorul american Alfred Moses, care l-a sfatuit in campania din 1996 pe Iliescu sa nu intervina in favoarea lui Ilascu, din acelasi motiv). Semnificativ, in 1992, Birnstein a fost mediatorul crizei care a dus la separarea Transnistriei, regiune unde se afla unul dintre cele mai importante arsenale de rachete balistice din regiune, conform serviciilor americane. Birnstein a reusit apoi sa-l debarce pe gen. Lebed, dupa ce a pus mana pe o caseta in care Lebed il caracteriza pe Eltin drept "porc betiv" si a transmis-o la Kremlin. Staruim asupra lui Boris Birnstein deoarece omul sau de incredere in Romania - in anii regimului Iliescu - a fost binecunoscutul Vitali Ustroi (Usturoi), implicat in mai multe afaceri de trafic cu materiale strategice. Amintim aici doar afacerea cu mercur rosu, din parcarea de la Vila-Lac Snagov, in care au fost amestecate si unele cadre ale Armatei.

REGIMUL ILIESCU SI MAFIA "SACRA CORONA UNITA"

Tot in raportul OGD/97 se mentioneaza traficul de droguri in care era impiicata mafia italiana "Sacra Corona Unita". Aceasta organizatie a controlat traficul de droguri intre Italia si Romania, in principal a heroinei, aduse din Turcia. Precum si a cocainei, provenita din Brazilia. "Sacra Corona Unita" s-a bucurat, conform OGD / 97, de complicitatea unor inalti functionari de stat si din politia regimului Iliescu. Raportul OGD/97 noteaza: "Parchelul a recunoscut pentru prima oara in Romania, ca atat crima organizata, cat si traficul de droguri au beneficiat de sustinere politica si ca “banii murdari” au fost utilizati de “anumite partide” pentru finantarea campaniilor electorale". In incheiere, raportul OGD/97 pune, negru pe alb, problema necesitatii deconspirarii "legaturilor vechiului guvern al presedintelui Iliescu cu crima organizata”.

De ce (încă) ne monitorizează UE pe domeniul Justiţiei (I)

Lidia Bărbulescu a fost în perioada 2007 – 2009 preşedintele CSM.

Când Membrii Consiliului Superior al Magistraturii au ales-o pe Lidia Bărbulescu preşedinte, s-au gândit că nimeni nu poate să le protejeze mai bine interesele de familie. Şi ştim de ce au gândit aşa. Pentru că Bărbuleasca a fost în stare să ciupească chiar legea pentru fiică-sa, şi asta numai pentru ca să o scape de traumatizanta experienţă de a pune mâna pe carte. În 2006, Alina Bărbulescu, care era consilier juridic stagiar la Institutul Naţional de Criminologie (INC), urma să-şi dea examenul de definitivat, adică să devină din stagiar titular. La momentul respectiv, Lidia Bărbulescu, în caliatatea sa de membru CSM, a făcut presiuni pentru a se scoate o materie de la examenul de definitivat. Nu a reuşit, pentru că Monica Macovei s-a prins unde ţinteau intenţiile bune ale Lidiei Bărbulescu şi chiar a dat-o pe mâna CSM-ului, să o sancţioneze. Evident, nici vorbă de sancţiune. Dar ce s-a gândit madam Bărbulescu văzând că nu reuşeşte să scoată o materie de la examen: păi, ce-ar fi să scoată examenul cu totul?! Acest examen se poate da numai de două ori, iar Alina Bărbulescu ratase deja o şansă, din motive medicale. Ei, şi taman când fata mamei era la a doua încercare de a da examenul, CSM a decis că cine lucrează la INC dinainte de 28 septembrie 2004 nu mai trebuie să dea acest examen de definitivat. Şi ia ghici, ghicitoare, cine credeţi că era în situaţia asta, de angajată a INC? Nimeni alta decât Alina Bărbulescu. În consecinţă, pe 31 ianuarie 2007, Alina Bărbulescu este angajată direct la, evident, CSM! În cadrul Direcţiei de Relaţii Publice, pe un post care necesită definitivatul, după cum spune legea.Am întrebat CSM-ul cum a ajuns Alina aici. Ni s-a răspuns că prin transfer, în baza hotărârii de guvern prin care INC-ul a fost desfiinţat. Am consultat şi noi hotărârea cu pricina. Care menţionează, într-adevăr, posibilitatea de transfer a personalului INC, însă nu la CSM, ci la Ministerul Justiţiei. Dar CSM nu se află în subordinea MJ. Păi, corect, nu se subordona Ministerului Justiţiei, ci direct Lidiei Bărbulescu.

Preluare din "Academia Catavencu", nr.2/2008

Putin a fost, este şi va fi un KGB-ist

Vladimir Putin, tătucul ruşilor, s-a gândit că are niscaiva castane de scos din foc. Şi musai să le scoată cu mâna altuia. Ai ceva cu Ucraina, foloseşti România. După ce ani de zile ne-au cerut preţuri imense la gaze, aceşti ruşi “civilizaţi” s-au gândit să ne dea tot gazul destinat Ucrainei. Dacă nu-i o abureală, asemenea propunere dovedeşte doar că Putin, kaghebistul ajuns preşedinte (parcă mai ştim noi pe cineva în asemenea situaţie), doreşte înrăutăţirea relaţiilor noastre cu Ucraina pe principiul: “Dezbină şi stăpâneşte!”. Dacă tot vor să ne dea ceva, mai bine ruşii ne-ar da înapoi tezaurul şi Basarabia, care ne aparţin de drept.

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XX)

LISTA PEDESERISTILOR SARACI DA' CINSTITI SI AFACERILE LOR CURAT-MURDARE

VIOREL HREBENCIUC (fost prefect de Bacau, seful campaniei electorale a lui Ion Iliescu si a PDSR in 1992, secretar general al Guvernului Romaniei intre 1992 si 1996)
Supranumit de presa Nasul mafiei politico-financiare, implicat in nenumarate scandaluri de coruptie. Intervine pentru musamaliaarea unei crime savarsite in beciurile Politiei din Onesti. Ofiterul cercetat - seful politiei judetene Bacau - are o intrevedere, inlesnita de Hrebenciuc, cu procurorul general adjunct, Mugurel Florescu. Incadrarea faptei savarsita de seful politiei este schimbata. Acesta scapa doar cu o condamnare de doi ani si sase luni, dupa interventia lui Hrebenciuc; afacerea Coastal Petroleum NV: interventia secretarului general al guvemului scade datoria lui Coastal catre Arpechim SA din Pitesti de la trei milioane dolari SUA, la un milion dolari SUA, acuzat pentru trafic de influenta in favoarea patronului firmei Intermeridian, irakianul Hatan Faraj, implicat in afacerea "Kamel Kadur”, supranumit si imparatul oilor; conform raportului Comisiei anticoruptie din 1994, Viorel firebenciuc s-a facut vinovat si de deturnare de fonduri din bugetul acordat simstratilor de la inundatii, catre echipa "Sportul Bacau", televiziunea Bacau, Consiliul Judetean si scoala din satul Stanilesti, interventii si trafic de influenta in favoarea firmelor SC CAROM SA si SC ELAN SRL, prin care cere institutiilor abilitate, in speta Garzii Financiare Bacau, sa radieze pasajele ce definesc infractiunile din procesele verbale intocmite, implicat in afacerea SC "Agricola International" SA; implicat in scandalul "Raducan". (Acesta afirma ca mafia politico-financiara era supervizata de Viorel Hrebenciuc, Victor Opanschi, Cornel Stegaru); nominalizat in raportul "Apartamentul", ca detinand o locuinta obtinuta ilegal, in urma mai multor vanzari si cumparari. (in final, intra in posesia apartamentului nr. 9 din Calea Victoriei nr. 101, Sc. A, et. 4, avand 4 camere, plus camera de serviciu, plus dependinte. Apartamentul a fost repartizat de Guvernul Romaniei la data de 21.IV.1993, cu adresa 15/694. ICRAL Herastrau i-a incheiat contractul de inchiriere nr. 28150/21 IV. 1993, in care nu se mentioneaza calitatea de locuinta de serviciu), a fost acuzat ca a initiat si a protejat firma Oversses Conda SRL, care a primit concesionarea dreptului de a construi sedii bancare noi in spatele magazinului "Unirea" fara ca, in prealabil, sa fi avut vreo licitatie, implicat in repartizarea, de locuinte pentru Ilie Nastase, Vladimir Cohn si generalul Decebal Ilina. Toate se afla in cartierul Pimaverii. Cazurile nu au fost cuprinse in raportul "Apartamentul". Recent, implicat si in afacerea Costea.

VASILE VACARU (senator si vicepresedinte PDSR, fost lider al grupului PDSR din Senat, fost presedinte al Comisiei de control SRI)
Implicat in frauda de la Tigris SA Topoloveni, alaturi de colegul de partid Gheorghe Rizescu, 29 de actionari ai societatii au fost pagubiti cu circa 1,7 miliarde lei, din care Vacaru a ciupit un miliard. Dosarul 1394/1991 de la Camera de Comert si Industrie a Judetului Arges arata ca Vasile Vacaru detinea actiuni in valoare de 1,35 miliarde lei, fara sa existe vreun document care sa ateste aportul in numerar sau in natura al senatorului. Desi inglodat in datorii la trei banci (BRD, Credit Bank si Banca Agricola), societatea Tigris SA primeste in 1995, 2.986.000 DM prin bunavointa lui Razvan Temesan. Vasile Vacaru a recunoscut ulterior ca detinea 20% din actiunile firmei Tigris din Topoloveni. Raportul Apartamentul scoate la iveala ca la 1.1.1990, Vasile Vacaru locuia in apartamentul sau proprietate personala din Bucuresti, str.Partiturii nr.8, bloc 62, ap.137.
Dar, la data de 24.XI. 1991, apartamentul este donat fiului sau, Vacaru Silviu Marius, cu actul de donatie nr. 17650. Mai inainte, pe 22.IX. 1991, Vasile Vacaru solicitase Primariei Municipiului Bucuresti (via Alexandru Barladeanu) repartizarea altei locuinte, cu motivatia ca situatia sa locativa este precara. Primaria i-a atribuit apartamentul din blocul D1, Piata Victoriei, situat la etajul I, avand in compunere 5 camere. Pe 12.XII.1991, cu aprobarea P.M.B. nr. 213527/28.XI.1991, Vasile Vacaru efectueaza un schimb de locuinta cu dl.Dima Romulus, din str. Pictor Iscovescu nr. 7. De mentionat ca Vacaru detinea aprobarea schimbului de locuinta inca ¬inainte de primirea apartamentului din blocul D1 din Piata Victoriei.

ION HONCESCU (membru PDSR, fost sef al Corpului de Control al primului ministru)
Implicat in infundarea directorilor Petromin. Acuzat de luare de mita in acelasi caz. Controlul Curtii de Conturi scoate la iveala pierderi de zeci de milioane de dolari pe zi la Petromin, cu Ion Honcescu membru in AGA, acuzat pentru trafic de influenta in afacerea "Modcotton", acoperirea fraudelor de la televiziune. "Romania libera" a consacrat un serial special ilegalitatilor savarsite de Corpul de Control condus de dl. Honcescu. Fraudele din TVR in perioada 1990-1996 insumeaza, conform specialistilor, 300 miliarde lei, suma cunoscuta de dl. Honcescu. Rezolutia acestuia pe rapoartele de control, care faceau referire la fraudele comise de membrii sau apropiati ai PDSR, a fost una singura:
"Rog pastrati materialul la dvs.”…

CICO DUMITRESCU (Contraamiral)
Acuzat de trafic de influenta in afacerea "Lucky Day":
18.000 de masini de loterie, scutite de vama. Garda Financiara ¬intervine, Cico Dumitrescu intervine si el in vederea stoparii verificarilor la firma sus amintita, implicat in Scandalul SC Bere-Spirt Mehedinti, unde s-a constatat un prejudiciu de 115 milioane lei: Cico intervine pe langa prefectul de Mehedinti pentru a se musamaiiza toata afacerea.

CORNELIU IACOBOV (fost vice si presedinte de onoare al PDSR Bacau, fost presedinte al FPP Moldova, seful campaniei electorale pentru alegerile locale al PDSR in Moldova, finul lui Viorel Hrebenciuc)
Acuzat ca nu si-a platit impozitul pe salariu timp de trei ani, pe motiv ca detinea un certificat de participant in revolutie. Valoarea impozitelor neplatite catre stat: 30 milioane lei (inclusiv penalizarile); acuzat ca a falsificat stampila si semnatura ministrului de Finante pentru a deschide conturi-pirat, de virare a banilor proveniti de la unele societati comerciale, altele decat cele stabilite de ministrul de Finante si presedintele FPS; acuzat de proxenetism in operatiunea Minore pentru bogati alaturi de afaceristul Dumitru Sechelariu. Au sustinut impreuna stabilimentul din hotelul Selena, comuna Hemeius, langa Bacau. Dosarul nr.4 158/1 6.V 1996 consemneaza ¬procesul intentat pentru inlesnire de prostitutie. "Monitorul de Bacau" sustine ca operatiunea s-a desfasurat cu stiinta lui Hrebenciuc, condaninat la o luna de inchisoare contraventionala¬ pentru ofensa adusa organelor de Politie, neefectuata insa niciodata.

FLORIN GEORGESCU (fost ministru de Finante, membru PDSR)
Implicat in favorizarca axistentei societatilor care au organizat jocuri de intrajutorare tip "Caritas". Amestecat in afacerea Daewoo, care prin firma sud-coreeana a fost scutita de taxe vamale pentru primul lot de masini aduse in tara. Implicat, ca protector al lui Zaher Iskandarani, in afacerea Tigareta 1.

EMIL DIMA (fost presedinte al Fondului Proprietatii de Stat, fost presedinte al filialei PDSR Ilfov)
Este semnalat in Rapoartele SRI si al Comisiei parlamentare de anchetare a cazurilor de coruptie. A implicat FPS in afaceri nerentabile, cum ar fi vinderea unor actiuni detinute de societatile comerciale Atlas SA, Infor SA si Constructii Feroviare SA din Galati. La Arad a impiedicat relansarea intreprinderii Astra prin fortarea intrarii in conducerea unitatii a unei echipe a FPS, de provenienta PDSR. Implicat in privatizarea Combinatului de la Drobeta-Tr. Severin in maniera preferentiala, ceea ce a determinat altercatii intre grevisti si politic, soldate cu raniti.

PAUL TEODORU (fost ministru al Transporturilor, membru PDSR)
Acuzat de implicare masiva in Afacerea Petromin, in urma careia flota strategica a Romaniei a fost vanduta pe nimic, contra comisioane grase pentru oameni ai PDSR. La acea data s-a vehiculat si numele primului ministru, alaturi de cel al generalului Kathounis, grecul prin intermediul caruia s-a derulat afacerea.

SERGIU NICOLAESCU (fost, apoi actual senator PDSR)
Raportul "Apartamentul" arata ca la 10 octombrie 1993 Sergiu Nicolaescu a cumparat un apartament, la etajul II al imobilului din str.Zambaccian nr. 1 Sectorul 1 Bucuresti, plus garajul de la subsol, doua camere, plus boxa, conform contractului de vanzare-cumparare nr. 7672, incheiat cu Weigel Emilia. La ora cumpararii, apartamentul, garajul si suprafetele de la subsol erau inchiriate de catre ODCD (Oficiul pentru Deservirea Corpului Diplomatic). Pe 17.1.1991, apartamentul si restul anexelor s-au vandut doamnei Stefanescu Angela (matusa lui Sergiu Nicolaescu), prin actul autentificat sub numarul 613 la Notariatul de Stat, Sectorul 1. inainte de perfectarea actelor de vanzare, dl. Nicolaescu solicita insa Senatului, iar acesta Primariei, prin adresa nr.1285/28.II.1990, un spatin de locuit in strada Pictor Iscrovescu nr. 3-5 care, fiind ocupat de Verdet Ilie si neeliberat de acesta, nu s-a putut valorifica inchirierea, atribuindu-i-se in schimb regizorului apartamentul nr.2 de la parterul imobilului, situat pe str. Zambaccian nr.2 1, proprietate de stat, eliberat prin decesul chiriasului Holerga Ion. I s-a incheiat contractul nr.60243/23 XII. 1991. La putin timp decedeaza si dna Stefanescu Angela, ai carei mostenitori sunt Sergiu Nicolaescu si Blanda Maria. In 1994, decedeaza Nicolaescu Pantelimon, tatal senatorului care locuia, intamplaor, la mansarda aceluiasi imobil.

OCTAV COSMINCA (membru PDSR, fost sef al Departamentului pentru Admimstratie publica locala)
A fost acuzat de abuz in indeplimrea atributiilor de serviciu, fiind unul dintre stalpii noii puteri politico-financiare. Consiliul Europei a constituit o comisie speciala de ancheta, care i-a pus in sarcina lui Cosminca abuzuri legate de destituirea primarilor, amestec in treburile administratiei locale, incalcarea principlilor Constitutiei Romaniei si a principiilor Consiliului Europei. Acuzat de deturnare de fonduri, tratament preferential si trafic de influenta ¬in favoarea unor membrii PDSR.

DAN lOAN POPESCU (fost ministru al Comertului, rnembru PDSR)
Suspectat de a fi primit mita mascata sub forma unui transfer bancar, efectuat de Bancorex, in valoare de 150 milidane lei. In acelasi scandal al Bancorex, se vehiculeaza si numele ministrului de Interne Doru Ioan Taracila. Ziua publica o convorbire telefonica intre Razvan Temesan si o persoana necunoscuta, in care apare numele lui Doru Ioan Taracila.

OLIVIU GHERMAN (fost presedinte PDSR, fost presedinte al Senatului)
La 01.01.1990 locuia in Craiova, str.Brazda lui Novac, bloc O5, ap.8, proprietate personala, contract de cumparare nr. 262/1979.
Cu adresa nr. 525/1994, Senatul solicita iar Primaria Municipiului Bucuresti i-a pus la dispozitie apartamentul 5/4 camere plus camera de serviciu, etaj II din Sos. Kiseleff nr. 20, sector 1. I s-a incheiat contract de inchiriere nr. 5251 5/28.XII. 1994, in folosinta, fara statut de serviciu si vize referitoare la vechea locuinta. Dl. Ovidin Gherman, ca presedinte al Senatului, era cazat in Bucuresti, intr-o vila de protocol a Guvernului Romaniei, pe durata exercitarii fiinctiei si dorea sa-si stabileasca domiciliul in capitala.


DAN MIRCEA POPESCU (fost ministru al Muncii si Protectiei Sociale)
La 1.1.1990 domicilia in str.Ceaikovski nr.13, ap.6, et.2, sectorul 2, proprietatea personala a lui Zaharescu Constanta, soacra sa. In baza borderoului 104/1 7.X. 1991, a primit de la Presedintia Romaniei doua locuinte pe numele sau:
1.- poz. 5 din tabel - 52150/17.X.1990 – apartamentul 15/2 camere in blocul P.3 situat in Bd. Dimitrie Cantemir, pe care l-a inchiriat la 1 7.X. 1990.
La 28.X. 1990 a efectuat schimb de locuinta cu fratele sau, Popescu Florin, care locuia in Bd. Tineretului nr.25, bl.Z 7, ap.32, primit de la Acumulatorul.
Popescu Dan Mircea a predat apartamentul 32 la 13.Vffl. 1991 intreprinderii Acunulatorul, iar fratele sau a cumparat apartamentul din Bd. Dimitrie Cantemir, cu contract de vanzare-cumpaare incheiat intre ICRAL Berceni la 31.VII.1991 - 10779/4/1991.
2. - poz. 6 - 129013/28.XII.1990 - apartamentul 2 de la sc.1 parter al blocului situat in strada Aurel Vlaicu nr. 42 - 46, sectorul 2, cu garaj si boxe. L-a cumparat cu contractul de vanzare-cumparare nr. 22293130.1.1992.
In contractul de inchiriere nr. 22192/28.m. 1991 a inscris-o si pe mama sa, Raducanu Valeria, cu toate ca aceasta era inca titulara a contractului de inchiriere al ap.7/2 camere din str. Visana nr. l, bl. 45, sector 4.

TRAIAN CHEBELEU (fost purtator de cuvant al Presedintiei)
Comisia "Apartamentul" arata ca la 1.1.1990 locuia in Bucuresti, Bd.1 Mai 44 A 2, sc. B, et.6, apart. 71/4 camere, construit prin ICVL (proprietate personala, conf. contractului de construire nr.1578/9112.08.1976. La data de 4.IV.1990, in baza instiintarii 10/372, MAE i-a repartizat si apartamentul 1 de la parterul imobilului situat in str. Dr. Lister 63, sector 5, 4 camere + hol + dependinte. ICRAL Cotroceni i-a incheiat C.I. nr. 236/27 IV.1990.

DAN IOSIF (ex-senator, fost consilier prezidental, membru PDSR)
La data de 1.1.1990 locuia in str. Baicului nr. 1, bloc 401 A, apart. 18/22, sector 2, in calitate de chirias. La 3 VII. 1990 a cumparat acest apartament cu contractul nr. 25009/3 VII. 1992, incheiat de SC Foisor SA. Cu scrisoarea nr. 1285/28.XII.1990, Senatul solicita Primariei Municipiului Bucuresti repartizarea locuintei din str. Bitolia nr.45 pentru dl. Dan Iosif. Prin adresa Primariei Municipiului Bucuresti nr. 118468/20.1.1993, a primit apart. nr.69 din Calea Victoriei nr. 155, bloc D 1, cs.2, pe care l-a schimbat la 18.111.1993 cu apart. 1, parter / 3 camere din str. Armindenului nr. 7, contract de inchiriere nr. 60026/18.111.1993. Cu nr. 129816/28 XII. 1990, Primaria Municipiului Bucuresti repartizeaza spatiul solicitat in str. Bitolia nr. 45, repartitiie nefolosita conform anexei nr.2 la nr. 99/30.V. 1994, retrasa ulterior. Conform anexei I la nr. 70/25. V. 1994 poz. 9, apart. 69 din blocul D 1 situat in Piata Victoriei a fost repartiat de Primaria Municipiului Bucuresti, cu adresa nr. 118466/18.1.1993, Presedintiei Romaniei, la solicitarea acesteia, pentru dl. Dan Iosif.

AUGUSTIN BOTIS (PDSR, senator)
Acuzat de agresiune sexuala si accident rutier provocat in stare de ebrietate. A refuzat sa i se recolteze probe de sange. Obisnuieste sa-si agreseze sexual angajatele. Procurorul General certifica acuzatiia. Este acuzat ca si-a construit vila, cu o parte din cele 2 miliarde lei alocate de la bugetul statului pentru acoperirea cu sarpante a scolilor din Maramures.


PETRU CRISAN (membru PDSR - fost ministru al Comertului)
Conform raportului Curtii de Conturi din iulie-august 1995, numele ministrului se regaseste in 16 societati comerciale cu profil de export-import. In acelasi timp, ministrul este si membru in consilule de administratie ale altor 8 societati comerciale, acuzat de fals, in baza controlului efectuat de Curtea de Conturi.

MARIN ANTONESCU (fost prefect de Dambovita. PDSR)
Acuzat de tranzactii dubioase, fals si uz de fals, pentru care Politia Targoviste ii intocmeste dosar penal. Mai e acuzat de procurarea in conditii neclare a unui autoturism Nissan Terrano si de acordarea fara licitatie a dreptului de reparare a unor cladiri publice din judet.

ILIE PLATICA VIDOVICI (senator PDSR Galati)
Se afirma ca este implicat in afacerea 'Adamef'. Este vorba de lupta pentru suprematie asupra retelei judetene PECO, care urma sa fie vanduta la licitatie.

OCTAVIAN MUNTEAN (senator PDSR de Hunedoara)
Este acuzat de transformarea biroului senatorial in ... Oficiu de nunti. Este implicat in adoptii dubioase (vezi cazul Titus Sergiu Bogdan).

TEIU PAUNESCU (senator PDSR)
Garantand cu calitatea sa de senator, a luat credit de un miliard de lei. Este implicat in trei societati comerciale; sotia sa, in patru.

CONSTANTIN BEBE IVANOVICI (deputat PDSR)
Este acuzat ca a ordonal arestdri la Aeroportul Otopeni. Patroana unei firme a fost sechestrata de Politie pe Aeroportul Otopeni din ordinul lui Ivanovici, deputat, seful filialei SAI a PDSR. Recruteaza membrii PDSR, in schimbul certificatelor de revolutionar. Spaga de 100.000 lei pentru certificat se varsa in contul PDSR-SM. Prim-vicepresedintele PDSR-SM, Dan Nicolae, a decedat in conditii misterioase. Familia lui Dan Nicolae ii considera vinovat si pe Bebe Ivanovici de moartea acestula.

Bilanţul guvernării liberalo-pesediste (II)

Ce făceau poliţiştii în timpul guvernării Tăriceanu.

Vreau pe această cale să-mi exprim profunda indignare faţă de bancurile cu poliţişti. Ele nu sunt decât nişte mistificări, care nu redau nici pe departe potenţialul de inteligenţă şi bunele maniere ale acestor lorzi cu baston de cauciuc. Nu ştiu cui îi stă mintea să inventeze astfel de prostii, dar am o bănuială. Cred că bancurile cu poliţişti sunt inventate chiar de nişte poliţişti, în scopul de a abate atenţia de la realitate, care le este mult mai defavorabilă.

Iată o monstră de realitate, mai de râs decât orice banc cu poliţişti

Întâmplările se petrec la Constanţa, mai exact, la Poliţia Port Constanţa. Personaje: o fată, un redactor la “Academia Caţavencu” şi comisarul Adrian Feraru, şef Birou Siguranţă Publică la Poliţia Port Constanţa. Fata are o firmă care se ocupă de transporturi de marfă. Pe 20 iunie 2007, din Portul Constanţa, fetei i-a fost furat un camion de marfă, în valoare de vreo 20.000 de euro. Din nefericire pentru hoţi, ei au fost filmaţi de camerele de supraveghere din port, deci era o simplă formalitate identificarea lor. Pe 21 iunie, a anunţat Poliţia Port Constanţa despre furt. Pe 22 iunie, o reprezentantă a firmei păgubite s-a întâlnit în sediul Poliţiei cu seful Biroului de Investigaţii, comisarul Adrian Feraru, care se ocupa de caz. În timpul discuţiei despre hoţia din port, între două suspine ale victimei, tam-nisam comisarul a venit cu o propunere personală de afacere. Adică n-ar vrea ea, victima furtului, să colaboreze pe viitor cu o firmă din domeniul transporturilor, o firmă tare, care-i a unui şef de la Poliţia Rutieră Constanţa? Mă rog, zice comisarul, nu-i a lui la vedere, are un om drept paravan. Şi dacă vor colabora cu firma asta, pe viitor el va putea să aranjeze să nu mai stea în port la cozi, aranjează şi la încărcat şi alte alea. Femeia n-a ştiut ce să răspundă în primă fază, nu vedea legătura cu cazul ei. Ea intrase în biroul unui poliţist ca victimă a unui furt şi acum trebuia să iasă ca partener de afaceri al altui poliţist! Oricât s-a sforţat, nu şi-a putut explica decât într-un singur mod tehnica inedită de prindere a hoţilor pe care o folosea comisarul Feraru: poliţistul voia pesemne, în schimbul arestării hoţilor, un serviciu. Şpagă la poliţie pentru prinderea hoţilor, la asta chiar nu mă gândisem că ar putea exista! La câteva zile, omul-paravan a sunat-o pe victimă. S-a recomandat Vasile Gurzu şi i-a făcut cunoştinţă cu firma lui, de fapt a poliţistului Buzescu de la Poliţia Rutieră Constanţa, pe care o cheamă PITI MOL TRANS. Gurzu a spus că ar avea nevoie, în primă fază, de nişte capete de tractor.

De aici începe distracţia

Comisarul Feraru e un tip extreme de sincer în încercarea lui foarte inspirată de a mijloci afaceri între victima unui furt şi firma acoperită a capilor Poliţiei constănţene. Şi mai ales, nu are pic de jenă să facă asta. Ne-a dovedit-o mai întâi telefonic. Discuţie:
Comisarul Feraru: “Am identificat hoţii, încă nu i-am putut prinde. Avem şi numerele lor de telefon, i-am sunat, dar din păcate nu răspund, au telefoanele închise”. (Ptiu, ce ghinion! Dacă răspundeau, sigur erau convinşi de comisarul Feraru să se dea prinşi.)
Fata: “Ne-a sunat prietenul dumneavoastră de la firma PITI. Noi sperăm să facem treabă. Încercăm să-l ajutăm. Eu vin în Constanţa şi aş vrea să ne întâlnim”.
Comisarul Feraru: “Ştiu că e un băiat serios şi, mai mult, e de-al nostru… Când veniţi în Constanţa vi-l prezint fără nici un fel de problemă. Vă daţi seama, dacă maşina (n.r.- una dintre maşinile PITI, cu care urma să vină omul-paravan, Gurzu) e a şefului de la Circulaţie, a şefului de birou pe Constanţa, suntem mereu în comunicare”.

Tocmai fiindcă ni s-a părut un poliţist extreme de comunicativ, ne-am dus să-l şi filmăm

Cu camera ascunsă. Eu m-am dat partener de afaceri al fetei şi am fost în acelaşi timp şi operatorul care a filmat discret întâlnirea cu Adrian Feraru, care, dacă cumva aţi uitat, vă reamintesc că e şeful Biroului Siguranţă Publică din Portul Constanţa. Întâlnirea a avut loc chiar la dom’ şef în birou. Mai întâi s-a desfăşurat cu uşa biroului larg deschisă. Era cald şi de afară venea răcoare cu gust de mare. Poate de teamă să nu vină de afară şi răcoare cu gust de cătuşe, comisarul Feraru a vorbit mai întâi regulamentar, ca orice poliţist, ca să nu-l audă prin uşă colegii sau vreun necunoscut. A dat asigurări că hoţii vor fi prinşi, chiar dacă unul dintre ei a tăiat-o deja în Turcia. A zis că sunt pe urmele celuilalt hoţ, care e din Mangalia şi pe care, din păcate, nu l-au găsit acasă. Ce mai, îl ascultam şi-l filmam cu camera ascunsă, zicându-mi în sinea mea: “Mă, ce mândrie de poliţist e Feraru ăsta, cu câtă abnegaţie îşi face el treaba pentru care-l plăteşte ţara”. Până în momentul în care i-am propus să inched uşa biroului. Nemaivenind de afară răcoare cu posibile mirosuri periculoase, comisarul şi-a slobozit gura.
Fata: “M-a sunat prietenul acela de la firma PITI TRANS”.
Comisarul Feraru: “El este … De fapt, realitatea este că maşinile, TIR-urile alea (n.r. – ale firmei PITI) sunt ale şefului de la Circulaţie pe Constanţa, Buzescu, Buzescu Gigi. Puteţi să-l trataţi cu convingere. Mai mult, Gigi Buzescu, şeful de la Circulaţie, toată ziua mă stresa pe mine. «Băi, zice, nu-mi găseşti şi mie un director să-mi facă facă un contract să am şi eu profit?» Ţinea TIR-urile, le avea în leasing şi mi se pare mie că trebuia să plătească lunar nu ştiu ce sumă. Şi cred că era prea mare. Câteodată era disperat, că s-a încurcat şi nu ştiu ce … Maşinile cred că-s bune, eu nu le-am văzut.”
Eu: “Noi am putea să colaborăm cu omu’…”
Fata: “Chair am fi încântaţi să …”
Comisarul: “De exemplu, acum vreo săptămână m-a sunat cel de la Circulaţie să-i fac cunoştinţă cu cei de la, dacă ştiţi dumneavoastră, MSS. La Agigea este silozul unde se depozitează cereale şi am înţeles tot de la el, din discuţie,că s-ar plăti bine pe transport de cereale. «Băi, zice, fă-mi şi mie cunoştinţă cu ăla.»”.

La ce serveşte colaborarea cu o firmă de poliţist ?

Eu: “Tot aşa am făcut şi noi, când cunoşti omul, mergi pe relaţii .. Dacă spuneţi că e firma celui de la IJP …”
Comisarul: “Da, da. E de la Circulaţie, de aicea. Dar ştiu că omul nu are probleme nici în ţară cu circulaţia …” Continuarea în numărul 32/2007 din “Academia Caţavencu”

Concluzia

Vii la un comisar de Poliţie să prindă nişte hoţi mărunţi şi el profită de moment şi îţi face cunoştinţă cu nişte hoţi mari, de teapa unor şefi din Poliţie.

Cazul Mailat – varianta mioritică

Să presupunem că un ţigan ar fi violat şi ucis soţia unui general al armatei române. În acest caz, organizaţiile rromilor ar fi sărit ca arse, spunând că totul este o făcătură, iar ţiganii sunt persecutaţi în România. OTV-ul ar fi adus “dovezi” că între ţiganul Mailat şi victimă exista o poveste de amor (vezi cazul “Iovan” prin care ţigănuşul de Dan Diaconescu şi-a mai rotunjit veniturile pentru elicopterul sau şalupa din dotare), iar populaţia “cu spirit civic” din România şi-ar fi pus problema dacă nu cumva respectiva victimă “a făcut ceva rău, deoarece, vezi doamne, ai făcut tu ceva de-ai ajuns în cuţitul ţiganului”. Iar justiţia de cacao din această ţară l-ar fi condamnat la vreo cinci ani de puşcărie, din care ar fi făcut vreo doi şi-ar fi ieşit pentru bună purtare. Iar dacă în Italia extrema dreaptă îşi mai protejează cetăţenii, dacă n-o face poliţia, la noi, unde mămăliga nu prea explodează, extrema dreaptă îşi consuma energiile în site-uri pe care le citesc foarte puţini şi mai ard câte un steag al Ungariei de 15 martie. Până una alta în această ţară nu muncesc, cerşesc, fură, comit crime cu preponderenţă ţiganii. Iar din limuzinele demnitarilor acestea nu se văd, dar se vede în Occident imaginea de tot râsul pe care aceşti indivizi o fac României. Se mai aude ceva de integrarea romilor ? Ei sunt integraţi pefect într-o societate unde hoţia e tratată ca normalitate. Mereu văd şi pe aici cerşetori ţigani care umblă din poartă-n poartă. Şi-atunci realizez că trăiesc în România. Ţara unde s-a furat ani de zile după ’89 combustibil din conducte, s-a încălcat embargoul impus Iugoslaviei prin petrol furat, s-au furat şi mijloacele de semnalizare pe autostrada Bucureşti – Constanţa (într-un an) şi aşa mai departe. Iar autorităţile ce fac ? Nimic. La noi dacă ne-ar face alţii treaba. Dacă am intrat în NATO, să moară fraierii de americani în Irak, iar noi să stăm acasă, dac-am intrat în UE să furăm din fondurile europene, doar modernizarea ţării e pentru proştii care nu ştiu ce înseamnă să ai o vilă de demnitar. Iar demnitarii care-au furat sunt protejaţi de clica solidară cu hoţii, pe principiul o mână spală pe alta. “Săracul, a ucis o bătrână, de-aş trăi şi eu cât a trăit ea, şi va merge la puşărie. Băutura e de vină …” se poate auzi uneori. Cum asigură autorităţile acestei ţări protecţie pentru cei în vârstă, când infracţionalitatea nu pare să îngrijoreze pe nimeni. Mai mult, Cristian David, fostul la M.I.R.A., la întâlnirile cu secretarii de stat şi comisarii din poliţie, le povestea filme (declaraţia aparţine lui Pavel Abraham şi a fost făcută într-o emisiune tv.). Cu aşa miniştri, pe care-i doare-n cot de problemele poliţiştilor, nu se poate ajunge decât la minim un om ucis pe zi în această tără, lasând la o parte accidentele de circulaţie. Iar culmea dezinteresului fostului guvern faţă de problemele infracţionalităţii a reprezentat-o mitingul poliţiştilor. Într-o ţară unde şi poliţiştii cred că nu sunt ascultaţi nu se poate trăi în siguranţă.

P.S. Văzând-o pe Norica Nicolai criticând mereu actualul guvern ai doar un sentiment de greaţă, ca şi atunci când cel mai fioros dictator african critică abuzurile autorităţilor americane.