
În perioada 2001 – 2004 s-au pus bazele clanurilor care şi azi fac legea în România. Din aceste clanuri fac parte judecători, procurori, avocaţi, notari, poliţişti, consilieri locali, primari, capul fiind un interlop cu relaţii în sfera politică. În povestea reală de mai jos, preluată din ‘Academia Caţavencu’ (2009), capul este afaceristul Ionuţ Negoiţă, fratele şi asociatul deputatului PSD Robert Negoiţă. Privind odată la tembelizor, pe (i)RealitateaTV, l-am auzit pe acest Robert Negoiţă vorbind. În limba română. Făcea atâtea greşeli de exprimare încât ‘succesurile’ de care s-a făcut atâta tam-tam este o greşeală nevinovată. Din întâmplarea de mai jos se poate înţelege şi ce justiţie europeană (hă, hă, hă) avem. În Republica Bananieră România funcţionează încă PCR-ul (pile-cunoştinţe-relaţii), una din marile crime ale dictaturii comuniste fiind corupţia generalizată în care au trăit românii pe vremea cizmarului, atunci când orice se putea rezolva, pe lângă lege, dacă aveai cunoştinţele potrivite. Probabil numai dacă ar intra la puşcărie măcar 25% dintre cei ce formează categoriile profesionale amintite mai sus ar fi şanse ca noi, românii, să avem o justiţie pentru care ‘dreptatea’ este noţiunea de bază. Dar haideţi să vedem cum se poate fura proprietatea în România, proprietate ‘garantată de stat’ (hă, hă, hă).