2 noiembrie 2010

File din isteria comunismului românesc (XIX)


A fost Dej un gay cu seceră şi ciocan? Despre această bârfă s-a discutat mult în epocă şi peste măsură. Episodul care ar îndreptăţi discuţia s-ar fi petrecut la celebra universitate comunistă de la Doftana, în care Ceauşescu şi Dej s-au nimerit împreună prin ’38. Ceauşescu era un tânăr rătăcit în mişcarea muncitorească după ce fusese prins de Siguranţă, iar Dej era deja un staroste de pârnaie, ajuns acolo după celebrele mişcări de la Griviţa din ’33. În logica strictă a „relaţiilor principiale” şi a „moralei comuniste”, relaţiile homosexuale erau similare cu trădarea marxism-leninismului sau ceva de genul ăsta. Dar să revenim la Dej şi la viaţa lui amoroasă. Tovarăşul Ghiţă se căsătorise în ’26, la Galaţi, cu o femeie despre care se spune că fusese de o rară frumuseţe, Maria Stere Alexe, fata unui sifonar cu ceva bănuţi la teşcherea. Doi ani mai târziu, venise pe lume Vasilica, celebra Lica de mai târziu, pentru care Dej va dezvolta o nebunească iubire paternă. În ’31, celor doi li se mai năştea o a doua fetiţă, Constanţa, şi la puţin timp după naşterea ei, Gheorghe e mutat disciplinar de la Galaţi la atelierele CFR de la Dej, din cauza ieşirilor lui comuniste. Maria refuză să meargă cu el şi, practic, din acel moment, cei doi soţi se despart. În ’33, când el o luase deja serios pe arătura comunismului şi era judecat în procesul intentat muncitorilor ceferişti de la Griviţa, Maria bagă divorţ, îl obţine, apoi se recăsătoreşte cu un funcţionar din Galaţi. Ajuns în puşcărie, Ghiţă se stinge de dorul fetelor şi mai ales de dorul Licăi, pe care, ajuns ştab comunist, o va răsfăţa şi chinui totodată tot restul vieţii. După divorţul de Maria Alexe, Dej nu s-a mai căsătorit niciodată, iar dacă punem la socoteală un alt incident din timpul unei scurte vizite la închisoarea Văcăreşti, revenim iar la problema căilor ocolite ale sexualităţii sale. Era, aşadar, la Văcăreşti , în ’36, pentru tratament stomatologic, când se ia la bătaie cu un anume Bozînţan, legionar, care declară după încăierare că a sărit să-l caftească pe tov. Ghiţă fiindcă acesta i-a făcut propuneri indecente unui legionar de-al lui. Mai mult ca sigur marturia lui Bozînţan era o minciună; în încăierările frecvente dintre legionari şi comunişti din puşcării, acuzaţiile reciproce de homosexualitate erau la ordinea zilei. Mult mai târziu, Bîrlădeanu a pus un mănunchi de paie pe focul acestei bârfe, acreditând ideea că succesiunea lui Ceauşescu la conducerea partidului ar fi fost legată de presupusul episod amoros de la Doftana. În realitate, Dej a fost un hetero care, de la un moment al vieţii, şi-a văzut mai mult de viaţa politică decât de cea amoroasă, punând mai presus de orgasmul sexual pe cel al puterii. Odată ajuns ştab, s-a bucurat din plin de plăcerile vieţii, lăudându-se cu numeroase amante rusoaice, detaşate de KGB la Bucureşti, şi simţindu-se flatat din pricina relaţiei constante, însă bine tinută în secret de toată lumea, cu actriţa Elvira Godeanu.

Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.22/2009, autor Alin Ionescu.

2 comentarii:

Neinfectat De Comunism spunea...

totusi si dej si ceasca si curuletz si ilici au practicat sodomia politica pe langa cea de la buci...

la mine pe blog despre moartea lui chitac

Dumitru Caruntu spunea...

Corect. Mai ales ca orgasmul politic i-a atras mai mult.