Prezent la (i)Realitatea TV, Stolnici ne explica nouă, muritorilor de rand, cum stă treaba cu mareşalul Antonescu şi regele Mihai. Alaturi de el erau foştii angajați ai Scînteii (organul central de presă al Partidului Comunist Român), adică Adrian Ursu, Corina Drăgotescu, Bogdan Chirieac, iar C.T. Popescu era la telefon. Aceştia sunt (de)formatorii de opinie ai României care se vrea europeană şi civilizată (hă, hă, hă). Mai erau tovarăşii pesedişti, cei care, dacă ar reprezenta poporul român, ar fi de partea mareşalului Antonescu, precum majoritatea românilor, nu a regelui, destul de puțin iubit de români. Dar pe aceste javre bolşevice nu poporul îi interesează ci sponsorii lor, unii cu ramificații la Moscova. Revenind la Constantin Bălăceanu Stolnici, acesta a fost turnător la Securitatea comunistă, iar amănunte despre actele sale boiereşti şi nobile, din anii dictaturii comuniste, găsim într-un material publicat de ‘Academia Cațavencu’ în 2009. Iată-l mai jos.
Academicianul Stolnici l-a turnat pe teroristul Nichita
Încă din 1977, sursa Laurențiu, cu numele de cod Constantin Bălăceanu Stolnici, prezenta “garanția sincerității” pentru Securitate atunci când își trăgea de limbă pacienții. Îl mai țineți minte pe acel boier cu aer occidental și cu apucături orientale? Ä‚la care făcea naveta în Germania, ca să aducă informații despre angajații Europei Libere, inclusiv despre directorul secției românești, Vlad Georgescu. Georgescu, istoricul care a murit de cancer în timp record și despre care Pacepa spune că i-a fost înscenată o dramă radioactivă în apartament. Apartament a cărui schemă a adus-o boierul cu pricina în România. Nu vă amintiți? Dacă veți răsfoi Cotidianul de altădată, o să găsiți acolo un articol de toată frumusețea, în care stimabilul academician Constantin Bălăceanu Stolnici era demascat drept turnătorul „Laurențiu“. Și ajungem la punctul care ne preocupă în ediția de astăzi. Spunea turnătorul Stolnici că n-a ciripit la Securitate decât despre cetățenii arabi, care veneau să se trateze la el la spital. Și asta numai pentru că ar fi putut avea în față teroriști.
Ion Vianu, fiul criticului Tudor Vianu, și-a publicat recent amintirile despre anii comunismului în România și a făcut un pustiu de bine adăugând ca anexă la carte o copie după o notă informativă găsită în dosarul său. Pustiul îi este dedicat lui Stolnici, bineînțeles. Binele, în orice formă, este inexistent.
Vianu poveștește cum în primăvara lui 1977 este sunat de Nichita Stănescu, care îl roagă să îi recomande un medic pentru oareșce dureri. Fiul criticului nu dă numele doctorului, precizând doar că era vorba de un cunoscut neurolog, la care Nichita s-a prezentat împreună cu Nicolae Breban. L-a numit însă imediat Breban: Bălăceanu Stolnici. Adică prezentul său coleg de Academie. Despre ce anume s-a întâmplat la întâlnirea respectivă, vorbește de la sine nota informativă semnată de „Laurențiu“. Acesta începe prin a relata, fără nici un pic de rușine hipocratică, afecțiunile de care suferea Nichita Stănescu.
Mai sensibil, CNSAS-ul a anonimizat respectivul fragment atunci când a copiat documentul și i l-a dat lui Vianu ca să-l pună în carte. Apoi, cum nu îl cunoștea pe Breban, îi pocește numele: „Prebeanu, sau ceva asemănător. Sursa nu a înțeles numele când s-a prezentat“, spune Stolnici în turnătorie. Și, cum avea în față doi teroriști ai literelor, doctorul a trecut la atac: „În cursul discuției am adus vorba despre Ionel Vianu. Au susținut că personal ar fi intervenit și ar fi obținut asigurarea că se va libera pașaportul de plecare lui Vianu și familiei sale“. Apoi, a scos artileria grea și a început să îi tragă de limbă despre problema Goma, precum și despre ce păreri au ei cu privire la sistemul socialist. „Au susținut că într-adevăr există o discriminare contra valorilor reale organizată de mediocrități care, dacă pot stopa promovarea unui talent, OK, o fac, folosindu-se de orice argument. Susțin că ei înșiși ar fi trecut printr-o astfel de încercare.“
„Măcar era sincer. Asta am și discutat, asta era poziția noastră și o știa toată lumea“, ne-a spus Nicolae Breban după ce i-am citit turnătoria lui Stolnici.
Sinceritatea era însă apreciată și de locotenent-colonelul de Securitate P. Marinescu, cel care pe marginea notei informative a notat că „sursa prezintă garanția sincerității“. Cât despre Nichita Stănescu, același ofițer scrie că până atunci nu cunoșteau că poetul are o asemenea gândire și că ar trebui luat în discuție.
Când Academia Cațavencu l-a contactat pe academicianul Stolnici, pentru a ne detalia modul în care prescria rețete informative Securității, pe baza pacienților creduli, ne-a declarat senin că nu își mai amintește nimic. „Nu aș fi putut să încalc confidențialitatea actului medical“, și-a amintit totuși bătrânul colaborator.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu