Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XIX)

CARACATITA BANCARA: MARILE INGINERII FINANCIARE ALE MAFIEI EREI ILIESCU
(1990-1996)


TENTACULA "BANCOREX"

Dupa lovitura din 3 februarie 1990, cand BRCE - metamorfozata sibilinic ulterior in Bancorex - a preluat ilegal "Rezerva de Stat" in valuta a Romaniei (727,6 milioane dolari), la cursul de 14,45 lei/dolar, apoi Fondul Valutar Centralizat al Statului (1.106 milioane dolari) si valuta din contul "Oficiului Economic Central Carpati" (153,4 milioane dolari) - cu concursul FSN - aceasta banca a devenit principalul suport al politicienilor partidelor aflate la putere si al oamenilor de afaceri care amusinau, dupa 1989, in jurul puteni constituite de Ion Iliescu. Aitfel spus, Bancorex a devenit suportul clientelei, politice si afaceristice, din spatele paravanului pe care l-au constituit, succesiv, FSN-ul si gruparile sale politice derivate. In perioada 1990-1996, in jurul acestei banci vor gravita cele mai importante inginerii financiare ale miliardarilor de carton, fabricati pe banda rulanta. Dosarele din afacerea Bancorex corespund, de fapt, marilor ventuze ale tentaculelor caracatitei bancare, constituita de Mafie in Romania. Prezentam doar cateva din aceste ventuze mafiote.

1. VENTUZA "VALEOLOGIA"
Acordarea de credite ilegale societatii Valeologia din Chisinau, o acoperire a mafiei ruse, kaghebiste. In iulie 1997, Curtea de Conturi a constatat ca Bancorex a acordat, in penoada 1992-1993, credite in valuta societatii Valeologia, cu toate ca firma din Chisinau nu era autorizata sa efectueze operatiuni de comert in Romania. Cu toate ca stia acest lucru, presedintele Bancorex din acel moment (Dan Pascariu) a aprobat creditele, prin care Valeologia a achizitionat autoturisme ARO romanesti, pe care le-a comercializat in spatiul mafiotic ex-sovietic. Conform "Directiei de Combatere a Crimei Organizate" din IGP, prejudiciul adus Bancorex prin aceasta activitate ilegala a fost de 3,9 miliarde lei si 137 milioane USD, la o prima estimare. Pe langa Dan Pascariu, au mai fost acuzati: Razvan Temesan, Gh. Carabasan, Adrian Constantinescu, Petre Dima, Daniel Ionescu, Nicu Stan si Nicolae Voiculet. Imediat, insa, a intrat in actune Mafia politica. Interesata, in cel mai inalt grad, de musamalizarea cazului. Astfel, propunerea Politiei de trimitere injudecata a lui Dan Pascariu a fost refuzata de procurorul Alexandru Tuculeanu din Parchetul General, care a dispus neinceperea urmaririi penale. Urmarea? Procurorul a fost avansat director-adjunct (Ulterior, Parchetul a infirmat, totusi, solutia data de procurorul Tuculeanu).

2. VENTUZA "ASTRAL"
Rechizitoriul din acest dosar ii acuza pe fostii presedinti ai Bancorex, Dan Pascariu si Razvan Temesan, de abuz in serviciu si de prejudiciu adus bancii, prin favorizarea firmei Astral din Bucuresti, care a cumparat 1816 113 USD, dupa data de 4 mai 1992 - cand a intrat in vigoare noul "Regulament pentru Operatiuni Valutare" - la cursul de doar 226 lei/USD, si nu la cursul de scliimb al zilei, atunci cand s-au efectuat platile in valuta ale firmei Astral. Diferenta, intre cele doua cursuri a prejudiciat Bancorex cu suma mentionata mai sus. Dupa aceeasi inginerie financiara au mai fost favorizate si alte firme: Dima, Armendi, Prodexport, Chimexim etc. Asa incat, prejudiciul real adus Bancorex prin aceasta inginerie financiara era, in realitate, mult mai mare.

3. VENTUZA "S.A.N.C.A."

Cea mai importanta sucursala a Bancorex - sucursala "Lipscani" Bucuresti - a acordat grupului de societati S.A.N.C.A., proprietatea altui sustinator FSN, Alexandru Raducan, credite in valoare de 45 milioane USD (in lei si valuta), in conditiile in care procentul de acoperire al S.A.N.C.A., prin ipotecare, se situa doar la 70% din valoarea creditelor. In urma extinderii cercetarilor, s-a constatat ca fosta directoare a sucursalei Lipscani (Ana Capetti) a transinis unor institutii financiare straine titluri de valoare ale bancii, in scopul de a obtine un credit extem de 37 milioane USD pentru patronul S.A.N.C.A., fara aprobarea conducerii Bancorex. Denuntata de Razvan Temesan, fosta directoare l-a acuzat, la randul ei, pe acesta ca ar fi fost, in realitate, la curent cu creditele lui Raducan.

4. VENTUZA "MEGAPOWER"
IIRUC Bucuresti, societate cu capital de stat, si firma arnericana "Victor" - specializata in producerea unor componente electronice folosite si in industria spatiala - au format o companie mixta, Megapower, declarata in stare prefalimentara in 1994, de catre Tribunalul din San Francisco. Bancorex, prin Razvan Temesan, a acceptat totusi in aceste conditii finantarea directa a societatii cu 3,2 milioane USD, dupa o analiza efectuata de Grigore Maimut, directorul-adjunct al Sucursalei Lipscani a Bancorex. Printr-o societate- satelit Bancorex, Confidentia din Gibraltar - Bancorex a mai pompat 1,2 milioane USD in Megapower. Suma care s-a adaugat celor 11 milioane USD, capitalul initial investit de IIRUC in Megapower, fara ca firma mixta sa poata face altceva decat sa-si mai reduca, cat de cat, pierderile. Directorul adjunct Grigore Maimut a fost acuzat de Razvan Temesan pentru acordarea de credite faa respectarea normelor legale. Prin dezvaluiri ulterioare, Grigore Maiinut l-a implicat insa si pe Razvan Temesan, precum si o serie intreaga de politicieni care au sustinut, in mod suspect, firma mixta falimentara: Florin Georgescu, Eugen Dijmarescu, ba chiar si Theodor Stolojan.

5. VENTUZA "TEMESAN"
Fostul presedinte Bancorex - si principalul pion al regimului Iliescu in cadrul sistemului financiar-bancar de dupa 1990 - a fost arestat pe 9 iulie 1997, sub acuzatia de abuz in serviciu. Concret, Temesan - tatal multor miliardari de carton, fabricati in Romania, prin acordarea de catre presedintele Bancorex a celebrelor credite neperformante, doar pe baza bunelor intentii - a fost invinuit doar pentru ca a atribuit 34 de autoturisme, proprietatea bancii, unor persoane si institutii de stat, cu suportarea cheltuielilor de catre banca. Prejudiciul calculat: 591 milioane lei. Astfel, desi impotriva lui Temesan se formulasera acuzatii cu mult mai grave, si desi acesta avea deschise alte doua dosare, Parchetul a preferat sa-l invinniasca pe presedintele Bancorex doar pentru afacerea automobilelor. Avocatii lui Temesan au reusit, in scurt timp, sa obtina eliberarea sub control judiciar a omului care simboliza, in ochii opiniei publice romanesti, intreg sistemul financiar bancar, tip caracatita, de dupa '90.

6. VENTUZA "ELVILA-POOLCEG"
Razvan Temesan si staff-ul Bancorex au fost acuzati si de incalcarea "Regulamentului Operatiunilor Valutare", cand au van dut firmei Elvila, in afara pietei valutare - in cateva transe - suma de 5,6 milioane USD. Razvan Temesan a acordat si firmei lui George Constantin Paunescu - Poolgec - mai multe credite, fara acoperire in cont, prin eludarea normelor bancare. Ulterior, Temesan a renuntat sa mai incaseze de la Paunescu dobanzile de 6% pe an, care se percepeau creditelor restante. PrejudiciuBancorex: 198 mlioane lei.

TENTACULA "BANKCOOP"

Banca de Credit Cooperatist - Bankcoop - constituie alt exemplu de manipulare mafiota a sistemului financiar bancar al erei Iliescu, prin care au disparut, ca intr-o gaura neagra, depunerile populatiei. Cooperatia, prin autonomia de care a beneficiat inainte de '89, a fost singura activitate cu caracter privat din Romania, ingaduita de autoritatile comuniste. Astfel ca, in 1990, aceasta dispunea de un patrimoniu de mai multe miliarde de lei (la valoarea de atunci). Profitand de vidul legislativ, apoi de un cadru legislativ cu numeroase lacune, manageni cooperatici - avand stranse legaturi cu FSN-ul - si-au arogat dreptul de a dispune de patrimoniul a 6,5 milioane de cooperatori, transformandu-se din administratorii averii acestora, in proprietarii ei. Mass-media a dezvaluit numeroasele escrocherii economice si fmanciare din cooperatie si a nominalizat grangurii care au tras pe sfoara cei 6,5 milioane de roman, depundtori la Bankcoop, fara ca regimul Iliescu sa reactioneze. In ultimii ani, insa, ingineriile financiare mafiote au iesit, una cate una, la iveala: cazul Bankcoop, apoi FNI si, potrivit unor experti, la orizont se profileaza cazul World Trade Center. Atat in cazul Bankcoop, cat si FNI, actorul principal a fost Centrocoop, care nu a fost tras inca la raspundere. Alexandru Dinulescu, fost presedinte Bankcoop si vicepresedinte Centrocoop -considerat singurul mare vinovat, a fugit, dupa cum se pare, undeva in SUA, unde si-ar fi intemeiat o banca, pe spezele celor 6,5 milioane de cooperatori romani praduiti. Ingineria financiara a inceput odata cu constituirea bancii Bankcoop, utilizandu-se fondurile Cooperatiei de Consum si Credit. Practic, decapitalizarea "Cooperatiei de Consum si Credit" a fost realizata prin infiintarea bancii Bankcoop din fondurile Cooperatiei. Apoi, prin preluarea de catre Bankcoop a unor active la preturi derizorii si acordarea de credite peste credite clientelei politice a regimului Iliescu, prin incalcarea Legii 33/1991 ca si prin calcularea unor dobanzi mai mari decat de cele legale unitatilor "Cooperatiei de Consum si Credit”. Toate acestea constituie o mostra a stilului mafiot prin care o banca topea banii depunatorilor sub regimul FSN. Sa vedem insa mai indeaproape cum se proceda, pentru a intelege mai bine sistemul ingineriei financiare Centrocoop-Bankcoop, care a devalizat conturile a 6,5 milioane de romam cinstiti.
Schema functiona astfel: o unitate cooperatista era obligata de granguni Centrocoop sa subscrie actiuni la Bankcoop. Cum, de regula, uniunile cooperatiste invocau lipsa banilor, Bankcoop le imprumuta. Astfel, o multime de unitati cooperatiste s-au pomenit actionare Bankcoop, cu banii imprumutati tot de Bankcoop. Urma faza a doua a inginenei financiare: Bankcoop stabilea niste dobanzi inrobitoare, mai mari decat cele din contractele de creditare, precum si dobanzi la dobanzi. In timp ce grangurii Bankcoop - aceiasi ca la Centrocoop - tineau banii in conturile bancii, unitatile cooperatiste falimentau, vazandu-se suite sa vanda din active, pentru a-si achita dobanzile sau furnizorii. Un exemplu este Federalcoop Ilfov, care in 1992 a contractat un credit de 7 inilioane lei la Bankcoop. Banii au ramas la Bankcoop, care a calculat dobanzi de 3,265 milioane lei in 1992 si de 4,2 milioane Iei in 1993. La 28 februarie 1994, Bankcoop anunta inca majorarea dobanzilor la 90% pentru credite si 250% pentru dobanzi neachitate. In acest conditii, la un credit de 7 milioane lei, dobanada pe 1994 s-a ridicat brusc la 1,4 milioane lei, adica de peste 7 ori valoarea creditului. Pentru credit plus dobanda neachitata la 31 decembrie 1993, s-a calculat o dobanda de 1,04 miliarde lei.
"Bankcoop, in loc sa sprijine Cooperatia de Consum in penoada de trecere la economia de piafa, potrivit art. 1 din statutul bancii, falimenteaza cooperatia prin metodele folosile..." constata un Control Financiar Intern al Centrocoop.
Legea a dat si ea o mana de ajutor. Astfel, legea 109/1996 a facut ca in statutele cooperativelor sa nu fie inscrisa valoarea capitalului social subscris si varsat de membrii cooperatori.
Pe acest fundal cetos, grangurii Bankcoop au actionat in forta. Fostul presedinte al bancii, Alexandru Dinulescu, a subordonat practic Bankcoop intereselor sale personale si, bineinteles, clientelei politice a fostei puteri. Tentacula Bankcoop a avut - ca si Bancorex - cateva ventuze celebre. Iata cateva din acestea.

1. VENTUZA "DINULESCU"
Doi oameni de afaceri, Vasile Loga si Nahor Mordehai, l-au denuntat pe presedintele Bankcoop, Alexandru Dinulescu, deoarece le-a solicitat 30 000 USD, pentru aprobarea unui imprumut operativ. Pe 19 februarie 1997, Alexandru Dinulescu a fost arestat, sub acuzatia de luare de mita si pentru acordarea preferentiala a creditului celor doi. Presedintele Bankcoop a ramas in arestul Rahova pana la 16 mai 1997, cand au fost finalizate cercetarile si Dinulescu a fost trimis in judecata. Din motive medicale, Alexandru Dinulescu a fost insa eliberat, sub control judiciar si a disparut ulterior din tara. In timpul arestului, Dinulescu nu a stat degeaba: el l-a denuntat, la randul sau, pe omul de afaceri George Constantin Paunescu, ca a preluat prin metode nelegale pachetul majoritar de la banca, in scopul altei inginerii financiare, ceea ce a condus la cercetarea penala a lui George Constantin Paunescu.

2. VENTUZA "TRALIDA"
Consta intr-un credit in doa transe de 10,8 miliarde lei, aprobat de Bankcoop unei firme la care era asociat insusi presedintele bancii, Alexandru Dinulescu. In fapt, Dinulescu, impreuna cu firma Meteor, cu Andreea Business Bucuresti si cu omul de afaceri Gheorghe Dragodan au constituit societatea Thalida Chiajna, specializata in productia de cartuse pentru vanatoare. Imediat, Andreea Business a fost creditata de Bankcoop, la presiunile lui Dinulescu, cu 360 milioane lei, ca sa achizitioneze terenul pentru constructia proiectatei fabrici de cartuse. Apoi Alexandru Dinulescu a aprobat firmei Thalida - la care era asociat - un prim credit de 5,2 miliarde lei, fara respectarea normelor de garantare bancara. Trei luni dupa acordarea primului imprumut, Dinulescu acorda firmei restantiere Thalida un alt credit de 5,6 miliarde lei. Rezultatul: la trei ani de la finantare, Thalida nu produsese nici un singur cartus! Gaura de 10,8 miliarde, facuta chiar de presedintele bancii, era inscrisa insa in contul Bankcoop.

3. VENTUZA "MERCEDES"
Acelasi Alexandru Dinulescu a mai fost acuzat, in alt dosar, de contrabanda, fals intelectual si uz de fals. In mai 1994, Dinulescu a achizitionat pentru banca un autoturism marca Mercedes din Austria, la pretul de 40 000 USD. Folosind documente vamale falsificate, Dinulescu a inlocuit insa factura originala cu o factura contrafacuta, in care se mentiona un pret al autoturismului de doar 5 500 USD, de opt ori mai mic. Astfel, prin eludarea taxei vamale corecte, in raport cu pretul real al autoturismului, Dinulescu a adus un prejudiciu Statului roman de 60 milioane lei. La un singur automobil trecut prin vama!

4. VENTUZA "VITROM"
Societatea Vitrom Bucuresti numara printre actionarii sai Bankcoop-ul, dar si persoane fizice, printre care pe fiul lui Alexandru Dinulescu. Prin intermediul tatalui - presedinte al Bankcoop - societatea Vitrom a fost sprijinita pentru a obtine un credit de la Banque Nationale din Paris de 20 milioane franci francezi, garantati de Bankcoop. Se pare ca in urma tranzactiei, Dinulescu tatal si fiul au obtinut comisioane consistente.
Generalul Ion Pituiescu, care s-a ocupat de ingineriile financiare de la Bankcoop, sustinea ca Alexandru Dinulescu a scapat deoarece "multii demnitari au intervenit in favoarea presedinteiui banccii - consilieri ai presedintelui Iliescu, membrii ai guvernului Vacaroiu - astfel incat s-a ajuns la tergiversarea urmaririi penale (...) ceea ce i-a permis lui Dinulescu sa puna la punct documentele contabile si sa distruga probe care puteau fi administrate contra lui."

TENTACULA "CREDIT-BANK"

Afacerile de la Credit-Bank implica un numar mare de ventuze si personaje controversate, asa incat vom prezenta doar o sinteza a ingineriilor financiare din aceasta banca.

1. VENTUZA "MARCEL IVAN"
Arestat in urma denuntului celebrului Gigi Kent (Vasile Gheorghe), actionar principal al bancii, pentru luare de mita, Marcel Ivan (presedintele Credit-Bank) a mai fost acuzat ulterior si de: falsificarea documentelor de evidenla contabila, falsificarea bilanturilor contabile, prin majorarea fictiva a capitalului social varsat, precum si de acordarea unor credite preferentiale, fara garantii. Pentru achizitionarea de catre banca a unui teren din Bucuresti, in documente a fost mentionata suma de 661 685000 milioane lei, in timp ce vanzAtorul a primit doar 180 000 dolari. Marcel Ivan si colaboratorii sai insusindu-si restul de 379 milioane lei. Colaboratorii lui Marcel Ivan au fost ulterior arestati, impreuna cu presedintele Credit-Bank. Acesta a fost invinuit ca acordase, intre altele, credite de miliarde fara garantie finului sau, ilie Alexandru, patronul Hermes-ului de la Slobozia, lui Florea Niculescu, presedintele lui Aem Special Service (la care mai erau asociati Marcel Ivan si Steriu Popescu, adica presedintele si vicepresedintele Credit-Bank), lui Gigi Kent si multor altora. Condamnat la sase ani inchisoare, Marcel Ivan a facut recurs si a scapat de arestul preventiv, invocand motive medicale.

2. VENTUZA "STERIU POPESCU"
Vicepresedintele Credit-Bank, Steriu Popescu, a adus bancii, la randul lui, un prejudiciu total estimat la 250 miliarde lei. Dintre care 10 miliarde in calitate de beneficiar al unor credite iar restul, prin aprobare ilegala a altor credite, dintre care: 300 000 USD (7,3 miliarde lei) societati Topolina Oil; 36 miliarde lei firmelor lui Ilie Alexandru (cu acordul lui Marcel Ivan); 200 000 DM si 335 milioane lei societatii Constant din Slatina; 300 000 DM si 726 milioane lei cetateanului Hans Kundrus (din Germania), printr-o dispozitie ilegala de plata; 400 000 USD lui Dan Octav, fara garantii bancare. Steriu Popescu a mai fost acuzat si ca si-a transferat intr-un cont personal 100000 USD din contul unor clienti ai Credit-Bank, precum si alti 30 000 USD din contul unui alt deponent. A parasit tara imediat dupa demararea anchetelor, cu concursul generos al autoritatilor regimului Iliescu.

3. VENTUZA "ILIE ALEXANDRU"
Miliardarul din Slobozia a adus un prejudiciu total Credit-Bank-ului estimat la 36,5 miliarde lei. A fost creditat, fara garantii, cu 1,2 milioane USD, 2,1 milioane DM si 18,8 miliarde lei, dovedindu-se apoi ca acesta nu avea nici o posibilitate de a mai returna ceva. Ilie Alexandru a fost arestat abia in 1997, pentru inselaciune, fals si uz de fals, intr-o afacere cu grau. Imprumuturile luate de la Credit-Bank au fost folosite de Ilie Alexandru ca sa construiasea in Baragan o replica fidela a Southfork-ului din serialul "Dallas". Omul mai planuia sa construiasca, la Slobozia, si un Turn Eiffel. Ilie Alexandru a fost implicat si intr-un alt dosar: falsificarea unor cecuri, emise de Banca Ion Tiriac. Prejudiciul imputat in acest dosar: 1,09 miliarde lei.

4. VENTUZA "GIGI KENT"
In octombrie '89, Gigi Kent (Vasile Gheorghe) tocmai ispasea o condamnare de 13 ani: pelitni specula, luare de mita si abuz in serviciu.In urma decretului de gratiere emis de Iliescu in ianuarie 1990, Gigi Kent a fost pus in libertate si a parasit imediat Romania. A revenit curand, devenind actionar principal la Credit-Bank, si beneficiind de numeroase facilitati din partea presedintilor succesivi ai bancii. Astfel, pentru a stinge din datoriile foarte mari ale firmelor lui Gigi la Credit-Bank, unul din presedinhi Credit-Bank- raposatul Emil Cioflan - a achizionat hotelul Turist din Tecuci, de la Gigi Kent, cu 9,7 miliarde lei, desi acesta il cumparase doar cu 240 milioane lei. Gigi Kent a derulat si alte afaceri cu Credit-Bank, paguboase pentru banca: a comandat, la un pret triplu fata de cel oferit de alti furnizori, saculeti pentru ambalat bani, intr-o cantitate suficienta pentru urmatorii o suta de ani; tot la preturi mult umfiate, Gigi Kent a mai furnizat bancii: fisete, calculatoare si sisteme de alarma. In materie de credite preferentiale, Gigi Kent a beneficiat de 8,5 miliarde lei, 5,8 milioane USD si 2 milioane DM, prin intermediul vicepresedintilor Tudor Stanica si Steriu Popescu.

5. VENTUZA "AERO SPECIAL SERVICE"
Societatea Aero Special Service, condusa de Florea Niculescu, a devenit unul dintre debitorii cei mai importanti ai Credit-Bank, dupa ce a beneficiat de credite preferentiale totalizind 26,6 milioane USD si 3,1 miliarde lei. Printr-o intelegere interbancara din decembrie 1995, Razvan Temesan a rascumparat, in numele Bancorex, creditele lui Aero Special Service de la Credit-Bank. Societatea lui Florea Niculescu a vandut apoi avioanele din patrimoniu, cu 10 milioane USD, unei socieati din Cipru, care le-a revandut unei firme a lui Ion Tiriac. Ceea ce a determinat Credit-Bank sa depuna un denunt impotriva lui Florea Niculescu, pus sub urmarire penala abia in aprilie 1997, pentru inselaciune in dauna avutului public. Tot Credit-Bank mai acordase, cu generozitate, credite preferentiale si altora: Sever Muresan (16 miliarde lei), Leonida Teohari, patronul grupului de firme Darianne (47 miliarde lei), Nicolae Apostol de la Petrol Company (7 miliarde ici).

TENTACULA "COLUMNA BANK"
Ingineria financiara de la Columna Bank a prezentat un anumit grad de sofisticare, in raport cu altele. Schema era de import, apartinea repertoriului mafiei internationale. Columna Bank a aparut prin asocierea a patru persoane fizice din Romania, avand fiecare un aport de 120 milioane lei, cu un cetatean german avand un aport de 300 000 USD, si firma elvetiana Manel Finanz A. G. care, cu un capital social de 7,7 milioane USD, a devenit proprietara bancii in proportie de 93%. Suspiciunile au pornit de la detaliul ca Manel Finanz, proprietara elvetiana a lui Columna Bank, avea profil de societate anonima, fara vreo activitate reala in Elvetia. Administratorul firmei, Josef Fessler, a recunoscut ulterior ca avea un contract cu cateva persoane din Romania pentru investirea banilor. Fostul sefal IGP, Pavel Abraham, a dezvaluit insa ca banii proveneau, in realitate, din Romania. Iar Urf Von Daniken, seful politiei elvetiene, a declarat intr-un interviu din saptamanalul CASH, care apare la Berna, ca "in spatele bancii se afia serviciie secrete romanesti". Cert este ca unul dintre actionarii Romani a fost identificat in persoana socrului lui Virgil Magureanu, in acel moment director al SRI. Ingineria de la Columna Bank - proprietatea unei societati anonime din Elvetia care rula, de fapt, fonduri provenind din Romania - s-a dovedit profitabila doar pentru grupul de firme-satelit Euro-Columna. Cu creditele acordate generos de banca, firmele Euro-Columna au cumparat pachetele majoritare de actiuni de la societa tile de stat din domeniul ingrasamintelor, operatiune in care a fost implicat si fostul presedinte al FPS Emil Dima, unul dintre pionii regimului Iliescu. De altfel, FPS a deschis la Columna Bank un cont de 64 miliarde lei si 10 milioane USD. La care s-au adaugat si CEC-ul cu 30 miliarde lei, RENEL cu alte cateva miliarde si altii.
Ortansa Niculescu, cea care i-a succedat la presedintia bancii lui Vasile Bostan, a recunoscut de altfel ca banii au fost orientati, sub forma de credite, catre firmele satelit. Ulterior, FPS nu si-a mai putut retrage fondurile decat apeland la BNR si Ministerul de Interne. Rezumand: sume de bani murdari - provenind, probabil, din diverse operatiuni speciale, - au fost spalati, via Elvetia, prin Columna Bank si reinvestiti apoi, sub forma de credite, in firme-satelit interesate sa acapareze industria ingrasamintelor romanesti.

TENTACULA "DACIA FELIX"

Cu sprijinul Bancorex, Sever Muresan a devenit actionarul majoritar al bancii "Dacia Felix", dupa ce in 1990 si-a intemeiat firma Paniro Bucuresti, in asociatie cu Croassant de France. Ingineria financiara a inceput in momentul cand Bancorex a creditat Panim cu 16,6 milioane franci francezi iar Sever Muresan i-a transferat la Banca Dacia Felix din Cluj, sub titlul de contribuie la capitalul social. Grupul de firme al lui Sever Muresan a acaparat astfel 68% din Dacia Felix. In 1997, Sever Muresan avea o datorie cifrata la suma record de 1171 miliarde lei.

1. VENTUZA "CADEWELL-INSULELE VIRGINE"
Sever Muresan, in complicitate cu vicepresedintele Daciei Felix, Mircea Horia Hossu, a primit un credit ilegal de 334 miliarde lei, destinat achizitionarii de otel-beton, care ar fi urmat sa fie exportat societatii Cadewell din Insulele Virgine, binecunoscut paradis financiar international. Mircea Hossu a intocmit insa documente bancare din care sa rezulte ca Sever Muresan restituise catre Dacia Felix contravaloarea bunurilor exportate, acoperindu-l astfel, fictiv, pentru o parte din credit. Actele utilizate in acest scop fusesera emise de Fondo Sociale di Cooperazione Europeea, cu sediul la Milano, care nu avea insa dreptul sa efectueze operatiuni bancare. Investigatiile au scos la iveala si faptul ca Fondo Sociale apai\inea Ini Muresan si Hossu, nefiind altceva decat o firina-paravan pentru afacerile oculte ale celor doi. Prejudiciul adus Daciei Felix de cei doi, prin ingineria financiara Cadewell - Insulele Virgine:
1000 miliarde lei.

2. VENTUZA "S.V. INTERNATIONAL TRANZACTION"
Tandemul Muresan-Hossu a mai supt 17,5 miliarde lei, precum si alte 160 milioane USD de la Dacia Felix in 1990. Bancorex - nava amiral a mafiei financiare sub regimul Iliescu -a emis o scrisoare de garantie in favoarea firmeifranceze S.V. (Sever Muresan) International Tranzaction, in baza unui ordin emis de firma de comert exterior Terra - despre care toata lumea, cat de cat informata, stie cui apartinuse inainte de '89 - pentru derularea unei afaceri fantoma. Sever Muresan a utilizat ilegal scrisoarea de garantiie, prin intermediul complicelui sau Mircea Hossu - de credite in valoare insumata de 17,5 miliarde lei. La care s-a mai ada ugat o alta ventuza, de doar 160 milioane USD, din contul Daciei Felix, care formeaza obiectul unui dosar de cercetare penala distinct.
Sub povara creditelor neperformante, devalizate prin diversele inginerii financiare derulate sub regimul Iliescu, toate aceste banci au falimentat, inghitind economiile a milioane de Romani. Intre 1990-1997, Caracatita bancara creata sub regimul Iliescu a cunoscut in Romania epoca sa de aur, avand tot ragazul ca sa se implanteze si sa se ramifice, intr-o tara devenita un loc preferat pentru jongleriile financiare ale Mafiei.

Faptele de arme ale celui mai corupt dintre prim-miniştrii României de după ‘89(II)

Guvernul Năstase lua şpăgi cu ajutorul poliţiştilor. Mai exact cu ajutorul cuplurilor de poliţişti. Azi vă prezentăm cel mai celebru astfel de cuplu: “poliţistul bun şi poliţistul rău”. În rolul poliţistului bun joacă Liana Iacob, iar în cel al răului a fost distribuit Sorin Teşu. Împreună, aceştia au negociat ditamai şpăgălăul de 2,5 milioane de dolari.
Pentru cei care nu mai ştiu cum se fura pe vremea lui Năstase (hă, hă, ce glumă bună, cum ar putea uita cineva aşa ceva?!), un mic rezumat al şpăgii de care vorbeam mai sus. Deci: în 2001, reprezentantul companiei EDF Services (care administra magazinele duty free de pe Aeroportul Otopeni), Henrique Weil, i s-a cerut o mită de două milioane şi jumătate de dolari de către Sorin Teşu, consilierul personal al premierului Năstase. Miza era continuarea contractului EDF cu Aeroportul Otopeni, contract care urma să expire la începutul lui 2002. Weil a refuzat să plătească, aşa că a rămas fără contract. Scandalul a izbucnit când Weil a povestit într-un interviu pentru cotidianul german Die Welt întâmplarea.
Amănuntele modului de operare al corupţilor din Guvernul Năstase şi cota parte cuvenită din şpagă lui Năstase Adrian sunt cuprinse într-un e-mail, pe care Marco Maximilian Katz, unul dintre directorii EDF Services i l-a trimis lui Henrique Weil. Câteva nume erau codificate. (“Top Man” era Adrian Năstase.) “Azi între 18,30 şi 20,00 am întâlnit-o pe Doamna Grasă (Liana Iacob) acasă la ea. Vizita a fost făcută la cererea doamnei Grase.” Şi se povestesc detaliile şpagii, “95% din ce veţi plăti se duce la Omul de la Vârf (Adrian Năstase)”. Restul amănuntelor în “Academia Caţavencu”, nr. 34/2008.

P.S. Iar un Parlament plin de indivizi care încalcă legile pe care tot ei le-au votat nu putea face altceva mai bun decât să nu accepte trimiterea în faţa justiţiei a unui infractor, adică Adrian Năstase.

Cum sa interpretam un CV

Daca scrie ca persoana e sociabila = cum poate, dispare de la birou
capacitate de prezentare remarcarbila = nu-i bun de nimic
capacitate de comunicare remarcabila = sta pe telefon toata ziua
angajat de capacitate medie = nu prea e bun de nimic
pregatire remarcabila = in ultimul timp nu a mai facut nici o tampenie majora
munca are o importantza deosebita pentru el = nu retzine datele
traieste o viatza sociala activa = bea ca porcu'
familia lui traieste o viatza sociala activa = si aia beau ca porcii
munceste independent = nimeni - niciodata nu stie ce face el de fapt
gandeste rapid = gaseste scuze foarte credibile pentru orice
gandeste precaut = nu vrea sa ia decizii
agresiv = respingator
rezolva logic problemele dificile = paseaza orice e de facut altcuiva
se exprima foarte bine = vorbeste in limba romana
acorda o importanta sporita detaliilor = baga tot ce gaseste in buzunar
prezinta capacitate de conducator = ii gras si zbiara tot timpul
are o capacitate de discernamant foarte buna = are un bulan imens
are simtul umorului = cunoaste cateva bancuri stupide si dezgustatoar
isi construieste carierea constient = ii un mare lingau
e loial = nu ar gasi de lucru altundeva

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XVIII)

PARTEA A DOUA
SUB CUPOLA MAFIEI

3 FEBRUARIE 1990: A DOUA LOVITURA DE STAT A FOST VALUTARA

Un raport al Curtii de Conturi, intitulat Raportul public anual, privind contul general anual de executie bugetara pe perioada 1990-1992, inaintat Parlamentului Romaniei in iunie 1996, prezenta rezultatele unui control efectuat la Banca Romana de Comert Exterior (ulterior Bancorex). Conform raportului, s-a constatat Cu acest prilej ca, dupa 31 decembrie 1989, BRCE preluase ilegal de la Banca Nationala a Romaniei suma de 2030 milioane dolari. Suma - apartinand Statului roman - se constituise, in principal, din urmatoaele resurse: Rezerva de Stat a Romaniei, in valoare de 727,6 milioane dolari; Fondul Valutar Centralizat al Statului, in valoare de 1.106 milioane dolari; Conturile fostului Oficiu Economic Central "Carpati", in valoare de 153,4 milioane dolari si 43 milioane dolari puse de catre BNR la dispozitia fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperare Internationale.
Aceste grave ilegalitati au fost sesizate Parchetului General de pe langa Curtea Suprema de Justitie din 2 septembrie 1995, fara sa se declanseze urmarirea penala a vinovatilor. Cu toate insistentele, inclusiv cele ale mass-media, procurorul general din acel moment, Vasile Manea Dragulin, a pastrat o tacere totala, si destul de stranie, fata de aceasta uriasa delapidare a valutei Romaniei.
Potrivit Raportului Curtii de Conturi, la data de 31 decembrie 1989 Rezerva de Stat in valutara a Romaniei – definita ca atare prin Decretul 314 din 15.07.1978 era de 727,6 milioane dolari. Numai ca, la aceeasi data, aceasta suma figura in evidenta contabila a BRCE, ca imprumut financiar primit de la BNR, din Rezerva de Stat in valuta a Rornaniei. Desi BRCE sustine ca ar fi folosit cei 727,6 milioane dolari pentru asa-zise plati externe, Curtea de Conturi a constatat ca, in realitate, BRCE nu putea sa justifice acest lucru cu documente.
Adevarata lovitura avea sa vina insa pe 3 februarie 1990, cand BRCE cumpara cei 727,6 milioane dolari, la cursul oficial. Adica, 1 dolar egal 14,45 lei! Care "lei" ii erau imprurnutati tot de Banca Nationala. Astfel, dintr-un foc, BRCE si-a transformat in lei datoria de 727,6 milioane dolari, care reprezentau rezerva valutara a Romaniei. Operatiune ilegala, deoarece BRCE - fara sa aiba competenta necesara - preluase intreaga Rezerva de Stat in valuta a tarii, majorandu-si propriile disponibilitati valutare cu suma mai sus mentionata. Conform Decretului 314/1978 al Consiliului de Stat - in vigoare la acea data - Rezerva de Stat in valuta a Romaniei era intangibila. Pe de alta parte, Legea Finantelor nr. 9/1972- si ea in vigoare la aceasi data - stipula ca fondul valutar facea parte dintre rezervele de stat ale Romaniei. Aceeasi lege mai specifica ca administrarea Rezervei de Stat in valuta se putea face doar prin lege. Astfel incat, lichidarea Rezervei de Stat in valuta nu era posibila decat printr-un Decret-Lege. Permitad lichidarea Rezervei de Stat valutare a Romaniei, Banca Nationala a incalcat flagrant Decretul nr.3 14/ 1978 al fostului Consiliu de Stat.
Alt fond, "Fondul Valutar Centralizat al Statului" (FVCS) se gasea constituit - potrivit raportului Curtii de Conturi - pe numele Bancii Nationale, in baza decretului nr. 78/7 martie 1988. La 31 decembrie 1989 - constata Raportul - acest fond, care se cifra la 1.106 rnilioane dolari, se afla insa in evidennta BRCE (si nu a BNR), dar intr-un cont distinct, in afara bilantului. La 7 ianuarie 1990, Consiliul Frontului Salvarii Nationale abroga Decretul nr. 78/1988, fara sa adopte o alta reglementare, care sa stabileasca cine si in ce conditii putea dispune de cele 1.106 milioane dolari. Astfel, invocand abrogarea Decretului 78/1988 - dupa cum constata Raportul Curtii de Conturi - BRCE (Presedinte Vasile Voloseniuc) nu a mai tinut o evidenta contabila si statistica distincta pentru incasa rile si platile din FVCS. Raportul Curtii de Conturi constata ca, la 25 junie 1990, BRCE lichidase practic contul FVCS, fara nici o dispozitie din partea titularului, adica a Bancii Nationale. 1.106 milioane dolari se "topisera" astfel, in doar cateva luni, in buzunarele BRCE, fara ca aceasta banca sa aiba vreo autorizatie legala pentru administrarea fondului. Astfel, BRCE a devenit principala "resursa" de fabricare, imediat dupa 1990, a "miliardarilor de carton" si de "credite neperformante", acordate generos clientelei politice a Frontului Salvarii Nationale. Cardasia dintre Mafie si CFSN pornise cu dreptul, si ea va continua. Prin delapidarea valutei Statului roman din 1990 de catre BRCE, CFSN deschidea larg calea marilor "ingineni financiare" care an urmat, punand bazele "caracatitei" mafiote, care va secatui Romania. Asta nu era insa totul.
Tot la 31 decembrie 1989, o suma cifrata la 153,4 milioane dolari, care constituia contul fostului "Oficiu Economic Central Carpati" (OECC), era insusita de acelasi BRCE (presedinte Vasile Voloseniuc), in ciuda faptului ca Decretul-Lege 30/18.01.1990, privind lichidarea contului fostului OECC, nu nominalizase BRCE ca administrator al acestei sume. Legal, suma de 153,4 milioane dolari ar fi trebuit sa fie preluate nu de BRCE, ci de patrimoniul statului, care nu era gestionat de BRCE, ci de Banca Nationala.
Alte 43 milioane de dolari intrasera ilegal si disparusera in buzunarele fara fund ale BRCE. in baza unor decrete din anii 1982 si 1983, BNR pusese la dispozitia temporara a fostului Minister al Comertului Exterior si Cooperarii Internationale (MCECI) 43 milioane de dolari, cu titlu de imprumut, - dobanda. Raportul Curtii de Conturi a constatat insa ca BRCE nu a restituit aceasta suma BNR, ci a cumparat-o la 3 februarie 1989. Deoarece cei 43 milioane de dolari de care beneficiase fostul MCECI fusesera alocati din rezerva valutara a statului, lichidarea obligatiei de restituire a sumei intra - potrivit Decretului-Lege nr. 10/31 decembrie 1989 -doar in competenta Guvemului Romaniei si nu a celor doua banci.

"BIG BROTHER & SONS": PRIETENII KGB-ULUI DIN ROMANIA

Raportul Curtii de Conturi, care a sesizat Parchetul General de pe langa Curtea Suprema de Justitie inca de la data de 2 septembrie 1995, ii considera raspunzatori pentru aceste "inginerii financiare" pe urmatorli:
Vasile Volosniuc, presedintele BRCE - pentru ca a lichidat Rezerva de Stat valutara a Romaniei (727,6 milioane de dolari), fara sa aiba aceasta competenta pentru insusirea de cstre BRCE a sumei de 1.106 milioane de dolari din "Fondul Valutar Centralizat al Statului" (FVCS), pentru ca, dupa ianuarie 1990, nu a asigurat o evidenta contabila distincta in administrarea acestul fond, si pentru insusirea de catre BRCE a disponibilitatilor in echivalentul a 153 milioane de dolari de la "Oficiul Economic Central Carpati"
Gheorghe Craiceanu si Dan Corneliu Pascaru - ambii la acea data vicepresedinti ai BRCE, pentru ca au fost de acord cu lichidarea Rezervei de Stat in valuta a Romaniei.
Raportul Curtii de Conturi sublinia si consecintele acestor "inginerii valutare", comise inca din prirnele luni ale "erei ILIESCU", de doua banci de stat: datorita "deficientelor" (ca sa ne exprimam eufemistic) in evidentierea rezervelor de stat in valuta, constatate atat la BRCE cat si la Banca Nationala, nu s-a mai putut realiza o cunoastere reala a gestiunii acestor fonduri, ceca ce a determinat indatorarea statului roman cu circa un miliard de dolari din strainatate. Se stie ca Banca Romana de Comert Exterior (BRCE) fusese infiintata de Ceausescu in 1968 - avand printre actionarii sai secreti si capi ai mafiei italiene, apropiati lui Lucio Gelli si gruparii "Proaganda Due" (P.2). in principal, cu scopul de a se derula prin intermediul acestei banci jongleriile valutare ale celor 47 firme capuse ale lui Ceausescu, care mijloceau, contra comision, marile contracte intre firmele de stat romanesti si cele occidentale, de genul "Dunarea", "Terra", "Argus" etc., toate incadrate cu ofiteri DIE (Directia de Informatii Externe), recrutati din ASE (Academia de Studii Economice), instruiti apoi in scolile Securitatii de la Baneasa, Branesti, Gradistea. Rolul firmelor capuse flind acela de a obtine comisioane din O.V. (operatiuni valutare), prin care sa fie alimentate conturile personale secrete ale clanului Ceausescu din Austria si Elvetia, conturi estimate in decembrie 1989 la cateva miliarde de dolari. Noii emanati, care acaparasera printr-o diversiune terorista puterea in decembrie 1989, acaparau, printr-o tipica inginerie financiara, Rezerva de Stat si Fondul Valutar Central al Romaniei, doua luni mai tarziu, in februarie 1990.
Fapt care echivala cu o veritabila lovitura de stat valutara.
Se punean astfel bazele pentru fabricarea de catre BRCE a miliardarilor de carton ai regimului Iliescu, pentru finantarea celor catorva zeci de firme capuse conduse de vechile cadre ale erei ceausiste si pentru arhitectura marilor credite neperformante, prin care banii statului intrau in buzunarele catorva mafioti, deturnati prompt in conturile secrete ale acestora din diverse paradisuri financiare (Insulele Cayman, Bahamas, Antigua etc.).
Un scenariu absolut similar se derula - nu intamplator - in Rusia post comunista, dar la propotii, evident, mult mai mari. Scenariul fusese elaborat inca din '88-'89, in fosta URSS, si aplicat apoi in toate statele foste comuniste. Prin cooperativa Big Brother & Sons se urmarea sa se deturneze banii statului si averea deficitului partid comunist in mainile a 250 de ofiteri KGB, insarcinati sa conduca - exact ca omologii Romani –structura financiara invizibita la care urma sa aiba acces doar un cerc foarte restrans de persoane. Richard Palmer, fost sef de antena (rezidenta) a CIA la Moscova intre 1992 si 1994 - devenit ulterior vanator bancar de credite, cu firma sa "Cachet Intarnational Inc" - mentiona intr-un raport secret urmatoarele:
"In octombrie 1990, cei 250 de ofiteri ai Primului Directorat al KGB au fost transferati la Directia Proprietatilor din Comitetul Central, in prezent condusa de Pavel Borodin. Ei trebuiau sa organizeze o structura capabila sa coordoneze noua activitate economica. De la conducerea KGB, asa cum o demonstreaza alte documente, au venit instructiuni pentru a se capta “prieteni” credinciosi, aflati mai demult in relatii sub “acoperire” cu KGB, intrucat acestia urmau sa-si asume responsabilitatea managementului noilor societati. Aceste societati au fost apoi alimentate de “Politbirou”, prin rezolutia din 11 iunie 1991, semnata de Mihail Gorbaciov, care a conferit “noilor banci” si “noilor firme” (unele in strainatate) 600 milioane dolari"
Ca si in Romania post decembrista, si in Rusia prietenii KGB-ului au facut o treaba minunata si de anvergura, sub raportul transferurilor clandestine de fonduri ori insusirii unor halci intregi din patrimoniul national. Doriti cateva cifre?, intreba retoric Palmer, referindu-se strict la Rusia.
"Ei bine: au transferat imediat in strainatate 8 tone metrice de platina, 60 de tone metrice de aur si o cantitate practic incalculabila de diamante. Precum si o suma valutara estimata la circa cincizeci miliarde de dolari. Bogatia Rusiei a disparut intr-o gaura neagra, si singuri directorli KGB-ului au avut cheile in mana."
Cum vedem, pastrand proportiile, nu altfel au mers lucrurile in Romania postdecembrista, inca din primele luni ale lui Illiescu, cand s-au pus bazele crimei organizate financiar-bancare. Am vazut cum au disparut intr-o gaura neagra, cu ajutorul BRCE, Rezerva de Stat Valutata a Romaniei, precurn si Fondul Valutar Centralizat al Statului. Cine anume au fost "Kaghebistii" nostri, insarcinati cu organizarea structurii financiare invizibile din Romania, la care urma sa aiba acces doar un cerc foarte restrans si cine sunt acei "prieteni ai KGB-ului" de la noi, care aveau relatii acoperite cu Securitatea cu mult inainte de '89, ori cei care urmau dupa '90 sa managerieze noile banci si noile firme - toate acestea va la sam pe Dvs. sa le ghiciti. Sa ghiciti, si, altfel spus, cine ar putea fi echivalentii lui Berezovski, Hodorcovski, Smirnov, Potanin si altii ca ci, in Romania post-decembrista. Sa ghiciti bancherii flamboianti si afaceristii regimului Iliescu. Noi ne vom ocupa de pasul urmator al mafiei financiar-bancare: marile ingineni financiare ale caracatitei romanesti, din perioada de aur a erei Iliescu. Inginerii care au golit bancile si au lichidat economule populatici. caracatita ale carci tentacule - in ciuda unor falimente - continua sa sugrume si astazi economia romaneasca si pe cetateanul roman.

KGB-ul a continuat si dupa '89 inlantuirea Romaniei in colhozul rusesc

Sotii Doina si Ion Aldea Teodorovici sInt aceia care dupa revolutia din Decembrie 1989 au cIntat primii despre limba româna, Eminescu (pe care l-au reintrodus astfel In cultura basarabeana) si prin toata activitatea lor culturala si politica au militat pentru unirea Basarabiei cu România. Daca astazi elevii Invata In limba româna, iar alfabetul latin a fost reintrodus In scolile din Basarabia, aceste lucruri se datoreaza, In mare parte, si sotilor Teodorovici. In noaptea de 29 spre 30 octombrie 1992 glasul celor doi cIntareti, care au IncIntat mii de suflete românesti, a fost curmat In timp ce masina cu care se deplasau de la Bucuresti la Chisinau a intrat Intr-un copac, la 49 de kilometri de capitala României, In dreptul localitatii Cosereni. In acel moment, moartea sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici a fost perceputa ca o tragedie nationala. Cu toate acestea, autoritatile românesti de atunci au catalogat totul ca un nefericit accident, chiar daca multe dintre indicii duceau catre ipoteza unei crime premeditate. In noaptea In care cei doi au murit "Europa Libera" a difuzat o stire potrivit careia accidentul s-a produs In urma unei aparitii pe sosea a unei masini blindate. Tot In acea perioada canalele media au relatat faptul ca la sosirea ambulantei Doina Inca traia, nu murise pe loc, iar personalul medical a refuzat sa o duca la spital, ridicInd doar trupul fara viata a lui Ion Aldea Teodorovici, In timp ce ea a fost lasata sa se zbata Intre viata si moarte. Ciudat a fost si faptul ca soferul masinii si ocupantul scaunului din dreapta acestuia au scapat fara nici o zgIrietura, In timp ce Doina si Ion Aldea Teodorovici, aflati pe bancheta din spate, au fost striviti Intre greutatea masinii si copacii de pe marginea drumului. Nici pIna In ziua de azi soferul masinii nu a fost condamnat pentru accident, iar celalalt pasager al masinii a disparut fara urma. In anul 2004, "Ziarul de Garda", din Chisinau, a facut o ancheta proprie cu privire la accidentul (?!) din seara de 29 spre 30 octombrie 1992, adresInd mai multor personalitati ale vremii Intrebarea: "Crima premeditata sau accident In cazul sotilor Doina si Ion Aldea Teodorovici?". Raspunsurile acestora vi le voi prezenta In continuare. "Scriitorul Grigore Vieru, unul dintre cei mai buni prieteni ai familiei Aldea Teodorovici: "In toti acesti 12 ani nu s-a facut nimic pentru a elucida cauzele accidentului, nici la noi, nici In România. Personal, n-am fost solicitat pentru nici o ancheta si acest lucru ma mira. Imi este foarte greu sa spun daca a fost crima sau accident. In ultima vreme, Doina si Ion Imi povesteau ca, noptile, erau amenintati prin telefon cu moartea. Mi-au aratat si niste scrisori cu un continut amenintator. SInt lucruri care ma fac sa cred ca accidentul a fost unul gIndit din timp, dar nu pot afirma. Mai stiu ca cel care era lInga sofer In noaptea de pomina a disparut": Ion Ungureanu, ministrul Culturii de atunci: "Imi amintesc ca veneam din România In ziua In care s-a produs accidentul. Eram Impreuna cu Mihai Cimpoi. Am oprit masina si nu ne puteam veni In fire. Imediat, mi-am amintit cum m-am despartit de ei. Venisera sa-mi solicite sprijinul la realizarea unui videoclip. N-am demarat nici o ancheta. Ne-am limitat la versiunea oficiala a partii române - ca moartea a survenit In urma unui accident rutier. Era perioada de ascensiune a renasterii nationale, nici nu banuiam ca puteau fi puse la cale atacuri atIt de tragice. Abia mai tIrziu am Inteles ca lucrurile nu stau chiar asa, dupa cum ne sInt prezentate. Mai tIrziu mi-a parut ciudat si faptul ca soferul a ramas In viata. Nu ma pot Insa pronunta vizavi de faptul daca a fost crima sau accident. Pot sa va spun ca sculptorul Mihai Prepelita a declarat odata ca are dovezi sigure ca a existat o comanda de lichidare a Doinei si a lui Ion". Traianus, scriitor: In 1997, fratele lui Ion, Petre Teodorovici, Imi povestise ca unchiul sau din Bucuresti, Chiril, pusese mIna pe niste documente ale Securitatii române. Acestea argumentau cu lux de amanunte ca moartea celor doi a fost un accident intentionat, provocat de structurile Securitatii de la Chisinau, la comanda unor forte politice de atunci. Nu pot Insa dovedi daca a fost sau nu asa". Eugenia Marin, mama Doinei: "Mi-au adus doi copii In sicrie. Nu stiu ce s-a IntImplat. Imi pare rau ca nu am retinut numele celor care, la cimitir, mi-au spus ca In acea noapte, la ora 2,00, dupa ce s-a produs accidentul, «Europa Libera» a difuzat o stire ca, din cauza unei masini blindate fara lumina, Intr-un accident au decedat copiii mei. Ancheta desfasurata de autoritatile de la Bucuresti a fost una superficiala. Judecatorul care examina dosarul ne-a Intrebat ce vrem noi de la cel vinovat. I-am raspuns ca vrem sa fie pedepsit dupa cum prevede legea. Ne-a raspuns ca va face asa cum crede el de cuviinta. La proces n-a fost prezent nici un reprezentant al presei. Chiar daca ar fi reluata ancheta, nu cred ca vor fi rezultate. CInd am declarat, Intr-un cerc restrIns, ca voi depune o cerere pentru ca dosarul sa fie reactivat, seara am si fost telefonata de o persoana necunoscuta si amenintata. «Sa nu uiti ca ai copil», mi-a spus vocea, si eu, cum am ramas numai cu Cristi, am renuntat... Din România am primit o caseta de la un avocat, care spunea ca este gata sa preia dosarul gratis. Caseta a disparut. De ce Doina si Ion au luat calea pribegiei? Pentru ca nimeni nu le-a oferit nici patru metri patrati sa aiba unde Isi Inregistra piesele...".

P.S. Cum presedintele de atunci al Romaniei, Iliescu Ion, nu era strain de KGB, se explica de ce autoritatile de atunci nu au miscat un deget pentru doi artisti care si-au daruit talentul, munca si viata Romaniei.

Faptele de arme ale celui mai corupt dintre prim-miniştrii României de după ‘89 (I)

Scurtă introducere

Adrian Năstase are câteva momente “memorabile” ce merită amintite, înainte de a înşirui anchetele jurnaliştilor din presa vremii, cei care au trecut peste căluşul guvernării pesediste. Astfel Năstase Adrian este cel care:
• Odată cu a doua căsătorie a devenit ginerele unui fost ministru ceauşist al agriculturii.
• A dat numele socrului său unei săli de şedinţe din Ministerul Agriculturii (parcă Revoluţia din ’89 a fost anticomunistă ?!).
• A întrerupt o şedinţă a Guvernului României pentru a participa la lansarea (de către un pupincurist notoriu al dictaturii comuniste, adică Adrian Păunescu) unei cărţi de poezie (cei care au suferit în temniţele comuniste în timpul dictaturii, elogiată în cel mai deşănţat mod de Adrian Păunescu, sunt total neimportanţi pentru Năstase Adrian).
• A numit în funcţii cheie ale aparatului de stat foşti nomenclaturişti comunişti, precum Octav Cozmâncă, sau foşti ofiţeri de securitate, precum Ristea Priboi.
• A pus căluş presei libere, în special celei audio-vizuale, prin numirea în funcţii a unor lachei ai regimului şi persecutarea celor neînregimentaţi politic.
• A trimis după gratii pentru trei zile pe autorii Raportului Armaghedon, printre care şi Mugur Ciuvică, mai ceva ca-n-tr-o ţară bananieră.
• A intervenit în justiţie pentru mafiotul Tarău din Bihor (fiul prefectului pesedist din acea perioadă) printr-o afirmaţie celebră: “Nu cred în arestările de vineri după-amiază!”. Consecinţa: mafiotul Tarău a putut fugi în America, iar un procuror trimis să ancheteze alt procuror s-a sinucis (Năstase Adrian nu-l are pe conştiinţă?).
• Ne-a pus să-i numărăm ouăle.
• A făcut din România o ţară de asistaţi sociali, sugrumând libera iniţiativă, mai ales dacă respectivii nu cotizau la partidul-stat PSD.
• La referendumul din 2003 pentru modificarea Constituţiei a adus votanţi cu autobuzele, plus morţii de pe liste, pentru a obţine acel procent de jumătate plus unu necesar validării referendumului (ce n-a făcut Băsescu în toamna lui 2007, iar referendumul pentru votul uninominal n-a trecut).
• A încercat să fure şi alegerile din 2004, dar a renunţat la întervenţia ambasadorului SUA la Bucureşti, plus organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, care iau cerut să fie corecte alegerile, altfel consecinţele putând fi dezastroase pentru România.
• Este în spatele marilor tunuri financiare din acea perioadă, pe care le vom descrie pe larg în episoadele următoare.

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XVII)

UN ACT ISTORIC: PE 24 DECEMBRIE '89, INTR-UN WC DE LA M.Ap.N., CETATEANUL ILIESCU A DECIS ILEGITIM SA CONSTITUIE UN "TRIBUNAL MILITAR EXCEPTIONAL", CARE SA JUDECE PE CEAUSESTI

Arestati, practic, inca din dupa-amiaza de 22 decembrie, sotii Ceausescu au fost tinuti, sub paza militara, la unitatea de la Targoviste. initial, pucistii au mers pe varianta suprimarii imediate a cuplului Ceausescu. Scenariul asasinarii urma sa fie declansat de parola "Recursul la metoda". Populatiei i s-a ascuns, cel putin douazeci si patru de ore, ca sotii Ceausescu frsesera arestati inca din dupa-amiaza zilci de 22 decembrie, si tinuti sub o paza militara sigura. Mai mult, prin televiziune s-au vehiculat in acest rastimp fel de fel de zvonuri privind urmarirea sotilor Ceausescu, si actiuni teroriste de eliberare a celor doi, care aveau doar scopul sa mentina panica in randul cetatenilor, sugerandu-li-se astfel pericolul pe care il reprezenta, in continuare, un Ceausescu in viata. Pe 24 decembrie, planul "Recursul la metoda" a fost insa abandonat: se pare ca, la Moscova, Gorbaciov staruia inca din 22 decembrie pentru un proces al fostului dictator, in locul unui simplu asasinat. Acesta este si motivul pentru care planul "Recursul la metoda” nu a fost pus in practica, intre 22 si 24 decembrie. Ion Iliescu a luat decizia istorica de a constitui un tribunal militar exceptional, care sa-i judece pe sotii Ceausescu, in W.C.-ul din apropierea cabinetului ministrului Apararii din Drumul Taberei, unde grupul pucist se refugiase. In susurul apei de la W.C., Iliescu credea ca decizia va fi mai bine protejata si evitate, astfel, surprizele. Miza era imensa: lichidarea fizica a sotilor Ceausescu, cei care stiau prea multe despre Iliescu si grupul de pucisti. Decretul, redactat si semnat de Iliescu pe 24 decembrie 1989, fara numar de inregistrare, decidea - in numele Consiliului Frontului Salvarii Nationale (CFSN) din Romania - instituirea unui Tribunal Militar Exceptional care sa procedeze de urgenta (subl. n.) la judecarea faptelor comise de Ceausescu Nicolae si Ceausescu Elena. Acest document istoric este semnat de Ion Iliescu, in calitate de presedinte al Comisiei Frontului Salvarii Nationale (subl. n.). Numai ca la data de 24 decembrie 1989, CFSN-ul nici macar nu exista! Asa cum se stie, prima intrunire a CFSN a avut loc abia patru zile mai tarziu, pe 28 decembrie, la Palatul Victoria. Nici atunci Ion Iliescu nu a fost ales presedinte al CFSN. Rezulta ca Iliescu a semnat ilegitim - printr-o tipica uzurpare de titlu - un document ilegal, lovit de nulitatea absoluta din punct de vedere juridic.
Prima Consecinta: Tribunalul Militar Exceptional care i-a judecat pe sotii Ceausescu la Targoviste, datorita semnaturii ilegitime a lui Ion Iliescu pe decretul de constituire, este la randul sau ilegal. A doua consecinta: sotii Ceausescu n-au fost executati dupa un proces, ci asasinati. Gelu Voican Voiculescu a sustinut, ulterior ca sa-si salveze tovarasul de drum, cum ca: "Acest decret a ramas scris de mana din ratiuni de protectie a secretului, neriscandu-se dactilografierea". Ceea ce a urmat nu este, de asemenea, prea bine cunoscut opimei publice. Astfel, deplasarea la Targoviste, unde urma sa aiba loc procesul, a asa-zisului Tribunal Militar Exceptional, s-a facut cu cinci elicoptere. Intr-unul din elicoptere se aflau cele doua prelate verzi, in care urmau sa fie infasurate cadavrele sotilor Ceausescu. Asadar; se stia inca inaintea procesului ca sotii Ceausescu urmau sa fie ucisi. Procesul nu a fost decat o mascarada, pusa la cale de Iliescu. Dupa aterizare, in timp ce gen. Victor Stanculescu se ocupa de detalule executiei, Gelu Voican a cerut ca procesul sa nu dureze mai mult de 10-15 minute. Detaliile procesului se cunosc. Interesante sunt insa concluzule profesorului legist francez Louis le Riboux privind momentul si conditiile in care sotii Ceausescu au fost impuscati. Dupa executie, cadavrele celor doi au fost aduse, infasurate in prelate, cu elicopterul, pana la stadionul Ghencea, unde au fost abandonate, in timp ce Stanculescu si Voican Voiculescu s-au dus la o gustarica. In realitate, asa cum demonstreaza o videocaseta, cadavrele celor doi, inasurate in prelate, au fost plimbate prin cladirea C.C., si in alte institutii, unde au fost expuse, deoarece multi nu credeau ca Ceausestii fusesera impuscati, in ciuda filmului prezentat pe 25 decembrie, intr-o versiune prescurtata, la TVR. Cert este ca abia a doua zi dimineata, la ora 8, trupurile sotilor Ceausescu au fost aduse la morga Spitalului Militar, unde cadavrul lui Ceausescu se pare ca a fost profanat de un autopsier, curios "sa vada p...a, cu care fostul dictator a f..t o tara timp de 24 de ani". Din dimineata de 26 decembrie pana in 30 decembrie 1989, cand s-a decis inhumarea, cadavrele Ceausestilor au ramas sigilate in instalatia frigorifica de la morga. De inmormantarea celor doi s-a ocupat tot Gelu Voican Voiculescu, in calitatea sa de viceprim-ministru, cu prietena sa Cerasela Baijac Demetrescu, care a sterpelit cu aceasta ocazie bijuteriile Elenei Ceausescu. Au mai asistat: Mugurel Florescu, lt. mai. Trifan Matenciuc si col. Ion Baiu, cel care a asigurat, ca si la Targoviste, filmarile. De procurarea sicrielor se ocupase, anterior gen. Stanculescu, fostul protejat al familiei Ceausescu. Ambele cadavre au fost perchezitionate de Cerasela Baijac, grijulie mai ales cu cadavrul Elenei. Apoi, ambele cadavre au fost acoperite cu panze de cearceaf. Mai intai s-a pus capacul peste cosciugul Elenei. Apoi peste cosciugul lui Nicolae Ceausescu, pe care Voican, prudent, a desenat cu o creta semnul lui Marte. Langa fiecare groapa se gaseau dale din beton si cate o roaba cu ciment. Groparilor li se spusese ca era vorba despre doi colonei in rezerva, ucisi de teroristi.
Ceausestilor nu li s-au pus cruci: fusesera uitate la morga. Pentru asasinarea Ceausestilor s-au intocmit doua dosare, care poarta acelasi numarul: 1/SP 1989. Nu vom intra in detahi privind continutul acestor doua dosare, precum si implicarile lor. Vom mentona doar un singur detaliu: certificatele medicale, prin care se constata decesul sotilor Ceausescu, ca si actele de deces, au fost eliberate fara autopsiere si fara actele de identitate ale celor doi. Astfel, in absenta buletinelor de identitate, toate celelalte acte eliberate de medicul constatator, Vladimir Belis, si de notarul Sectorului 1 Bucuresti, Adrian Toma, sunt ilegale. Exact ca decretul, semnat ilegitim prin uzurpare de titlu, de Ion Iliescu, prin care s-a constituit asa-zisul Tribunal Militar Exceptional, care i-a trimis la moarte pe sotii Ceausescu. Numai pentru ca acestia sa nu poata dezvalui public ceea ce stiau despre proaspatul emanat, si despe firul rosu care il lega, inca din tinerete, pe Ion Iliescu de Kremlin.

Poluarea dăunează grav sănătăţii mediului

Bilanţul guvernării liberalo-pesediste (I)

• Neexperimentatul Adomniţei, fost la Educaţie, s-a tot chinuit să îl dea afară pe secretarul de stat Anton Anton (cel care îl va înlocui în funcţia de ministru). După câteva încercări eşuate, liberalul a reuşit să înţeleagă că misiunea este imposibilă. Ce a trebuit să asimileze tânărul liberal e că secretarul de stat vizat a fost coleg de catedră la Facultatea de Construcţii din Bucureşti cu nimeni altul decât Tăriceanu Călin Popescu, pe atunci prim-ministru. Şi să mai spună cineva că PNL-ul era departe de PCR (pile-cunoştinţe-relaţii).
• Pe vremea guristului de Orban, Ministerul Transporturilor se pregătea să scoată la tarabă CFR Marfă. Adică singura societate de transport feroviar desprinsă din vechiul SNCFR care înregistra profit şi nu beneficia de subvenţii de la stat. Prietenii liberalilor de atunci, recte pesediştii, ştiau de ce.
• Pe cine propunea la un moment dat PNL-ul pentru funcţia de ministru al Justiţiei ? Dacă nu vă mai amintiţi, era vorba de Norica Nicolai. Dincolo de mapa sa profesională (a trimis după gratii un om nevinovat), stimabila şi-a falsificat şi CV-ul, atribuindu-şi un titlu universitar (doctorand în drept penal, Harvard University-Kennedy School) cumpărat pe bani, în titlul trecut în CV omiţând cu bună ştiinţă unul din cuvintele din titulatura universităţii. Aşa-i când cumperi diplome, fraierii pot crede orice.

Preluări din “Academia Caţavencu”, nr.2/2008.

Decalogul României profunde

1. Să-ţi urăşti aproapele în diverse forme (să-i negi calităţile, să-l bârfeşti, să-l pui într-o lumină proastă şi, în cazuri extreme, să-l loveşti, doar astfel vei deveni vedeta posturilor tv).
2. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Ceauşescu şi Iliescu, cei care ţi-au dat voie să furi, unul de la colhoz, iar celălalt din rămăşiţele colhozului. Toţi ceilalţi trebuie urâţi, fie pentru că nu au lame să se radă (Emil Constantinescu), fie pentru că au ochii nesimetrici (Traian Băsescu).
3. Să te faci că munceşti, mai ales dacă eşti funcţionar public, aplicând principiul: “Doar fraierii muncesc!”. Pentru asta îţi vei crea o reţea de acoliţi care te vor sprijini la nevoie, chiar dacă eşti o nulitate în domeniul tău.
4. Să ocoleşti pe cât posibil legile ţării al cărei cetăţean eşti. Pentru asta, de exemplu, nu vei plăti impozit pe venitul realizat (dar vei cere drumuri bune, ajutoare pentru tine şi copii tăi, servicii publice de calitate), vei conduce fără permis (dar vei avea grijă ca oamenii legii să nu vadă, prin metoda “darul potrivit, la momentul potrivit”), plus altele asemenea, doar te doare-n cot de lege.
5. De orice ai nevoie, se rezolvă cu o şpagă. Tradiţia pur românească a datului şi primitului şpăgii nu trebuie s-o laşi să dispară. Doar în sondaje declari tot timpul că eşti un tip tradiţionalist, ce ai încredere în Biserică, chiar dacă învăţăturile lui Christos nu există pentru tine, necunoscându-le.
6. Să râvneşti la bunurile aproapelui tău cu orice ocazie. Să-i furi porumbul de pe câmp (“las’ că ăsta are”), chiar dacă acel porumb înseamnă bani şi muncă, să-i furi şi de prin curte diverse lucruri, mai ales dacă ai nevoie de ele.
7. Să ucizi spiritul şi sufletul oricărui ins care nu gândeşte ca tine sau nu se încolonează în turmă. Să nu uiţi ceea ce te-a învăţat regimul comunist ateu: oricine nu e cu noi, e împotriva noastră.
8. Să nu ajuţi oamenii legii în demersul lor, chiar dacă trebuie să marturiseşti strâmb. Vecinul care fură (şi te va fura şi pe tine la un moment dat) trebuie protejat de efectul nociv al aplicării legii.
9. Să minţi ori de câte ori situaţia o cere. Până la urmă nimeni nu va mai şti când minţi şi când spui adevărul, iar ceaţa în care trăieşti te va ajuta în acţiunile tale.
10. Să consideri domeniul public al nimanui. În consecinţa vei arunca resturile produse de tine oriunde: spaţiu verde, râuiri, drumuri, curţile altora. În felul acesta locurile pe unde treci vor semăna puţin cu urmele lăsate de turci sau tătari acum sute de ani. Dar nu dispera, e doar un început. Poţi continua tăind arborii din pădurile altora, furând din ajutoarele sinistraţilor, jefuind la drumul mare.

Băsescu s-a însănătoşit

Traian Băsescu este azi preşedinte al României, calitate în care a fost foarte vioi timp de trei ani. Ba agitat, spun alţii, pentru care halul în care s-a comportat la Cotroceni ar fi dovada faptului că nu e normal. Cel mai explicit diagnostic l-a primit chiar de la (fostul) ministrul Sănătăţii, Eugen Nicolăescu, care a declarat public că preşedintele României e “nebun”. Cea mai energică încercare de a-l tămădui – prin alungare de la Cotroceni – a fost iniţiată şi susţinută de parlamentari călăuziţi, între alţii, şi de Ion Iliescu. Dar cu ce oare i-a alarmat Băsescu, în aşa hal, pe normali ? Păi, una dintre hachiţele cele mai periculoase identificate de sanitarii preşedintelui a fost înverşunarea cu totul ieşită din comun pe care o manifesta Apucatul faţă de chestiunea corupţiei. Principalul organ afectat de boala preşedintelui a fost Departamentul Naţional Anticorupţie (DNA), organ care a orbit şi asurzit brusc. Lipsit de asemenea funcţii, DNA a început să facă lucruri nemaiîntâmplate, recte să se atingă de dosare tabu.Dosare ale unor oameni care furau normal de imens. Acest comportament autodistructiv al tagmei dregătorilor tare a mai fost pe placul poporului, care a început să se amuze. De aceea, când naşii normali au încercat să aducă în simţiri Parchetul plecat cu vaca, poporul s-a supărat că i se ia jucăria şi le-a tras una peste cele 322 degeţele. Păi, cum să nu¬-ţi sară muştarul când, după zeci de ani de batjocoră, de jumol şi deznădejde la care te supun cei de la putere, se întâmplă miracolul ca pe unul dintre ei să-l atingă filoxera şi să se întoarcă împotriva crimei organizate care guvernează ţara ? Hopa, se trezesc unii să-l lege, că-i nebun ?! Şi-atunci nu-ţi vine să votezi în apărarea nebunului? Şi nu era logic ca, având o astfel de megasusţinere, anormalitatea lui Băsescu să se accentueze? Ce-a făcut Băsescu după ce-a primit în pânze forţa insuflată de popor? Nimic. Şi uite-aşa l-am tăiat pe Băsescu. De pe lista anormalilor.

Mircea Toma

P.S. Sunt dator să vă atrag atenţia că, în timp ce noi şi guvernanţii ne războim folosind cuvântul “nebun”, printre noi există sute de mii de oameni care duc, nedrept, în cârcă stigma aceasta. Ca şi în povestea de mai sus, nu e bine să plecaţi de la ideea că e nociv să fii “nebun”.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.1/2008.

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XVI)

"COMPLOTUL GENERALILOR" – LOVITURA DE STAT ESUATA DIN 1984

In Romania, manevrele KGB-ului si GRU-ului, precum si operatiunile acestora de influentare a principalilor actori ai evenimentelor din decembrie '89, datau de mai multi ani. In iunie '89, doua personaje emblematice se intalneau in Parcul Herastrau: Ion Iliescu si generalul Nicolae Militaru. intalnirea conspirativa a celor doi a fost confirmata, ulterior, atat de Petre Roman in "Le Monde" din 05.01.1990, cat si de Silviu Brucan intr-un interviu din martie 1990. Din declaratia unui fost securist, din echipa de filaj, reiese ca Militaru dorea sa-l informeze pe Iliescu, cu ocazia plimbarii lor conspirative, despre constituirea unei alte grupari cu numele de Front. In iarna lui 1988, Comitetul Salvarii Nationale - infiintat inca din 1984 - se transformase in Frontul Salvarii Nationale. Acum aparuse concurenta.
In 1982, generalul Militaru il contactase pe Iliescu la spitalul "Elias". Iliescu venise la "Elias" ca sa-i faca o vizita lui Valter Roman iar gen. Militaru, internat si el in spital, profitase de moment si-l abordase direct pe Iliescu: "Dom'le, nu se gasesc in Romania niste forte sa-l arunce peste bord pe Ceausescu?" Prudent, Iliescu s-a ferit sa dea un raspuns transant dar, dupa ce generalul Militaru s-a externat, l-a rugat sa-l viziteze la "Consiliul National al Apelor", unde Iliescu avea rang de ministru. Cei doi s-au deplasat cu masina institutiei pana in Parcul Herastrau, ca sa se explice.
Principala dilema a celor doi conspiratori a fost explicata mai tarziu, nu fara umor, de generalul Militaru. Iliescu era de parere ca, pentru rasturnarea lui Ceausescu, trebuia organizat un soi de puci militar. "Cativa militari, un fel de par-par-par si cu asta basta!" ii rezumase Iliescu toata filozofia complotului. Militaru, in schimb, sustinea implicarea maselor in lovitura. "Dom'le, daca nu sunt angrenate si masele populare, nu iese nimic." Pana la urma s-au despartit, fiecare cu ideea lui. "Ne-am despartit cu aceasta idee: el cu par-par-ul lui si eu cu masele populare", si-a amintit, mai tarziu, Militaru. Decizia urma, bineinteles, sa fie luata in alta parte.
La Moscova, in iunie '89, cand cei doi se plimbau prin Herastrau, lucrurile evoluasera mult fata de anii '82-'84. In '87, pe fundalul deschis de operatiunea tip "maskirovka" lansata de Gorbaciov, prin vehicularea conceptelor-capcana de glasnosti (transparenta) si perestroika (restructurare) - care incerca sa induca din nou in mass-media ideea comunismului reformabil (dupa aceea a comunismului cu chip uman, experimentat in cursul Primaverii de la Praga din '68) - Iliescu publicase un articol, Creatie si informatie, in care mesajul cifrat catre tovarasii sai era:
Este necesarsa introducem «restructurarea» (perestroika). Filiatia spirituala era foarte clara: Gorbaciov si operatiunea de imagine pe care acesta o derula din 1985, cu sprijinul Directoratului I al KGB. Or, glasnosti si perestroika nu erau niste concepte noi.
In sec. XIX, tarul Alexandru al Il-lea, in instructiunile sale catre cenzura, sustinea ct presa trebuie sa dea dovada de glasnosti - o transparenta limitata si subtil controlata - atunci cand articolele sau cartile dezbateau reformele din Rusia timpului. Mai clar fusese Cernasevski, in "Scrisoare fara adresa" (republicata la Moscova, in 1983), unde la pag. 495 denunta, foarte transant, glasnosti-ul pe care il definea astfel: "expresie birocratica plasmuita sa inlocuiasca conceptul propriu-zis al libertatii de exprimare". Era imposibil ca acest substitut perfid al libertatii propriu-zise de opime sa nu atraga atentia bolsevicilor si propagandei lor. Potrivit lui Michel Hellei, Lenin insusi folosise cuvantul glasnosti de patruzeci si sase de ori in scrierile sale. NEP-ul (Noua Politica Economica), perioada de liberalizare relativa din Rusia dintre 1921 si 1928, fusese prezentata de Lenin drept o perestroika si un glasnosti, dupa anii comunismului de razboi (1918-1921). Stalin folosise, la randul sau, conceptul de perestroika, in anii '30 si '40. Prin articolul "Creatie si informatie" din 1987, Iliescu isi deconspira inca o data legaturile vechi pe care la avea cu U.R.S.S. si aparatul de influenta al Moscovei.
Promovat de Ceausescu dupa 1965, Iliescu devenise, la 38 de ani, membru al Comitetului Central. Apoi, in 1971, secretar al CC al PCR, responsabil cu propaganda. Dupa calatoria lui Ceausescu in China si in Coreea de Nord din 1971, Iliescu primise sarcina sa regizeze un fel de minirevolutie culturala romaneasca si sa organizeze cultul geniului carpatin. Cum Iliescu se considera, inca din 1968, alternativa la conducerea partidului, nu s-a aratat dispus sa intretina cultul celui pe care, de fapt, abia astepta sa-l inlocrnasca de la putere. Temator fara de perspectiva ca Moscova sa-l schimbe cu Iliescu, Ceausescu l-a expediat pe acesta secretar doi al judetului Timis, apoi prim-secretar la Iasi. Ruptura de Ceausescu si adevarata marginalizare a lui Iliescu a aparut abia in 1984, cand Iliescu si-a pierdut calitatea de membru al Comitetului Central, devenind director la Editura "Tehnica". Functie, oricum, inclusa in nomenclatura partidului. in 1986, imediat dupa venirea lui Gorbaciov la putere, Iliescu iese in fata.
Celalalt plimbaret prin Herastrau, in iunie '89, generalul Militaru, participase la toate conspiratiile urzite contra lui Ceausescu. Format in U.R.S.S. - ca si Iliescu - dar la scoala GRU-ului (serviciul secret militar sovietic), gen. Militaru se aliase inca din 1973 cu gen. Ion Ionita ministrul Apararii Nationale, impotriva lui Ceausescu. Dupa ce Militaru a fost martor la o discutie telefonica dura a lui lonita cu Ceausescu, ministrul Apararii l-a chestionat transant:
"Ma tu esti de acord cu mine?" "Da", a raspuns prompt Militaru. "Ramai pe langa mine, vor urma si altele", a prevestit lonita. Potrivit lui Militaru, in 1974, in padurea Baneasa, Maurer - mazilit si el de Ceausescu - i-a spus "Esti tanar, poti sa mai faci ceva pentru tara asta, Militarule. Eu te ajut cu ce pot, dar daca o faci, fa-o. Este absolut necesar" Militaru a incercat sa puna in legatura grupul generalului Ionita cu grupul civililor ondus de Iliescu, intre care se numara Virgil Magureanu, dar si Vasile Patilinet ori Virgil Trofin (depistat, marginalizat si sinucis in 1982). In 1983, prima tentativa de lovitura esueaza. Un an mai tarziu, avertizati din vreme de Ioan Ursu cu detalule vizitei in Germania Occidentala a lui Ceausescu, programata pentru toamna, a fost elaborat alt plan pentru o lovitura de stat militara, cu sprijinul aripii civile a conspiratiei. Informat de securitate, Ceausescu a dispus trecerea in retragere a mai multor generali si mutarea unitatilor rebele din Bucuresti, intr-o singura noapte, organizatia conspirativa a generalilor s-a dizolvat, cel putin aparent, iar Patilinet a disparut apoi intr-un accident de masina in Turcia. Dispare ulterior, in conditii suspecte, si Ion Ionita. Militaru considera ca tradatorii din 1984 se pare ca fusesera generalii Dragu si Popa. In iarna '84/'85 ia fiinta "Comitetul Salvarii Nationale", devenit in 1988 "Frontul Salvarii Nationale". In 1987, Militaru se deplaseaza la Constanta si ia legatura cu consulul sovietic, care il asigura ca U.R.S.S. va fi prima tara care sa recunoaste noile autoritati, in cazul rasturnarii lui Ceausescu. Un alt contact al complotistilor cu Moscova a fost consulatul sovietic de la Constanta, prin gen. Vasile Ionel. Dupa moartea lui Ion Ionita (1987), Iliescu si Militaru stabilisera sa se intalneasca in prima zi de marti, de la inceputul fiecarei luni. In vara lui '89, au loc alte doua evenimente importante, ramase in umbra: gen Stanculescu si familia isi petrec, ca din intamplare, concediul la Lacul Balaton, in compania mimstrului ungar al Apararii, Ferencz Karpati, exilat la Damaroaia, Silviu Brucan face in noiembric '89 naveta Damaroaia - Washington - Moscova, unde afirma ca s-ar fi intalnit cu Gorbaciov si ar fi discutat cadrul in care urma sa cada Ceausescu, ca si cel al viitoarei noi puteri, exilat la Focsani, Virgil Magureanu intreprinde si el cateva vizite in U.R.S.S., in a doua parte a lui '89.

"FIRUL ROSU" CU KREMLINUL: ILIESCU, STANCULESCU SI MILITARU AU TINUT
PERMANENT LEGATURA CU MOSCOVA DIN SEDIUL M.Ap.N.

Intrat in istorie prin celebrul sau picior de ghips, jocul generalului Stanculescu din '89 include si cateva pete albe, mai importante poate decat piciorul ghipsat. Prima, si cea mai importanta dezvaluire, este ca Stanculescu si-a petrecut concediul din vara lui '89 la Lacul Balaton din Ungaria, impreuna cu familia, in compania ministrului ungar al Apararii, gen. Ferencz Karpati, si el in vacanta cu familia.
Provenit dintr-o familie de ofiteri din Tecuci, gen. Stanculescu a jucat un rol cheie sub regimul Ceausescu, in domeniul sensibil al comertului cu arme. Intr-un amplu interviu din Ziua, Stanculescu a amintit cativa parteneri, pe care i-a cunoscut in afacerile cu armament ale clanului Ceausescu. Printre acestia se numara si sirianul Al-Kassar, unul dintre pionii binecunoscuti ai Moscovei in Orientul Apropiat, implicat in multe dintre afacerile oculte din anii '79-'80 (inclusiv in afacerile "Lockerbie" si "Achile Lauro"). Potrivit unor surse ungare, gen. Stanculescu s-ar fi angajat in vara ini '89 la Balaton cu Armata Romana nu va interveni in cazul unor actiuni anti-ceausiste (informatie confirmata si de Antonia Rados in "Die Verschworung der Securitate" (Hamburg, 1990). De ce in Ungaria? Este cazul aici sa precizam un aspect foarte important, pentru a intelege mai bine rolul Ungariei in declansarea evenimentelor din vestul Romaniei (Ardeal si Banat).
In primul rand, in Ungaria se afla in ianuarie 1989 comandamentul grupului de Armata Forta-Sud a U.R.S.S., aflat sub conducerea gen.lt.Demidov, corp de armata responsabil cu operatiunile in spatiul sud-est european. In cadrul Fortei-Sud din Ungaria, functiona o unitate spetznaz, pentru operatiuni speciale, cu profil de cercetare-diversiune in spatele inamicului. Altfel spus, expei\i in declansarea, intre altele, de revolte, revolutii ori miscari de strada. Unita tile de tip spetznaz includ, de regula, atat unitati de tip comando (militare) dar si unitati care actioneaza in civil pe teritoriul inamic. Civilii poarta numele de visuatniki si ei au fost semnalati in Romania, in decembrie'89, in celebrele masini Lada ca turisti sovietici, atat la Timisoara, cat si apoi la Bucuresti. Comandamentul general al unitatilor spetznaz se afla la Moscova, in subordinea GRU (spionajul militar sovietic), aflat in '89 sub comanda gen. G. F. Krivosiev, adjunct al sefiilui Marelui Stat Major, maresalul S. F. Ahromeiev. Interesant este si alt detaliu: Drectia a 13-a, de dezinformare activa, creata in 1967 de maresalul Ogarkov, l-a avut la comanda din 1974 chiar pe maresalul pe atunci general) Ahromeiev. Asadar, la Balaton, gen. Stanculescu i-a avut drept parteneri atat pe ministrul ungar al Apararii, gen. Karpati, cat si pe gen. Demidov. iar prin acesta, pe gen.Krivosiev (comandantul GRU si unitatilor spetznaz), adjunctul mareslului Ahromeiev, Seful Marelui Stat Major sovietic, mana dreapta a ministrului sovietic al Apararii, Dimitri Iazov. Adica, intreaga filiera militara sovietica.
In tot cursul eveninientelor din 22 decembrie 1989 si in zilele urmatoare, gen. Stanculescu nu s-a miscat din sediul M.Ap.N. Chiar atunci cand gen. Guse l-a amenintat cu executia, pentru ca a refuzat sa se prezinte in fata lui, Stanculescu s-a rezumat la a-i da un telefon lui Guse, dar nu a parasit sediul M.Ap.N. De ce oare? Trebuie sa dervaluim un mic detaliu, ascuns cu grija de compltisti, timp de zece ani: M.Ap.N. era singurul punct care avea o legatura directa cu Moscova si cu toate capitalele tarilor membre ale Tratatului de la Varsovia, inclusiv cu comandamentul acestuia. Deoarece Comitetul Central nu era un obiectiv militar, aceasta nu avea o legstura directa cu Moscova. Cand gen.Guse a fost apelat in ruseste la C.C. si a dat celebrul raspuns, tot in ruseste, ne panimaiu pa ruski (nu inteleg ruseste), el fusese apelat din Romania, in scop de compromitere. Militani si Stanculescu, in schimb, au tinut perma¬nent legatura cu Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia, din Sediul M.Ap.N. lata de ce s-a deplasat acolo si Iliescu:
la sediul M.Ap.N. se primeau ordinele Moscovei si ale Tratatului de la Varsovia. Poporului roman nu i s-a spus insa nimic despre acest detaliu, in deceniul care a trecut, pentru a se crea astfel legenda revolutei spontane, cea care l-ar fi emanat pe Iliescu, prin vointa maselor, pe creasta valului popular etc. In realitate, dupa cirm vom vedea, toate directivele veneau de la Moscova si comandamentul Tratatului de la Varsovia, prin legatura telefonica dfrecta de la M.Ap.N. Dar despre firul rosu, secret, Romanii n-au aflat decat in anul 2000.
Intr-un interviu dat de Brucan in mai 1990, acesta a confirmat ca, impreuna cu Iliescu, vizita aproape saptamanal in 1989 ambasada sovietica de pe soseaua Kiseleff. Chipurile, pentru a citi “Pravda". Desi Ceausescu ii exilase in Damaroaia, Brucan a putut pleca totusi nestingherit la Washington, cu un pasaport furnizat chiar de gen.Vlad. De la Washington, Brucan s-a deplasat direct la Moscova. El a sustinut apoi ca a discutat cu Gorbaciov cadrul in care urma sa se desfasoare revolutia romana, precum si cel trasat de Kremlin viitoarei puteri: conservarea partidului unic, cu tolerarea factiunilor si toata cosmetizarea, dupa modelul perestroika.
O serie de participanti celebri la revolutie, desi se aflau sub supravegherea stricta a Securitatii, au putut calatori in RFG, in U.R.S.S. etc. Sovieticii, in vara lui 1989, incep sa intoarca vizitele. Din marea tara vecina de la rasarit, in care unii avusesera marea bucurie sa studieze (intre altele la sectia A a Directoratului I din KGB) sosesc la Bucuresti vizitatori misteriosi, care intra discret in contact cu diversi comunisti, cazuti in dizgratia lui Ceausescu de-a lungul anilor, pe care ii atrag in discutii detaliate privind necesitatea reformarii comunismulni, tatonandu-i cu privire la atitudinea fata de glasnosti si perestroika. In ciuda spontaneitatii evenimentelor din decembrie 1989, toti cei contactati de sovietici au dat fuga, in 22 decembrie '89, sa raspunda apelului televizat al lui Iliescu, pentru intalnirea de la orele 17 fix, din fata C.C.-ului.
In preajma Congresului al XIV-lea al P.C.R., desfasurat in noiembrie, Elena Ceausescu l-a convocat pe gen. Iulian VIad si i-a inmanat o lista cu proscrisii, printre care si Marcel, alias Iliescu, fostul favorit cazut in dizgratie dupa 1980, mazilit la Ape, apoi la Editura Tehnica. Proscrisii trebuiau arestati si tinuti sub supraveghere, pe tot timpul Congresului. Vlad a luat lista si i-a trimis imediat vorba lui Marcel sa nu stea acasa, in vila de la Floreasca. Marcel a cerut insa ajutorul familiei Petre Roman, reusind sa se ascunda la Snagov. (Vezi declaratia data de gen. Militaru lui Jean Paul Man in "Nouvel Observateur", mai '90). Cele patru zile ale Congresului P.C.R. au fost petrecute de Ion Iliescu in linistea si splendoarea specifice sfarsitului de toamna de la Snagov (vezi Antonia Rados, op.cit.). Marcel nici n-avea de ce sa se impacienteze. El stia prea bine pentru cine bat clopotele. Nu scrisese el, inca din 1987, in articolul de camuflaj Creatie si Informatie ca: "Este necesar sa introducem restructurarea", deci perestroika gorbaciovista?

Din ciclul “Cauzele traiului prost din România”, astăzi prejudecăţile

Nivelul de trai dintr-o ţară este dat nu numai de salariul mediu sau PIB-ul pe cap de locuitor (oricum stăm foarte prost şi la aceste capitole), dar şi de alţi factori precum: infrastructura (suntem la pământ), siguranţa cetaţeanului (priviţi ştirile ProTV de la ora 17), corupţia, injustiţia socială şi aşa mai departe. De ce s-a trăit prost în România şi încă este la fel ? Din foarte multe motive, dar astăzi ne vom ocupa de prejudecăţi. (Interesant este că muncitorii străini care lucrau la centrala atomică de la Cernavodă aveau spor de lumea a treia atât înainte cât şi după 1989.) Fiecare dintre noi are prejudecăţi, doar că unele dăunează grav stării de sănătate a unei societăţi. Pe multe dintre acestea le-am trăit în “toată splendoarea lor”.
• Într-o discuţie mai aprinsă cu un preot (slujitorul Domnului şi păstorul turmei ?!), acesta mi-a spus la un moment dat “Tu eşti un biet profesoraş de la ţară, iar fiul meu este profesor la oraş!”. În mintea acestui om exista clar prejudecata că la ţară sunt cei mai proşti, iar la oraş deştepţii din învăţământ. Aceasta lăsând la o parte faptul că respectivul a spus-o la mânie (parcă este păcat). Iar această atitudine nu este singulară, foarte mulţi probabil gândesc la fel. Nu contează câte şpăgi ai dat tu ca preot in scopul ajungerii fiului tau la oraş, important este c-a ajuns.
• O altă situaţie des întâlnită constă în anlizarea arborelui genealogic, rostirea “Hai că ştiu a cui eşti, nu te mai da mare!” fiind des întâlnită. Deşi omenirea a ieşit de mult din Evul mediu întunecat (România ceva mai târziu, totuşi), pe aceste locuri funcţionează rădăcinile. Nu contează cât ai muncit să ajungi undeva, important este de unde te tragi. “Voi acolo în Moldova sunteţi toţi nişte rataţi!” îmi spunea dulce o duduie din Bucureşti. Pentru ea moldovenii (chiar toţi ?) merită tot dispreţul. Ce contează că-n Bucale ţi se fură portofelul în tramvai (mi s-a întâmplat), că-n Ferentari nu intri de frică, că eşti terorizat de limba română a lui Vanghelie ? Astea n-au nici o valoare în ochii acestei fiinţe, care te priveşte de la înălţimea argumentului “Am apărut şi pe sticlă!” (mi-a spus la un moment dat). Parcă şi Becali apare pe sticlă, plus violatorul de pe nu ştiu unde.
• În sfârşit, avem şi o prejudecată specifică bolşevicilor, care slavă PSD-ului, încă mai sunt,si sunt bine, cu pensii frumuşele (mai ales foştii generali de securitate). Un activist de pe aici mi-a spus odată: “Dacă nu era Ceauşescu, tu nu făceai o facultate!”. În mintea acestor oameni (or fi având raţiune ?), România a fost moşia lui Ceaşcă, iar prin bunăvoinţa acestui zeu, umilului slujitor al cuplului dictatorial i s-a permis să studieze în ţara al cărei cetăţean este. Poate, tovarăşi, ar fi trebiut să studiez în altă ţară, nicidecum în ţara pe care aţi călărit-o voi timp de 45 de ani şi, prin grija eşalonului II al pcr, nu v-a întrebat nimeni de sănătate. Faptul c-aţi spălat creiere, c-aţi furat (e drept din avutul public, dar acel avut era şi al meu, iar eu n-am furat), c-aţi minţit (nu făceaţi raportări mincinoase superiorilor pentru o felie de pâine în plus), c-aţi turnat la securitate şi aţi distrus destine nu înseamnă nimic pentru voi ? Puteţi dormi liniştiţi ? Au şi o replică stimabilii la aceste adevăruri: “Aşa erau vremurile!”. E ca şi cum, după ce îi rupi şira spinării unui individ, paralizându-l, după aceea îi spui “Ştii aşa a fost să fie în ziua aceea!”. Încă n-am auzit un fost bolşevic să-şi ceară scuze pentru răul făcut acestui popor. Nici nu au cum, din moment ce tot ei au guvernat România după ’89 şi o guvernează şi astăzi. Acceptând că au făcut rău, pasul următor ar fi neimplicarea în viaţa publică. Şi e prea dulce ciolanul, mai ales că au copii, nepoţi pe care trebuie să şi-i aranjeze, cu ajutorul pcr-ului (pile, cunoştinţe, relaţii), bineînţeles.

Ce poate face un caine

Din ciclul “Televiziunea securiştilor în mocirlă”, astăzi Antena 1

Ce credeţi că a prezentat televiziunea lui Felix de Revelion 2009 ? Numai manelişti. Oare chiar atât de rău am ajuns încât drapelul aceste ţări să atârne după umerii lui Vali Vijelie sau Adi Minune la televizor ? Dacă tot îşi iubesc ţara aceşti indivizi, ar putea începe prin a-şi plăti impozitul pe profit, pentru modernizarea infrastructurii acestei ţări. Chiar ziariştii lu’ peşte de la antenele securistului Voiculescu ne cred o adunătură de inculţi care ascultă gunoiul acela de muzică ? Chiar e atât de mare este salariul maimuţoiului de Mircea Badea încât să nu poţi gândi un spectacol de revelion mai de doamne-ajută ? Dacă România de pe sticlă e ţara maneliştilor, în mintea celor de la Antena 1, înseamnă că noi suntem foarte jos, indiferent de alte considerente. Şi vom rămâne ultima curcă din UE încă cincizeci de ani. Din păcate, nici ProTv-ul n-a rezistat tentaţiei de a aduce manelişti. Doar TVR1 şi Prima nu s-au murdărit cu aşa ceva. Se pare că cei din Bucale dovedesc (a câta oară) faptul că Ferentariul şi Vanghelie sunt în oraşul european (?) Bucureşti. Toată stima pentru cei din Ardeal (încă o dată au fost fruncea). Nu întâmplător preşedintele României şi premierul au fost acolo. Iar Moldova nefurată de ruşi nu a existat pe ecranele tv de revelion. Aşa-i când mănânci prea multă mămăligă, iar apelativele de adresare rămân “oi” şi “fă”. Pâna urmă lipsa de vână a acestei zone se dovedeşte la capitolul muzică: nici o formaţie importantă nu provine din Moldova. Se pare că această zonă exportă doar femei de consum, în condiţiile în care marile vedete de pe ecranele tv (mai ales bărbaţii) provin din alte zone ale ţării. Poate merita transmis concertul din Iaşi, dar cine să ne facă văzuţi “oi”, dacă nu noi. Las’ că merge şi aşa.

De la o simpla cana de cafea

Bancuri cu beţivi

Un betiv merge pe strada. Se intalneste cu o doamna cu un carucior
O doamne, iar vad dublu.
Nu domnule, sunt gemeni.
Toti patru?

Cica erau trei tipi rupti de beti la o masa,povesteau ei.
-Ba, io-s trimisul lui Dumnezeu pe pamint!!!
La care altul:
-Taci ma, ca io-s trimisul lui Dumnezeu pe pamint!
La care cel de-al treilea zice:
-TACETI BA CA N-AM TRIMIS PE NIMENI!!!

Un betziv urca in tramvai si zice:
Toate femeile alea din dreapta sint niste curve...celelalta femei din stinga sint niste proaste...
O femeie revoltata din rindul din dreapta spune:-Cum domnule, eu sint curva?
Betzivul: -Bine,bine treci in stinga...

Doi betivani pe drum,incep sa se certe. primul zice ca sunt
doua luni pe cer iar al doilea isi baga mana'n foc ca sunt trei.
Din sens opus se apropie un alt betivan.
-Ba cate luni sunt pe cer,doua sau trei?
Dupa ce-si invarti capu' ca girofaru' al treilea betivan intreaba
-De pe care rand?

Un betiv se urca in tramvai si spune:
-Ma pish pe toti calatorii de pe partea dreapta.
Nimeni nu are curajul sa spuna nimic.
-Ma c.. pe toti calatorii de pe partea stanga.
Un tip tanar si bine facut se rasteste la betiv:
-Si pe mine?
Betivul se uita cu ochii tulburi si spune:
-Nu,pe tine te las la urma sa ma sterg la fund.

Un tip beat mergea in patru labe pe trotuar. La un moment dat ii aluneca o mina si se loveste cu capul de caldarim. Continua sa mearga in patru labe si din nou ii aluneca o mina si se loveste la cap. Dupa inca doi metri de mers in patru labe da cu ochii de o pereche de picioare misto. Ridica ochii si vede o fata care se uita scirbita la el.
-Ce faci fa?, o intreaba betivul.
-Fac trotuarul, raspunde fata jignita.
-Pai, fa-l dracului mai moale ca ma doare capul.

Trei betivi erau pe o cale ferata.
Primul betiv zice:Bai ce scara lunga.
Al doilea:Bai tzinete de balustrada sa nu cazi.
Al trelea: Ce proshti suntetzi, nu vedetzi ca vine liftul...

Doi betivi se plimba pe strada intr-un sat.
La un momendat incep sa se certe daca sunt 2 sau 3 luni pe cer.
Sa intalnesc cu un ploitist.
Domnule politist... Cate luni sunt aici, 2 sau 3???
Apoi nu stiu, ca nu-s de p'aici

Un politist se intalneste cu un betiv care statea intins pe jos.
Bai omule, de ce nu te duci acasa?
Nu pot sa ma misc de aici. Pe sticla de vin pe care am luat-o scria "A se pastra culcat"

Un betiv se pimba pe strada si se intalneste cu un politist.
Domnilor politisti... ma lasati sa trec printre dumneavoastra?
Da... hac... dar pe rand

Un betiv se intorcea de la bar ranga.La un moment se intalneste cu un trecaor shi il intreaba:
-Domnule va rog frumos imi numarati si mie cucuiele din cap?
-Du-te ba de aicia faci misto de mine?
-Va rog frumos...
Pana la urma domnul ii numara cu cuiele shi ii zice:
-Domne acveti o colectie deosebita..
-Dar spuneti cate am
-Avetzi 11 cucuie
-Multumesc mai am 2 stlpi si ajung acasa.