Greşelile, care se uită, se repetă (II)

Atunci când se afirmă că PSD este un partid democratic, se uită de aşa-numitul “patrulater roşu”, care a guvernat România în perioada 1992 – 1996. Alianţa cu partidele considerate extremiste în lumea civilizată (prm, punr, psm), nu i-a împiedicat pe neocomuniştii din PSD să guverneze patru ani mimând reformele, supunând populaţia unei inflaţii devastatoare şi având un prim-ministru de Cireşica (vorbea, fără să spună nimic), pe stimabilul Nicolae Văcăroiu. Atunci când echipa lui Emil Constantinescu a preluat puterea, visteria ţării era goală, specialiştii cuplului Iliescu – Văcăroiu “reuşind” să acumuleze doar imense datorii externe, fără a mişca un deget pentru reformarea economiei şi societăţii româneşti. A fost nevoie de măsurile antipopulare, dar utile, ale CDR + PD + UDMR pentru ca România să poată spera la integrarea europeană. Acesta este fundamentul pe care s-au bazat realizările României de după 2000. Cei din PSD să nu uite cum au lăsat această ţară după şapte ani (1989 – 2006), perioadă în care au jefuit-o mai ceva ca turcii sau tătarii în Evul Mediu. Sper că tovarăşii din PSD nu vor încă un jaf de proporţii în România anului 2009 (ar fi şi ceva mai greu de înfăptuit, vremea ceapiştlor şi ortacilor s-a cam dus).