6 noiembrie 2010

Tembeliziunile mogulilor şi moartea lui Adrian Păunescu


Orice moarte este tragică, iar dincolo de ea ramâne durerea, decentă prin tăcere. Tembeliziunile mogulilor au transformat acest moment sacru într-un circ ieftin, de mahala. Într-o logică mioritică, se spune că despre morţi n-ar trebui să vorbeşti de rău. Aceasta ar însemna să nu vorbim niciodată de crimele lui Stalin sau de crimele dictaturii bolşevice din România, deoarece, nu-i aşa, autorii lor sunt, majoritatea, morţi. Se pare că în România orice moarte aduce minciuna, iar adevărul este izgonit din conştiinţa colectivă. Ziariştii mogulilor aplică acelaşi procedeu pe care cenzorii bolşevici i l-au aplicat marelui Nicolae Iorga. „Norocul” lui Iorga a fost uciderea sa de către legionari, altfel ar fi sfârşit în temniţele comuniste. Ce n-au spus politrucii bolşevici, cei care l-au prezentat pe Iorga drept ‘martir al românilor’, este faptul că acesta a criticat la fel de mult comunismul, cum a făcut-o şi cu legionarismul românesc. Dar a murit la timp şi a devenit o monedă pentru minciunile dictaturii comuniste. Aşa şi cu moartea lui Păunescu. Au curs aberaţiile la tembeliziuni. PrimaTV: “Adrian Păunescu, al doilea mare poet după Mihai Eminescu” (o fătucă ce a citit, probabil, doar poeziile din programa şcolară). Adică, alţi poeţi precum Nichita Stănescu, Macedonski etc. sunt ‘nimic’ pe lângă poetul de curte al dictaturii comuniste. Alta aberaţie: “cenaclul “Flacăra” a fost un fenomen al disidenţei româneşti”. Nu-i deloc aşa, stimaţi tovarăşi şi ‘preteni’ de la tembeliziuni: cenaclul „Flacăra” a fost doar locul unde era lins în cur cizmarul dictator şi se spălau la greu creiere. Rezultatul activităţii acestui cenaclu s-a văzut în anii ’90, atunci când generaţiile ‘educate’ de Adrian Păunescu au vandalizat România, au blocat-o economic şi au împiedicat, votându-l pe Ilici, recuperarea Basarabiei. Cenaclul “Flacăra” a fost interzis de Ceauşescu, nu pentru că nu i-ar fi plăcut limba moale a lui Păunescu între fesele sale dictatoriale, ci pentru că au murit nişte oameni la Ploieşti, dintre cei care s-au dus să-i asculte delirul lui Păunescu. Dar argumentul final, cel care ar trebui să închidă gura ‘netrebnicilor’ care nu-i recunosc meritele lui Păunescu, este acela că şi-a iubit ţara. Păi, stimaţi tovarăşi, şi Stalin sau Hitler şi-au iubit ţara, nu credeţi? Şi cum şi-a iubit ţăra Păunescu: fiind protejatul Securităţii bolşevice, huzurind în anii ’80 pe la chiolhanuri, în timp ce poporul stătea la cozi imense pentru pâine, lapte, carne, falsificându-i primei sale soţii buletinul, pentru a se putea căsători cu ea, deşi era minoră?! Tot la tembeliziuni, apar tot soiul de personaje, care povestesc ‘populimii’ ce bine era la cenaclul ‘Flacăra’. Aşa-i, pentru ei era bine în anii ’80, doar pentru noi, cei care înduram lipsurile de tot soiul, era altfel. Este ceva, o dovadă de iubire de ţară, probabil, să ştii că poporul tău are pâinea la raţie, mai ceva ca-n Africa, dar totuşi să-i lingi fundul dictatorului, aşa cum a făcut Adrian Păunescu, scuipat în 1989, lângă Ambasada Americană, unde era pe punctul să fie linşat de mulţimea ieşită în stradă, pentru a-l da jos pe idolul lui Adrian Păunescu. La 20 de ani după, cu tembeliziunile de azi, adevărul este ucis din nou, aşa cum a făcut şi Adrian Păunescu vreo 20 înainte de 1989, atunci când a folosit talanţii cu care a fost înzestrat de Divinitate pentru a sluji cel mai criminal şi ateu regim, cel care a distrus tradiţiile şi obiceiurile acestui popor, înlocuindu-le cu aberaţii bolşevice. Cam aşa şi-a iubit ţara Adrian Păunescu: vopsindu-i zilnic lanţurile în care era ţinută sclavă în lagărul comunist. Dacă n-am ieşit mai repede din comunism, precum Polonia sau Ungaria, aceasta se datorează şi celui care, astăzi, cu prilejul morţii, i se aduc adevărate osanale de către ţaţe isterice, foşti dinozauri comunişti, foşti activiştii culturali bolşevici, gură-cască, bocitori de profesie, adică OTV-izaţi care au manelizat România. Adrian Păunescu ar fi putut ajunge un mare poet al românilor, dacă n-ar fi ales să fie toată viaţa un lingău de profesie. Stau mărturie fundurile lui Ceaşcă şi Ilici. În final, iată un fragment dintr-un articol, scris de Vladimir Tismăneanu, Adrian Păunescu, rapsodul comunismului dinastic:

Agonia terminala si prabusirea a dictaturii l-au surprins pe Paunescu pe post de lacheu dispretuit si de stapanii invinsi si de sclavii revoltati. Urmarit de multime pe strazile din centrul Capitalei, a incercat sa se refugieze la Ambasada SUA. A scapat fara o zgarietura. A revenit in registrul public fara ca vreodata sa-si exprime vreun regret. Acelasi Ion Iliescu care candva, ca prim secretar al Comitetului Judetean Iasi al PCR, refuzase sa permita performantele grotesti ale “Cenaclului Flacara al Tineretului Revolutionar” l-a acceptat si l-a incurajat ca politician in cadrul PSDR (azi PSD). A devenit senator, a scos revista cu numele incredibil “Totusi, iubirea”. Literar vorbind, Adrian Paunescu a incetat din viata cu decenii in urma. Moral, la fel. A fost un instrument benevol si primejdios al unui regim criminal pe intreg parcursul existentei sale. Efemera sa rebeliune morala din anii 60 a fost o revolta in genunchi. S-a emasculat etic si a capotat estetic. Am scris despre el in acesti termeni de-a lungul anilor. Nimic din ce s-a petrecut in ultimii ani nu ma face sa-mi schimb punctul de vedere. Dimpotriva.

Adrian Paunescu 'aclamat' in 1989

6 comentarii:

Neinfectat De Comunism spunea...

adrian porcaunescu, va ramane in memoria romanilor drept un gunoi mizerabil ce lingea si fesa dreapta si fesa stanga si mai ales intre fesele lui ceausescu...porcaunescu il lingea in cur pe ceasca in timp ce celalalt isteric, vagin rudotel o lingea in cur pe ileana academiciana...deh amandoi sun poieti de cur...te veche comunista...nu au inceput sa te injure? la mine pe blog ramatorii lui porcaunescu au fost lezati de comentariul meu...

la mine pe blog, Adrian Porcaunescu, poet de curte veche comunista, i s-a alaturat celui pe care l-a iubit sincer inainte de 1989!!!

Dumitru Caruntu spunea...

Multa dreptate ai. Legat de injuraturi, mai sunt unii ingusti la minte, pentru care libertatea de opinie nu exista sau este transformata intr-un circ ieftin, unde e musai sa-l porcaiesti pe cel care are alt mod de a gandi decat tine. M-am obisnuit cu asta.

Movi spunea...

Sa fim realisti... a judeca un om e simplu de facut intrebarea este cine e perfect?
Nu pot zice ca sunt un admirator infocat ba chiar in ultimiianii nu il priveam prea bine de la acel controversat accident pe sotia lui il facuse insa am un respect pentru el pentru ca fata de multi altii care se considera intelectuali macar a incercat sa faca ceva nu doar sa stea in umbra si doar sa critice pe sub mustati. Desigur ca a facut si compromisuri, defapt daca stau bine si ma gandesc pentru ca tot se vorbea de manipulare... de manipulare avem parte si acum asadar nu putem zice ca sunt asa mari diferente fata de atunci.
Poate pentru ca a facut compromisuri poate fi de condamnat insa asa cum am mai zis are respectul meu pentru ca pe langa toate aceste acuzatii pe care i se aduc unele adevarate altele nu a mai facut un lucru si anume a reusit sa promoveze si sa aduca la vedere tinerii talentati care mai mult ca sigur ca si in zilele noastre ar fi fost doar niste simpli anonimi.

Movi spunea...

Cine mai are curajul sa faca acelasi lucru acum? Bun putem avem scuze ba ca este criza ba ca nu stiu ce... dar sincer asta este o scuza doar pentru cei lasi, adevartul drum este acela cand incerci sa il parcurgi desi nu pare a fi neaparat un drum asfaltat si fara gropi.
Faptul ca asa cum a zis el ca ar fi fost multumit ca pe crucea lui sa scrie macar: "El a iubit valorile" spune totul.

Nu are nici o legaturaa aici nici politica nici tot sistemele fie el cominism sau nu ci mai degraba vorbim de oameni de adevaratii oameni care vor cu adevarat sa faca ceva bun atat pentru cei din jurul lor dar mai ales pentru aceasta natie care si asa este din ce in ce mai destramata.

Putem avea opinii diferite sau caractere diverse dar asta nu este o scuza pentru a alege sa nu fim oameni, pentru ca un om intelege dar mai ales iarta si cu bine sau rele tot ce ramane intr-un final este ceea ce lasa el mostenire atat familiei lui cat si generatiilor ce vor urma... restul este doar anonimat.

Dumitru Caruntu spunea...

Iti respect punctul de vedere, chiar daca nu sunt in totalitate de acord cu el. De exemplu, talentul sau inteligenta fara caracter sunt zero. Iar in privinta caracterului, Adrian Paunescu a fost un zero barat.

Movi spunea...

singurul lucru pe care am vrut sa il aduc in discutie este faptul ca pe langa aceasta manipulare fie ca este pro sau contra important este sa intelegem esenta omului asa cum este ea cu bune si rele. De manipulat se poate manipula multe lucruri insa onoarea si respectul trebuie sa ramana. Nu imi place treaba cu taberele ca trebuie sa alegem neaparat sa fim ori pro ori contra, facand asta pierdem lucruri importante si devenim niste simpli pioni pe o tabla de sah si cu siguranta nu noi decidem mutarile.

Adevarul este mai tot timpul pe la mijloc nu degeaba regula dezbina si cucereste isi are efect inca de atata timp chiar si in zilele noastre.

Respectele mele si multumesc pentru amabilitatea de a imi respecta parerea mai ales ca observ in ultima perioada o tendinta tot mai absurda de cenzura mai ales in cazul meu care nu ma situez intr-o anumita tabara, apreciez mult asta.

Pana la urma chiar daca opiniile si parerile oamenilor difera important este sa iasa ceva constructiv din asta si sa evoluam.

O seara palcuta!